Unul dintre cele mai penibile momente literare

Am asistat anul trecut într-un oraş din afara ţării la unul dintre cele mai penibile momente literare, cum nu credeam că o să mai văd după anii optzeci. În anii optzeci se făceau la noi acele aşa-numite "montaje literar-muzicale" despre partid şi despre cuplul Ceauşescu. Ei bine, am putut vedea - acum, la peste două decenii de la căderea comunismului - o punere în scenă propagandistică de aceeaşi factură, însă pe un subiect a cărui substanţă are polaritate opusă comunismului: Constituţia Europei. Ce s-a întâmplat? Un grup de oameni de artă, scriitori, intelectuali din Bruxelles şi din alte oraşe occidentale s-au gândit să pună această constituţie în versuri şi să recite astfel, pe rând, în faţa unui public, textele lor "poetice", să dubleze recitalul cu imagini şi parcă şi ceva muzică, nu mai ştiu. Au făcut toate astea. Se pare că totul avea la bază un proiect serios care a primit finanţare substanţială. Întâi am crezut că e o glumă. Când am văzut însă că niciunul din cei implicaţi nu a schiţat nici o clipă vreo umbră de zâmbet ironic sau autorironic pe tot parcursul "spectacolului", am înţeles că oamenii nu glumeau. Ei chiar se arătau implicaţi cu tot sufletul, ajutaţi cu entuziasm şi maximă seriozitate şi de gazde, în acel moment care mi se părea incredibil. Bineînţeles că am trăit sentimente amestecate. Îmi venea să plec, să părăsesc sala ostentativ, dar nu am făcut-o pentru că nu am vrut să atrag atenţia în acest fel asupra ţării mele. Oricum, de atunci mă gândesc uneori la acel moment care m-a vindecat de unele mici naivităţi şi mi-a adus noi întrebări şi nedumeriri. Şi încă mi se pare că nu a fost adevărat.