Îmi doresc să ajung momentul când voi avea scris tot romanul ca să pot lucra apoi în voie pe textul integral. Ar mai fi un capitol, poate două, nu știu acum cât va mai ține firul narativ. Oricum, sunt cele mai grele pagini, așa îmi pare, pentru că se insinuează un fel de tensiune suplimentară legată de apropierea liniei de sosire. Într-un fel, scrisul seamănă cu o cursă de fond, așa cum o descrie Murakami în "Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă", o cursă în care răbdarea și autocontrolul trebuie să fie calitățile de bază.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
Vasile Baghiu Călătoria sau școala himerică a poeziei trăite Între formele de trăire poetică accesibile în epoca noastră omului himeri... -
Vasile Baghiu Oamenii și războaiele lor mici de fiecare zi Război între noi, uneori. Adesea, de fapt. Cu un război la propriu aproape, l... -
Vasile Baghiu Știința privită prin ochii poeziei sau pozitivismul liric Fascinația omului himeric pentru teritoriile științei, prea puțin ab... -
A apărut "Bucovina literară" (nr. 1-2-3, 2023), cu multe contribuții valoroase, ca de obicei, dar și cu povestirea mea "Totu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu