marți, februarie 28, 2023

O nouă rubrică, "OMUL HIMERIC" (I), în revista Anthropos (nr. 2, 2023) - Vasile Baghiu: Trăirea eliberatoare a unei vieți paralele

A apărut numărul 2 al revistei Anthropos (redactor-șef Horia Vicențiu Pătrașcu), cu un dosar pe tema iubirii. Conținutul complet poate fi accesat AICI.

Cu acest număr, mi-am început rubrica "Omul himeric", cu textul "Trăirea eliberatoare a unei vieți paralele". Articolul poate fi citit, în ediția online, AICI.

OMUL HIMERIC (I)

Trăirea eliberatoare a unei vieți paralele

Una dintre „speciile” de oameni care mai reușesc să trăiască astăzi poetic, în înțelesul filozofic cunoscut, dar și în perspectivă psihologică narativă a construirii unei vieți paralele care să se potrivească în amănunt cu dorința de cuprindere și înțelegere a lumii, ar putea fi omul himeric.

În spectrala lui viață, Hölderlin intuise forma de trăire poetică, o prinsese, ca din întâmplare, în celebrul vers „în chip poetic locuiește omul pe pământ” și o și trăiese, în feluri misterioase, la granița dintre luciditate și nebunie. Iar „măsura” poeticității vieții, pe care Heidegger o explorează pe firul întins de poet, al „nevinovăției” activității poetice, poate fi, aș adăuga în înțeles himeric, însăși potrivirea dintre scris și trăit.

Omul himeric este o realitate a acestor timpuri de sfârșit de secol douăzeci și început de secol douăzeci și unu, dar holograma lui mi-a apărut printre sclipirile versurilor, a căpătat contur, psihologic și literar, ca proiecție mentală individuală a tânărului care eram în anii optzeci, retras, izolat la un sanatoriu de boli pulmonare, asistent medical plin de altruism și devoțiune pentru specia umană, visător și făuritor de planuri dintre cele mai îndrăznețe.

Planuri, visuri, idei, concepte, cărți... Toate au, la fel ca oamenii, drumul lor, aventurile, impasurile şi dramul lor de noroc. Pentru că trebuie să recunosc că am trăit uneori şi momente bune chiar în legătură cu acelea pe care le-am pus eu însumi la cale. Fapt este că nu mi-am pierdut încrederea, nici atunci când nu se întrevedea nimic la orizont, aşa cum abia îl bănuiam din marginea noastră de lume estică, nici în situațiile cele mai neprietenoase de care am avut parte pe aceste meleaguri.

joi, februarie 23, 2023

“Unwritten poetry”: an interview with Vasile Baghiu, by Christian Griffiths/ TransCollaborate, June 2021

“Unwritten poetry”: an interview with Vasile Baghiu 
by Christian Griffiths/ TransCollaborate, June 2021

[The interview can be accessed on TransCollaborate page HERE

What is unique or characteristic about Romanian literature/poetry?

Well, it’s not easy to clarify the identity elements of any “national” literature. Obviously, the first characteristic of Romanian literature/poetry is the Romanian language. This is important, I think, because all languages are unique, and Romanian is no exception. Our poetry is infused with local themes, and it breathes a ”Romanian air”, but from time to time Romanian literature goes beyond the borders and attracts the world’s attention, as was with the case of avant-garde experiments, including Dadaism, or with the international validation of some writers (Cioran, Ionesco, Eliade) who emigrated to the West after the Second World War. More recen
tly, during the last 20 years, some Romanian writers have been translated and have ended up achieving a certain level of validation through Europe.

The internet and all the new possibilities of communication support the visibility of Romanian literature/poetry as an important piece in the European puzzle. I think that, despite its local flavor, recent Romanian literature/poetry of today is more synchronized with what is written everywhere else, because many Romanian writers have travelled much more than they could in the communist era. They’ve made contact with other writers from all over the world, and they’ve also obtained access to international bibliographical resources. So, even though it illustrates the turmoils, frustrations and pains of a society borne out of a dictatorship, Romanian literature/poetry is somehow alive and authentic, and has that universal potential that’s already produced a deserving echo beyond Romanian readers.

The improved profile of Romanian literature and poetry throughout the world hasn’t just come from institutional/official initiatives; I think it’s also come through all the interpersonal connections that writers themselves can make with the literary milieus of other cultural spaces. In the excellent book Romanian Literature as World Literature (Bloomsbury 2018), it’s argued that “small” literatures are “parts and details of the general landscape”, and they deserve the same attention as “central” literatures. Each local literature is a “world literature”, and belongs to the world.

duminică, februarie 19, 2023

Nu trebuie niciun trebuie

Lucrez la povestirea a treia, mai greu decât la celelalte. Nu mă stresez. O voi scoate la capăt. Nu am niciun deadline. Mai dificil, zic, dar cu încredere și chef de distracție. Scrisul este muncă, să fie limpede. Sau, mă rog, să fie mai bine pus accentul pe o chestiune peste care am impresia că se trece prea ușor. Muncă, dar și o fantastică sursă de entertainment. Sunt niște piedici pe care mi le pun singur uneori la scris, iar asta mă face să zâmbesc a râde când reușesc să iau un pic de distanță. Mai ales pe seama unor fixuri despre cum ar trebui. Despre ce trebuie și ce nu trebuie. Povești... Nu trebuie niciun trebuie. Totul este ca tonul să se plieze pe situații. În fine, nu totul. Ideal ar fi să nu se certe. Merg pe intuiție. Sunt dispus să greșesc de capul meu. Și nu împart asta cu nimeni.. Totul este ca tonul să se plieze pe situații. În fine, nu totul. Ideal ar fi să nu se certe. Merg pe intuiție. Sunt dispus să greșesc de capul meu. Și nu împart asta cu nimeni.

sâmbătă, februarie 18, 2023

Acei oameni pe seama cărora încă nu se prăbușește definitiv totul

Instituțiile din România - în învățământ, în sănătate, în cultură, peste tot - plutesc într-un spațiu în care Ionescu, Becket, Urmuz, Orwell, Caragiale și Kafka se simt foarte bine. Niște sisteme monstruoase, de-a dreptul opresoare pentru profesori, pentru doctori, pentru creatori și pentru tot ce mai îndrăznește să țină fruntea sus, acestea par să nu aibă altă menire pe pământ decât să pună bețe în roate celor care încă mai au demnitate și încă mai gândesc normal, care încă au energie să se lupte pentru simpla normalitate a normalității în această țară, care încă nu au plecat și nici nu vor să plece "afară". Este o tristețe fără margini să vezi cum sunt umiliți și purtați pe drumuri aiurea, pe la ușile lor (prin secretariate decorate cu ființe încruntate cărora le plouă și le ninge mereu, prin birouri neospitaliere, neprietenoase, ostile), oameni care au și pregătire, și resurse sufletești și morale, și entuziasm, tocmai acei oameni pe seama cărora încă nu se prăbușește definitiv totul. Este tristețea tristeților. Și ticăloșia ticăloșiilor.

vineri, februarie 17, 2023

"Omul himeric", rubrică în revista Anthropos

Voi avea o rubrică, "Omul himeric", în noua revistă Anthropos.

În plus, ca membru în consiliul editorial, voi putea fi, sper, de ajutor real revistei chiar la început de drum.

Sunt încrezător, de-a dreptul optimist.

Și în legătură cu încercarea de explorare a "omului himeric", și în privința revistei.


Flacăra care arde în tine, fără vorbe mari, în timpul scrierii paginilor îţi aduce bucurii care durează până la moarte

Nu contează foarte mult unde şi în ce condiţii de viaţă îţi scrii cărţile, important este să le duci la capăt odată începute, fie menţinând cât se poate de strâns contactul cu lumea, fie izolându-te ca un pustnic, dar oricum revenind mereu cu încăpăţânare la lucru.

Indiferent însă de aceste repere improvizate, flacăra care arde în tine, fără vorbe mari, în timpul scrierii paginilor îţi aduce bucurii care durează până la moarte şi care vor întreţine flama altor cărţi, ca un jar de la care aprinzi un foc atât de nou încât nu se mai cunoaşte că a existat ceva acolo şi înainte.

„Planuri de viaţă” mi-a zumzăit în creier timp de şase luni pe străzile din Winterthur, un orăşel aflat la 25 de kilometri de Zürich, zi de zi, în incursiunile cu bicicleta pe niște coclauri cu aspect de ilustrate perfecte, în vizitele la muzee, unde mi se părea că sunt binecuvântat să pot vedea atâtea capodopere uluitoare, la evenimentele artistic-mondene organizate de centrul care mă găzduia, dimineaţa la trezire şi în toate ceasurile de scris propriu-zis, până la amiază, când îmi făcusem obiceiul de a ieşi, în sfârşit, în atâtea şi atâtea momente de discuţii cu artişti veniţi din lumea întreagă, dar şi în serile în care un telefon acasă făcea cât o revedere cu cei dragi, iar lectura din mari autori, la aceleaşi ceasuri de seară, îmi dădea un ciudat sentiment amestecat, de neîncredere în reuşita proprie şi de siguranţă că voi ajunge, totuşi, ziua în care voi putea pune un uriaş punct izbăvitor.

joi, februarie 16, 2023

Cultura sănătății: Ce înseamnă o alimentație sănătoasă?

Am continuat și azi seria de prelegeri-dialog "Cultura sănătăți", la Filiala Mărăței a Bibliotecii "G.T. Kirileanu", din nou cu elevii clasei a XI-a A (învățământ profesional) de la Colegiul "Gheorghe Cartianu" Piatra-Neamț, coordonați de doamna profesoară Ionela Magdalena Nicolau.

Tema zilei: "Ce înseamnă o alimentație sănătoasă?". Organizator: bibliotecar Irina Miron.

Am inițiat anul trecut proiectul "Cultura sănătății", în cadrul colaborării dintre D.S.P. Neamț (director: Radu Eugen Firăstrău), prin Compartimentul Supravegherea și Promovarea Sănătății (șef compartiment: dr. Daniela Marcoci) și Biblioteca G.T. Kirileanu (director: Mihaela Mereuță).
Mulțumiri tuturor!

marți, februarie 14, 2023

Toate devin ale noastre ca și cum ar fi fost dintotdeauna

Clarificarea locului în care ajungem în călătorii este mereu misiunea Iulianei, care știe să vadă în câteva clipe într-un plan al orașului exact unde ne aflăm și pe unde trebuie să mergem ca să nu rătăcim calea spre alt reper. Uneori mai contribui și eu cu o părere sau două într-o chestiune sau alta pe acest vast subiect, dar cunoașterea orașelor și a punctelor importante de vizitat este negreșit în răspunderea ei. Se pare că în general preluăm cu naturalețe unele abilități pe care le transformăm apoi în adevărate mărci de identitate vizibile și ușor de recunoscut și pentru cei din jur. Cu hărțile și ghidurile de care face rost imediat ce ajungem undeva, orașele devin pentru ea - și desigur și pentru mine, cel norocos - atât de familiare încât orice „neliniște a călătorului” dispare așa cum a venit. Deși am călătorit destul de multișor și singur, de fiecare dată când suntem împreună (iar acest lucru s-a întîmplat, din fericire, destul de des în ultimii ani) toate devin ale noastre ca și cum ar fi fost dintotdeauna: străzile, parcurile, muzeele, terasele, piețele, cheiurile, țărmurile. Iar explorarea oricărui spațiu capătă un fel de aer de eternitate pe care doar arta mai are puterea să ni-l ofere.

Cultura sănătății: De ce este sănătos să citim?

Am continuat seria de prelegeri-dialog "Cultura sănătăți", din nou la Filiala mărăței a Bibliotecii G.T. Kirileanu, azi cu elevii clasei a XI-a A (învățământ profesional) de la Colegiul "Gheorghe Cartianu" Piatra-Neamț, coordonați de doamna profesoară Ionela Magdalena Nicolau

Tema zilei: "De ce este sănătos să citim?".

Am inițiat anul trecut proiectul "Cultura sănătății", în cadrul colaborării dintre D.S.P. Neamț (director: Radu Eugen Firăstrău), prin Compartimentul Supravegherea și Promovarea Sănătății (șef compartiment: dr. Daniela Marcoci) și Biblioteca G.T. Kirileanu (director: Mihaela Mereuță).

S-au adunat deja multe întâlniri, iar bucuria mea cea mai mare a fost să văd de fiecare dată interes real din partea elevilor. De exemplu, azi acești elevi și doamna profesoară m-au rugat să vin și joi să stau de vorbă cu ei și pe o altă temă, iar eu am acceptat cu drag. Mulțumesc pentru organizare doamnei bibliotecare Irina Miron!

Mulțumiri tuturor!

sâmbătă, februarie 11, 2023

Toma Grigorie despre volumul Depresie (2012)

Criticul și poetul Toma Grigorie scria în 2012 despre volumul "Depresie", în Mozaicul de la Craiova, unde odată am ținut și eu, chiar dacă pentru puțin timp, o rubrică de eseu. Am fost și sunt în continuare bine primit și citit la Craiova. Nu mai demult decât acum câteva luni am primit acolo și o onorantă recunoaștere oficială, Premiul "Patrel Berceanu" pentru poezie. Îi mulțumesc și acum domnului Grigorie pentru cronica empatică și avizată de atunci, dar și pentru interesul față de himerismul poetic, care se vede și în poemul "fiu adoptiv al himerismului" din volumul său de anul trecut, primit cu autograf chiar de la domnia sa în toamnă, "Cum pot lăsa poezia să-mi spună adio".

joi, februarie 09, 2023

Risipirea talentului este un păcat

Risipirea talentului este un păcat sau, oricum, un risc pe care artiştii, scriitorii, profesioniştii din diferite domenii şi în general oamenii cu un oarecare nivel de creativitate şi cei cu abilităţi deosebite, niște mari însingurați toți, ar trebui să-l evite.

Fenomenul se întâmplă în nu puține situaţii: când persoanele în cauză trăiesc în sărăcie şi îşi risipesc energiile şi timpul pentru asigurarea resurselor necesare traiului, când chiar dacă au un nivel de viaţă decent tot nu reuşesc să se concentreze pe arta şi pe ideile lor, pe munca lor, pentru că au slujbe, obligaţii de tot felul şi aşa mai departe, când, în fine, deşi reuşesc să se ţină aproape de harurile pe care le-au primit şi să le pună în aplicare, nu au parte de recunoaştere, ci dimpotrivă, de ostilitate şi marginalizare.
Talentul şi vocaţia sunt, totuşi, lucruri de mare preţ pentru care merită făcute sacrificii, indiferent de mersul omenirii şi de condiţiile de viaţă.
În primul rând, pentru că nimic nu-i face mai fericiţi pe aceşti idealişti ai lumii decât împlinirea propriei lor chemări şi a talentului.
Apoi, pentru că la sfârşitul sfârşitului ceea ce contează nu sunt justificările şi explicaţiile, ci numai paginile scrise, tablourile pictate, ideile novatoare puse în practică, abilităţile puse în valoare.

miercuri, februarie 08, 2023

Scrisul poate fi salvator

Scrisul poate fi salvator pentru cineva care caută de mai multă vreme un sens nu numai pentru propria viaţă, ci şi pentru epoca sa.

Problema apare atunci când intervin sincopele, pauzele de inspiraţie, tatonările lipsite de efect ale rândurilor, neîncrederea, lipsa de speranţă, momentele de trăire la nivelul zero, sentimentul de orizont închis al paginii albe.

Interesant este că, odată depăşite, aceste nesuferite praguri devin invariabil chiar lucrurile preţioase în care îşi prinde rădăcinile scrisul şi fără de care cuvintele sună fals, frazele se înşiră artificial şi tehnic, iar povestea se contaminează de acel aer al lecţiei învăţate de care orice scriitor ar trebui fugă cât mai departe.

sâmbătă, februarie 04, 2023

Scriu din nou povestiri

 

Proza îți cere la scris o perspectivă cât de cât clară asupra întregului, încă de la primele fraze. Sau măcar asupra ideii care te așază la scris, în orice caz. Asta ar fi, repede spus, una dintre multele diferențe față de poezie, care are prea puțin de a face cu scrisul ca meserie.

În 2004 am publicat o culegere de proză scurtă cu titlul "Punctul de plecare".
Scrisesem cele "șaisprezece transcrieri", cum le numisem, într-o rezidență literară din Germania, cu un an înainte, iar cele mai multe fuseseră publicate deja, sub privirea atentă a poetului și prietenului Nicolae Coande, într-un supliment literar al unui ziar din Craiova. Ba vreo trei au apărut și în traduceri germane.
Am avut șansa atunci să-mi fie redactor de carte, la Editura Compania, scriitoarea Adina Kenereș. Lucrul pe text și toată alcătuirea volumului au stat sub umbrela ocrotitoare a profesionalismului, iar discuțiile pe seama textelor au fost de neuitat. Am fost mișcat de grija pentru detalii și pentru fiecare cuvânt din pagină pe care scriitoarea o arăta în lucrul la acea carte. Mare noroc să ai parte, ca autor, de editori așa cum era ea!
De vreo două luni scriu din nou povestiri și deși merge greu uneori îmi place să mă reconectez la tensiunea subtilă pe care o aduce fiecare "bucată" încă de la primul cuvânt.
Sper să găsesc timp și energie de a continua, ca altădată. Mai ales că m-a prins din nou, la fel ca atunci.

Trei răspunsuri despre romanul „Alergările unui scriitor” de la autorul lui, Vasile Baghiu (în Familia, "Cum?", rubrică susținută de Mircea Pricăjan)

1.  Cum s-a conturat ideea romanului „Alergările unui scriitor”? Ideea a apărut după ce începusem o serie de alergări în încercarea de a con...