Trăiască lansările suprarealiste!

Sunt unii vorbitori pe la unele lansări de carte aiuristice de la noi care au câte un fix cu câte o chestie pe care o consideră aşa, mai intelectuală (cum ar fi, să zicem, "le nuveau roman") şi care, de fiecare dată când se manifestă public, nu ratează ocazia să amintească de această jucărioară teoretică, chiar dacă romanul sau volumul de poezie în discuţie nu are legătură nici la Paşcani, cum se spune, cu mişcarea literară de pe malul Senei. E un spectacol deopotrivă amuzant şi uşor descurajant să vezi cum, vorbind despre câte o carte, genul acesta de lansator reuşeşte să găsească întotdeauna în paginile cărţii prezentate şi unele influenţe ale mişcării amintite şi, mai mult, să obţină şi zâmbetul înţelegător din partea audienţei, care, la rândul ei, e mulţumită că ştie ceva-ceva despre ce s-a vorbit acolo şi că i s-a acordat, în fond, prezumţia de înţelegere. Trăiască lansările suprarealiste!