Îmi doresc să ajung momentul când voi avea scris tot romanul ca să pot lucra apoi în voie pe textul integral. Ar mai fi un capitol, poate două, nu știu acum cât va mai ține firul narativ. Oricum, sunt cele mai grele pagini, așa îmi pare, pentru că se insinuează un fel de tensiune suplimentară legată de apropierea liniei de sosire. Într-un fel, scrisul seamănă cu o cursă de fond, așa cum o descrie Murakami în "Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă", o cursă în care răbdarea și autocontrolul trebuie să fie calitățile de bază.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Ana Blandiana : "Momentul descoperirii versurilor lui Vasile Baghiu în 1988 mi-a rămas în minte nu ca o descoperire literară, ci – oric... -
Scrisul poeziei devine nu de puține ori o ocupație care ar putea să nu aibă nici un înțeles pentru privitorul din afară. Două sau trei rându...
-
“România literară” publică o cronică la romanul Planuri de viaţă , în numărul 33/ 17 august 2012 . Ea aparţine lui Marius Miheţ. Cuprinzătoa... -
Poetul Nicolae Coande, prietenul meu, se întreabă într-un e-mail pe care l-am primit zilele trecute (sper să nu se supere că îl bârfesc aici...
-
În prefața cărții lui Vasile Baghiu, Alergările unui scriitor, Vianu Mureșan amintește de Haruki Murakami care ”și-a prezentat viața, incl...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu