Trecerea pe "writing mode"
(articol apărut pe Liternautica )
Condiţia de scriitor care nu trăieşte din scris şi trebuie prin
urmare să aibă şi o altă profesie, uneori două, pentru a duce cât de cât o
viaţă decentă nu este tocmai uşoară. Pe alte meleaguri lucrurile stau mai bine
în această privinţă, dar la noi în situaţia aceasta se află probabil 99 % din
cazuri.
Bine, ştiu, sunt oameni care fără să fie scriitori au parte cu
asupra de măsură de necazuri care pun oricând în umbră aceste „impasuri
intelectuale” legate de artă şi tot restul, iar ei merită, fără dubii, toată
grija şi atenţia, însă discuţiile se cuvin separate.
Aşadar, pentru scriitor (poet, romancier, eseist, critic) nu
este dificil în primul rând din cauză că nu-i mai rămâne prea mult timp şi
energie pentru scrisul propriu-zis atunci când nu literatura îi asigură traiul
de zi cu zi (deşi şi aceasta este o mare problemă), ci mai ales pentru că
mintea nu poate funcţiona ca un computer pe care poţi schimba în câteva secunde
programul şi instrumentele.
Oamenii obişnuiţi pleacă de la slujbă şi e ca şi cum ar şterge
cu buretele tot ce a fost acolo urmându-şi fără probleme restul zilei, acasă în
familie, cu prieteni, la plimbare, la cumpărături, oriunde. Pentru scriitori
povestea devine un pic mai complicată pentru că, dacă vor să scrie, trebuie să
treacă pe ceea ce se poate numi „writing mode”, aşa cum telefoanele sunt
comutate în avion, înainte de decolare, pe „flight mode”. Cu telefoanele e
vorba doar de o setare, cu scriitorii e mai mult de atât.
