Cultura sănătății: De ce este sănătos să citim? Colegiul "Gheorghe Vrânceanu" Bacău

O nouă întâlnire din seria "Cultura sănătății", ieri, undeva mai la sud de orașul meu cu vreo 60 de km, la Colegiul Național "Gheorghe Vrânceanu" din Bacău, cu elevi ai clasei a XI-a D îndrumați de doamnele profesoare Corina Dorcu și Mara Merfea. Cu aceeași întrebare: "De ce este sănătos să citim?". A fost o bucurie să stau de vorbă cu ei, adolescenți care au lecturi din Dostoievski și din alți autori mari, care își pun întrebări, deopotrivă cu privire la literatură și la viață, care m-au întrebat până și despre "himerismul poetic" și "aplicabilitatea" conceptului în viața individuală. Memorabile momente! Mulțumiri tuturor!

A vedea lucruri pe care alții nu le văd

Pe 21 martie, de Ziua Internațională a Poeziei, am încercat să prind în ceea ce am spus, la Biblioteca G.T. Kirileanu, ideea de "poezie nescrisă" și de abilitate sau înzestrare a poetului de a vedea lucruri pe care alții nu le văd. Cum am fost norocos să am parte și eu uneori, chiar la începuturi, în adolescență, când am văzut, la fereastra unei săli de disecții din spital, unde mă aflam ca elev al unui liceu sanitar, o creangă înflorită și am scris unul dintre primele versuri, "A înflorit zarzărul la fereastra sălii de disecții", pe care l-am regăsit apoi circulând prin caietele-oracol. Poezia poate fi, mă gândesc, și un mod de a vedea ce se întâmplă în jur, adică un pic mai departe de undeva unde se întâmplă ceva.

Aici este înregistrarea evenimentului realizată de Jan Racariu, cu Mihaela Mereuță (moderatoare) și poeții Dorin Ploscaru și Cătălin Pipirigeanu. Și cu toți cei prezenți.

Cultura sănătății: De ce este sănătos să citim? De ce este sănătos să facem mișcare?

În seria de prelegeri-dialog "Cultura sănătății", azi, 20 martie 2023, la Biblioteca "G.T. Kirileanu" (Filiala Mărăței), întâlnire cu elevi ai claselor a XI-a D și a XI-a F (învățământ profesional) de la Colegiul Gheorghe Cartianu, coordonați de doamna profesoară Doina Andrei. Am explorat beneficiile pentru sănătate ale cititului și ale mișcării. Și pentru că tot este Ziua Poeziei le-am vorbit și despre puterea fascinantă pe care o are uneori cuvântul, în viața personală și în viața comunității. La fel, despre cât de important pentru sănătate (emoțional, intelectual, moral, fizic) este să vedem lumea, măcar din când în când, prin fereastra poeziei. Mulțumiri doamnei bibliotecare Irina Miron pentru organizare!

O nouă călătorie în Italia, cu un semimaraton la Fano

Călătoria de săptămâna trecută cu Iuliana în Italia a fost un adevărat tur de forță.

Au fost 7 zile foarte intense, pline de culoare, noutate și diversitate. Moduri și condiții de viață, istorie, artă, arhitectură, memorie, cultură.

În prim rând, am participat la semimaratonul (23 Km) de la Fano, pe care l-am dus glorios la capăt în 2h15min. Acesta a fost și motivul-pretext al călătoriei. Prima mea cursă oficială în străinătate. Specială bucuria de a alerga împreună cu oameni din alte țări și de a fi parte a unui entuziasm universal.

Am mai alergat, de capul meu, 6 K la Veneția. De neuitat și acolo sentimentul de poezie trăită în cadența pașilor cu ecou pe margini de canale, pe stradele și piețe aproape pustii la ora când abia răsărea soarele.

De asemenea, am vizitat 14 localități mai mari sau mai mici. Străzi, piețe, parcuri, țărmuri de mare și uneori muzee. De la faleze cu pescăruși am ajuns uneori în aceeași zi la ziduri de cetate pe vârfuri de munte înzăpezite.

Am zburat din Iași spre

Bologna. Am închiriat o mașină. Cu ea am parcurs peste 1000 Km.

Am dormit la Fano (5 nopți), la Veneția (o noapte) și la Verona (o noapte).

În afară de aceste trei orașe, am mai vizitat Ancona, Urbino, Pesaro, Gradara, Rimini, San Marino, San Leo, Cattolica, Ravena, Padova.

Mi-am făcut note pentru viitoare poezii, proze și articole.

Am postat, în același timp, pe Fb, în fiecare zi, despre aceste povești și întâmplări.

E foarte încurajator pentru mine că Iuliana mă însoțește neobosită în toate aceste incursiuni poetic-himeriste călătoare, că vrea să trăiască fantezia mea literară, că preia uneori inițiativa întregii aventuri.

Viață filtrată prin scris

Ieri am pus punct celei de-a treia povestiri, din seria începută în decembrie. Trei proze de câte 5-6 mii de cuvinte în trei luni nu sună prea rău, aș zice. E mai mult decât nimic. Mai ales că le-am scris calm, fără deadline autoimpus, în serile acestea de iarnă din urmă care coboară devreme. Liber. Am și trimis-o unei reviste. Redactorul-șef a văzut însemnările de aici despre cum mergea și nu mergea lucrul și mi-a solicitat-o din timp pentru publicare. De ce nu? Scriu pentru publicare. Nu pentru sertar. Scriu pentru cititorii din timpul vieții mele. Mai nou, de un an, scrisul merge în paralel cu alergatul. Când alerg răsucesc în minte paginile, iar când scriu îmi temporizez ritmul ca în timpul curselor de alergare. Mâine încep povestirea a patra. Am subiectul, în fine, ideea. Voi vedea cum va merge. Nu știi dinainte. Descoperi pe parcurs. Este un pic de aventură. Un pic mai multă. Asta e și partea care mă motivează, poate. Mai sunt și alte lucruri. Nu multe, dar sunt. Este răscolirea unor resurse sufletești mai adânci, un sentiment tonic de amplificare a trăirii. Viață filtrată prin scris.