Valentin Protopopescu despre romanul "Planuri de viață"

Valentin Protopopescu a vorbit cu entuziasm despre romanul "Planuri de viață" (Editura Polirom, 2012), în rubrica sa "O carte pe zi" din emisiunea "Texte și pretexte" de la Radio România Cultural, difuzată pe 11 februarie 2013. Dați "Click to play" după ce intrați pe înregistrarea de opt minute, AICI. 

Pentru cei interesați, romanul se găsește în librării, poate fi comandat pe site-ul Editurii Polirom, aici, sau scriind la sales@polirom.ro !

„Nu obişnuiesc să pun în ramă nimic din ceea ce îmi oferă viaţa sau cărţile."

Un INTERVIU, pe semnebune.ro: 

Cartea, între magie și credință. Inteviu cu Vasile Baghiu

După aproape un an, „Cartea între Om și Simbol” revine la „SemneBune”. Periodic, readucem în fața publicului scriitorii, altfel de cum sunt ei cunoscuți, dincolo de talentul literar și de produsele culturale pe care le creează. Fie că sunt debutanți, fie că sunt consacrați, interviul de tip anchetă are ca scop prezentarea omului care iubește cartea. Ne dorim ca fiecare cititor să poată fi în acord sau să nu cu gândurile și conceptele formulate, lăsând loc dialogului, dezbaterilor. Dincolo de scriitură stă o idee și un om. Ce simbolizează ele, vă lăsăm să descoperiți singuri (sau în grup).

În 2013, începem cu interviul pe care l-am cerut scriitorului Vasile Baghiu.

„Nu obişnuiesc să pun în ramă, ca să spun aşa, nimic din ceea ce îmi oferă viaţa sau cărţile. Sunt deschis, curios, un om al vieţii trăite între oameni. Cartea oferă totuși mai multă încredere în propria persoană. Pentru că îţi arată limitele şi posibilităţile nelimitate în acelaşi timp. Puterea pe care o primeşti de la carte nu îţi poate fi luată de nimeni, spre deosebire de orice alt tip de putere pe care l-ai putea dobândi în această viaţă, putere politică sau economică, pe care le poţi pierde într-o clipă. Dacă într-o zi trebuie să aleg între a ajuta un prieten şi a scrie un poem extraordinar, voi alege fără ezitare să ajut acel prieten şi să ratez scrierea poemului.” Vasile Baghiu

În zilele în care nu scriu

În zilele în care nu scriu nu trăiesc neapărat mai mult. Cu cât mă îndepărtez de scris, cu atât mă îndepărtez parcă și de trăit. Nu, nu spun că nu mai pot trăi fără scris. Nici prin cap nu-mi trece o asemenea îngâmfată exagerare. Încerc doar să înțeleg acest mecanism secret care îmi ține sub control stările de tristețe și bucurie, de dezamăgire și entuziasm, într-o manieră umană și plină de înțelegere, stranie și extraterestră.