Pentru
mine cel puţin, cea mai grea parte în scrierea unui roman (v-am mai
spus, cred, lucrez la un alt roman, în fine...) este aceea de la final,
când nu ştii dacă să adaugi un alt capitol de început sau să-l laşi pe
acela cu care ai pornit incursiunea dar care nu-ţi mai place, dacă să
intri mai mult în amănunte şi să măreşti numărul de pagini sau să-l
închei pur şi simplu, să faci revizuirile şi să scapi odată. Este acesta
un moment critic, când îţi poţi proba răbdarea şi cumpătarea, când
orice pas greşit poate compromite întregul.
Viaţă, scris, citit... Viaţa îmi dă un acut sentiment al clipei, scrisul mă face să mă gândesc, din când în când, la viitor, unde nu se întâmplă niciodată nimic semnificativ, iar cititul mă duce puţin în urmă şi mă coboară încet-încetişor cu picioarele pe pământ. Cât despre "himerismul poetic", îl simt ca pe un instrument eficient prin care se poate călători, în ambele sensuri, între poezia scrisă și poezia trăită.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Vasile Baghiu: "Poezia între teorie și praxis" - cronică la volumul "Cele două capete ale tăcerii" (Ed. Eikon, 2021) de Vianu Mureșan
Vasile Baghiu Poezia între teorie și praxis Cronica a apărut în revista Familia, nr 4/ 20...
-
Vasile Baghiu Echilibristică po(i)etică deasupra “hăului” * Cronica este ...
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
Vasile Baghiu Două adevăruri care se intersectează Apărut în revista Ficțiunea (n. 113/ februarie 2025), ca răspuns la o anchetă desp...
-
Vasile Baghiu Clovnerii suprarealist-postmoderniste cu mesaj cifrat Cronică apărută î...
-
Vasile Baghiu Poezia liniștii interioare Cronică apărută în Observator cultural ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu