Pentru
mine cel puţin, cea mai grea parte în scrierea unui roman (v-am mai
spus, cred, lucrez la un alt roman, în fine...) este aceea de la final,
când nu ştii dacă să adaugi un alt capitol de început sau să-l laşi pe
acela cu care ai pornit incursiunea dar care nu-ţi mai place, dacă să
intri mai mult în amănunte şi să măreşti numărul de pagini sau să-l
închei pur şi simplu, să faci revizuirile şi să scapi odată. Este acesta
un moment critic, când îţi poţi proba răbdarea şi cumpătarea, când
orice pas greşit poate compromite întregul.
Scrisul mă protejează și îmi alungă adesea fricile și neliniștile, poate datorită puterii extraordinare pe care o are de a dilata timpul.Trăiesc uneori într-un fel de cuib de protecție construit din fraze, versuri, capitole, pasaje, cuvinte și mai ales, pe seama lor, din trăiri atât de aparte încât mereu va fi nevoie de pagini noi pentru a le cuprinde.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Vasile Baghiu: Echilibru & coordonare cu ajutorul poeziei. Cronică la volumul Sindromul Joubert (Ed. Cartier, 2023)
Vasile Baghiu Echilibru & coordonare cu ajutorul poeziei ...
-
Vasile Baghiu Echilibristică po(i)etică deasupra “hăului” * Cronica este ...
-
Vasile Baghiu Clovnerii suprarealist-postmoderniste cu mesaj cifrat Cronică apărută î...
-
Vasile Baghiu Două adevăruri care se intersectează Apărut în revista Ficțiunea (n. 113/ februarie 2025), ca răspuns la o anchetă desp...
-
Vasile Baghiu Poezia liniștii interioare Cronică apărută în Observator cultural ...
-
"Alergările unui scriitor" este o carte norocoasă. Inspirată de alergările mele reale (și salvatoare) din ultimii aproape trei a...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu