Îmi doresc să ajung momentul când voi avea scris tot romanul ca să pot lucra apoi în voie pe textul integral. Ar mai fi un capitol, poate două, nu știu acum cât va mai ține firul narativ. Oricum, sunt cele mai grele pagini, așa îmi pare, pentru că se insinuează un fel de tensiune suplimentară legată de apropierea liniei de sosire. Într-un fel, scrisul seamănă cu o cursă de fond, așa cum o descrie Murakami în "Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă", o cursă în care răbdarea și autocontrolul trebuie să fie calitățile de bază.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Dacă psihologia a putut fi adusă încetul cu încetul în zona ştiinţei, mă întreb de ce nu ar putea să se întâmple acelaşi lucru şi cu poezia....
-
Poetul Nicolae Coande, prietenul meu, se întreabă într-un e-mail pe care l-am primit zilele trecute (sper să nu se supere că îl bârfesc aici... -
Pregătiri pentru călătorii prin Europa, pentru revederea unor locuri și a unor oameni dragi, pentru inspirația pe care o voi trăi în peregri...
-
Scrisul poeziei devine nu de puține ori o ocupație care ar putea să nu aibă nici un înțeles pentru privitorul din afară. Două sau trei rându... -
"Zona literară", numărul 7-8/2012. AICI găsiţi revista în format PDF. Zon@ncheta: Curente, generaţii şi premii literare Vasile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu