Vasile Baghiu - blogul "himeric"
Viaţă, scris, citit... Viaţa îmi dă un acut sentiment al clipei, scrisul mă face să mă gândesc, din când în când, la viitor, unde nu se întâmplă niciodată nimic semnificativ, iar cititul mă duce puţin în urmă şi mă aduce încet-încetişor cu picioarele pe pământ. Cât despre "himerismul poetic", îl simt ca pe un instrument eficient prin care se poate călători, în ambele sensuri, între poezia scrisă și poezia trăită.
miercuri, octombrie 30, 2024
Întâlnire cu Abdulrazak Gurnah
marți, octombrie 29, 2024
După FILIT 2024
Cinci zile de FILIT Iași în care am văzut, din nou, pe viu, că literatura contează pe bune în viața oamenilor, inclusiv în aceea a adolescenților și a tinerilor.
duminică, septembrie 29, 2024
Când scriu (anchetă citestema.ro)
Constantin Piștea m-a invitat să răspund anchetei sale, pe citestema.ro, AICI, despre împrejurările (vremea, vremurile, anotimpurile, locurile etc) în care scriu scriitorii.
A ieșit o scurtă mărturisire despre cum încerc, de fapt, să împac scrisul cu viața. Și poate despre cum împac scrisul cu alergatul, pentru că, de o vreme, de vreo trei ani, tropăiesc murakamian pe coclauri.
joi, iulie 25, 2024
Invitat la FILIT 2024
Am primit ieri un telefon care m-a bucurat nespus.Directorul artistic al Festivalului Internațional de Literatură și Traducere (FILIT Iași) scriitorul Florin Lăzărescu, m-a anunțat că sunt pe lista invitaților la ediția din acest an a prestigiosului eveniment.
Am mai participat în 2014 și știu cât de intense sunt discuțiile, momentele cu public și toate întâmplările de acolo pe seama literaturii.
Abia aștept întâlnirile cu scriitorii, traducătorii și cititorii din cele 5 zile (23-27 octombrie 2024) ale festivalului.
Mulțumesc organizatorilor pentru onoranta invitație!
marți, iulie 23, 2024
On Vasile Baghiu's poetry: Translating Alienation – Between Escapism And Adventure by Cristina Savin (Coolabah, Nr 30, 2021)
Translating Alienation – Between Escapism And Adventure by Cristina Savin (Coolabah, Nr 30, 2021)
Coolabah, Nr 30, 2021, ISSN 1988-5946, Observatori: Centre d’Estudis Australians i Transnacionals / Observatory: Australian and Transnational Studies Centre, Universitat de Barcelona (Copyright © 2021 Cristina Savin).The text and the translated poems can be find in the
magazine Coolabah HERE
The poems translated have been selected from Vasile Baghiu’s
debut poetry collection The taste of alienation. Published in 1994, the
collection represents the genesis of Baghiu’s story of poetic chimerism that
spans three decades and eight volumes of poems. But the first chimeric ideas materialised,
quietly, six years before The taste of alienation saw the light of day,
at the height of the totalitarian regime in his native Romania. At the time,
the poet was working as a nurse in a tuberculosis sanatorium, consumed by a
sense of isolation in the depths of which he had a life-altering, liberating epiphany
that shaped his identity and his understanding of the world. He
realised that he
could be someone
else, that he
could escape the
personal, geographical and intellectual constraints imposed by the
regime, and could virtually live a parallel life. And so poetic chimerism was
born, as a means of evading ‘les maux de la société’, as a
form of personal
freedom made possible
through imagination and
the re-creation, in writing, of imaginary travels through
space and time.
When asked about the concept that he coined, poetic
chimerism, Baghiu portrays it not as a literary style, but as a way of life
that he devised with the help of poetry. (1) This way of life infuses
his entire oeuvre –poetry and prose –because many aspects of his existence,
including his irrepressible desire to travel and understand the world, are
intimately connected with poetic chimerism. Based on Jules de Gaultier’s philosophical
system, the concept is a cross between bovarysme and literature that brings
together four defining elements, all born out of a sense of despair: imaginary
journey, transfiguration, disease and science. (2)
Imaginary journey denotes a way of escaping the socio-political constraints and the cultural provincialism of the time, and led to the creation of Himerus Alter, an alter-ego, a universal, stateless citizen, who, unlike the poet, was able to travel without restraint through space and time. The presence of the second element, disease, is made possible by the poet’s work as a nurse and represents a reality devoid ofthe superficiality that marked the intellectual and literary landscape of the time. Baghiu’s poems are imbued with an obsession for illness, in the same way the lungs of thepatientshe cared for, while he worked at the sanatorium, were infused with bacilli. (3) As the poems translated attest, patients emerge as a true measure of lyricism. (4) The third element of transfiguration is the symbolic space where new experiences are created, where the poet becomes someone else and poetry metamorphoses into an expression of estrangement. Science, the fourth and final element, turns into poetic adventure and infuses the poetic space with quarks, DNA, chemical elements, theorems and magnetic fields. (5)
luni, iulie 22, 2024
Natalia Onofrei despre "Alergările unui scriitor" de Vasile Baghiu
Am citit în două reprize, repede, cartea lui Vasile Baghiu, "Alergările unui scriitor, roman de jurnal poetic-himerist". Nu sunt amatoare de jurnale și autobiografii, dar am sesizat că în ultimii ani se scriu memorii, jurnale, confesiuni - într-un cuvânt, toți sunt preocupați de autocunoaștere. Simt nevoia să-mi clarific, pe cât e posibil, rădăcinile și natura conținutului acestui tip de scriitură.
vineri, iunie 21, 2024
Inclus în antolgia "POEZIA ROMÂNEASCĂ DUPĂ 1945" de Ion Pop
Sunt onorat să fiu inclus și în această antologie în patru volume alcătuită de profesorul Ion Pop, "POEZIA ROMÂNEASCĂ DUPĂ 1945", apărută în condiții grafice deosebite la Editura Știința din Chișinău.
joi, iunie 13, 2024
În trecere prin Santander
duminică, mai 19, 2024
Aș reveni la critică
Când văd lăudate și luate drept poezie în zilele noastre atâtea texte emfatice, patetice, șchioape, goale, sunătoare din coadă sau de-a dreptul incoerente, adesea scrise de autori și autoare cu notorietate, îmi vine să iau din nou pana (tastele) și să scriu critică.Spun "din nou", pentru că am mai făcut asta prin 2000, în Poesis și Vatra, vreo câțiva ani, iar efectele atunci nu au fost chiar de neglijat.
Supărări atroce, scrisori pline de reproșuri, chiar amenințări și câte și mai câte. Firește, în paralel cu aprecieri, între care și ale lui Manolescu, pentru care să citeze, când avea ocazia, din cronicile mele, în emisiunea lui de la ProTv, părea să fie atunci pentru el o distracție și o încântare.
Aș reveni la acel tip de critică, pentru că simt că aș putea măcar încurca oleacă trendul acesta, păgubos pentru toată lumea, în care critica folosește o "plasă de fluturi" (așa se numea rubrica pe care o țineam în Poesis-ul lui George Vulturescu) cu ochiurile tot mai mari, iar asta în cazul fericit în care există o plasă.
joi, mai 16, 2024
Acest drum, plin de imprevizibil, al scrisului
Paradoxul în legătură cu alergările mele din ultimii doi ani este nu numai că nu m-au îndepărtat de scris, dar mi-au adus în plus ocazii mai multe de a reflecta, în singurătate, la feluritele căi prin care viața sau, în fine, "iluzia vieții", cum spune Henry James, se poate infiltra în paginile scrise. Sunt momentele în care "singurătatea alergătorului de cursă lungă" (Silitoe) devine un fel de ecran sau interfață unde rulează "priveliștile sclipitoare" (Eminescu) pline de înțeles și sens. Firește că mi-am dorit să nu ratez aceste noi interferențe, mereu inspiratoare, lucru dovedit, cred, în parte, de romanul "Alergările unui scriitor". Mai mult, mă țin mai departe de speranța că ele mă vor însoți mereu pe acest drum, plin de imprevizibil, al scrisului, care se amestecă de atâtea ori și atât de mult, cel puțin în cazul meu, cu viața propriu-zisă încât devin, fără dubii, unul și același lucru.
miercuri, ianuarie 31, 2024
Îndrăgostit de o perfuzie (România literară, 1999)
Câteva zile de concediu, binevenite, ca să umblu din nou, netulburat, prin sutele de ziare și reviste adunate în timp, cu gândul de a pune la un loc, sub umbrela himerismului poetic, poeme și texte teoretice.
Poeme lungi, cum este acesta, "Îndrăgostit de o perfuzie", dintr-o Românie literară din 1999, dar și secvențiale, cum sunt cele din anii din urmă, precum și manifestele, laolaltă cu eseuri, interviuri și ecouri ale himerismului, această mașinărie literară a timpului pe care am reușit să o fac să funcționeze demult și care te poate teleporta din metaversul poeziei scrise în cel al poeziei trăite și înapoi, dincolo de geografie și vremuri.
Cu gândul la o carte (sau două) care să le adune pe toate, pentru cititorii de azi, dar și pentru cei de ieri. Sau doar pentru mine, de amorul artei, oricum.
vineri, decembrie 29, 2023
Debutul în Familia (cu prezentarea făcută de poeta Ana Blandiana)
Primesc de la scriitorul Mircea Pricăjan (mulțumiri!) fotografia paginii din revista Familia, numărul din noiembrie 1988, în care poeta Ana Blandiana a scris, sub semnătura "Corespondent" (i se luase dreptul la publicare în acea vreme), o prezentare elogioasă a poeziilor pe care i le trimisesem de la sanatoriul în care îngrijeam bolnavi de tuberculoză și visam, himerist, la mări și țări. Aveam 22 de ani, iar acea pagină este unul dintre momentele faste ale debutului meu, dar și începutul unei prietenii literare, aș zice, care mă onorează. Momentul l-am găsit consemnat și în cartea "Mai-mult-ca-trecutul", un jurnal uimitor din acel an al sfârșitului de dictatură pe care poeta l-a publicat recent.
duminică, decembrie 17, 2023
Trei răspunsuri despre romanul „Alergările unui scriitor” de la autorul lui, Vasile Baghiu (în Familia, "Cum?", rubrică susținută de Mircea Pricăjan)
1. Cum s-a conturat ideea romanului „Alergările unui scriitor”?
Ideea a apărut după ce începusem o serie de alergări în încercarea de a contracara, acum aproape doi ani, mai multe probleme de sănătate (prediabet, hipertensiune arterială, obezitate, stres) care îmi dădeau târcoale, ba chiar reușiseră să mă scoată din circuit, la limita cu moartea, după o perioadă de muncă în exces (două slujbe, plus scrisul și alte proiecte în care mă implicasem cu pasiune) culminată cu boala Covid care, doar ea singură, a fost, la începutul anului 2021, cât pe ce să mă doboare.
Din fericire, s-a confirmat și în cazul meu că tot ce nu te omoară te întărește, pentru că, scăpat din ghearele hipoxemiei la limită și revenit la situația nesperată de a mă deplasa singur pe propriile picioare, mi-am regândit viața. Aveam de ales. Ori operam schimbări drastice în obiceiurile de viață, ori ajungeam în scurt timp un client statornic și fără întoarcere al spitalelor alunecând vertiginos la vale spre exitus.
Mi-am verificat resursele de voință și am ales prima variantă. Mai mult, în timp ce alergam, câte 5, 7, 10 sau 20 de kilometri zilnic, întocmai ca scriitorul japonez Haruki Murakami, pe care mi-l luasem ca model, îmi împărtășeam impresiile, strict pe tema alergărilor, pe Facebook. Ei bine, notele acelea, făcute în bună parte în registru tehnic, m-au făcut să mă gândesc la o carte pe acel subiect. Cam cum e „Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă” a lui Murakami, îmi imaginam. Sau ca „Singurătatea alergătorului de cursă lungă” a lui Silitoe. În orice caz, ceva pe aproape.
luni, decembrie 11, 2023
Forma de libertate pe care mi-o puteam permite
Mi-am trăit fabulos prima tinerețe în lumea poeziei din capul meu, undeva la un sanatoriu din munții Neamțului, unde am îngrijit bolnavi de tuberculoză, un loc unde "himerismul poetic", care mi s-a revelat miraculos în ceasurile lungi de vecinătate cu boala și singurătate interioară asumată, îmi devenise forma de libertate pe care mi-o puteam permite la acel nebănuit sfârșit de epocă al anilor optzeci.
Trăiam în poezie și pentru poezie.
Fericit, totuși. Plin de visuri, planuri și speranțe, care, în bună parte, s-au împlinit.
joi, decembrie 07, 2023
OMUL HIMERIC (IX) - Vasile Baghiu: Acolo unde inteligența nu prea mai are acces (Anthropos, nr. 11 /2023)
Vasile Baghiu
Acolo unde
inteligența nu prea mai are acces
“Poezia reușește să ajungă și acolo unde
inteligența nu prea mai are acces”, a spus la un moment dat, îmi amintesc, unul
dintre invitații unei emisiuni literare de pe TV5 pe care o urmăresc adesea,
“La Grande Librairie”.
Mi-a plăcut, pentru că am văzut fraza ca
pe un omagiu deopotrivă subtil și direct adus poeziei, care este – are dreptate
acel scriitor – o cale unică de explorare a lumii, de negăsit cu ajutorul
științelor, artelor sau credinței.
Nici cu ajutorul inteligenței artificiale (AI), aș mai spune, cum pare să concluzioneze într-un articol (1) și poetul Keith J. Holyoak, profesor de psihologie la California University, un tip de inteligență care „se află într-un proces de schimbare a lumii și a societăților în modalități pe care nimeni nu le poate anticipa cu adevărat”, iar una din aceste schimbări și consecințe, cu siguranță cel mai puțin semnificative (importante, totuși, cel puțin pentru literați și scriitori), este „faptul că programele AI au început să scrie poezie.”
sâmbătă, noiembrie 11, 2023
Medaliile de finisher
Trebuie să mărturisesc asta aici, chiar dacă e oleacă împotriva firii mele. Adică vreau să zic, în fine, că nu văd de ce nu.
Mă uitam azi cu neinhibată mândrie la medaliile de finisher care s-au adunat într-un an și opt luni de când alerg.
Șaisprezece la număr, între care câteva de semimaraton (21 km), câteva de trail montan (15-17 și 21 km), câteva de cros pe plat (10 km) și una, foarte recentă, de la Istanbul, de maraton adevărat (42 km).De fapt, nu mândrie, pentru că știu, datorită poeziei și literaturii în general, dar și vieții, cam cum merg lucrurile în povestea asta a amețirii creierului că ai făcut și ai dres, nu mă ambalez în iluzii.
E mai degrabă mulțumirea simplă, să spun așa.
E mărturisirea unui sentiment de împlinire obișnuit și de mulțumire măruntă.
duminică, noiembrie 05, 2023
OMUL HIMERIC (VIII) - Vasile Baghiu: Numitorului comun al trăirii poetice (Anthropos, nr. 10 /2023)
Vasile Baghiu
Numitorului
comun al trăirii poetice
Încerc, între altele, să găsesc, prin ,,himerism”, un fir de
legătură al situațiilor despre care se poate spune că ar fi poetice, al
perspectivelor multi-individuale pe care acestea ar putea să le includă, un mod
prin care poezia, care este inutilitatea prin definiție, poate deveni, totuși,
folositoare – ca o unealtă, ca un instrument – în viața de zi cu zi. De fapt,
doar mă gândesc, nădăjduiesc la această perspectivă, în timp ce explorez aici
mai departe, în rubrica ,,Omul himeric” din Anthropos, feluritele
întruchipări ale poeticului nescris.
Pentru că în timp ce poezia scrisă are nevoie de validarea
vieții, poezia nescrisă poate rămâne neprinsă în ecuațiile textului pus pe
hârtie. Este prioritatea vieții înaintea artei, o lege pe care instinctual am
învățat să o prețuiesc și să o urmez, paradoxal, chiar cu scopul de a ajunge la
text.
La urma urmei, de atâtea ori mi-a fost suficientă clipa și nu am simțit imboldul de a o pune în pagină. Pentru că poezia este pentru viaţa mea – înţeleg acum poate mai bine – tocmai acel lucru de preţ şi cu putere miraculoasă care mă ţine la suprafaţă şi îmi dă scânteia de fericire în stare să mă poarte uşor prin lumea noastră.
sâmbătă, octombrie 21, 2023
Arcadia Solum despre Alergările unui scriitor de Vasile Baghiu (Facebook)
joi, octombrie 12, 2023
Horia Vicențiu Pătrașcu despre romanul "Alergările unui scriitor" de Vasile Baghiu
"Ieri am primit de la domnul Vasile Baghiu aceste cinci cărți proaspăt apărute la editura Eikon. Un dar superb, asupra căruia m-am repezit, imediat după ore. (M-am întrerupt numai ca să urmăresc, pe internet, lansarea cărților de tinerețe ale lui A. Pleșu, ați văzut-o? Foarte interesantă, dar poate vorbim altădată).
sâmbătă, octombrie 07, 2023
OMUL HIMERIC (VII) - Vasile Baghiu: Proiecția himeristă și riscul trecerii în peisajul maladiv (Anthropos, nr. 8-9 /2023)
Vasile Baghiu
Proiecția himeristă și
riscul trecerii în peisajul maladiv
Nedublată de ieșiri reale în
peisajul geografic și temporal pe care l-a conturat bovaric, trăirea prea
îndelungată în imaginar (himeric) poate deveni, pentru omul himeric,
obositoare și fără miză.
Mai mult, uneori, întreaga poveste poate trece spre patologic. Retragerea
în imaginar poate deveni tot mai frecventă și mai adâncă, relațiile sociale se
diminuează, iar concentrarea în exces pe propria persoană taie punțile de
legătură cu lumea. Iar toate acestea pot căpăta culoarea indefinită a
maladivului. (1)
Degeaba construiește în minte lumi fascinante, în acord cu dorințele lui
cele mai intense, dacă nu reușește, fie și foarte rar, să aducă jos, la firul
ierbii, în viața de zi cu zi, concret, măcar câteva dintre trăirile de care are
parte pe seama himerizării.
Partea bună este că omul himeric intuiește acest risc și face efortul de a reveni cu picioarele pe pământ de fiecare dată când fantezia creatoare îl duce prea departe prin peisaje nefamiliare. Contactul cu lumea este mereu în atenția sa, iar acest lucru îl ține în zona literar-ficțională, artistică.
Întâlnire cu Abdulrazak Gurnah
FILIT, strălucitorul festival de literatură de la Iași, este și despre întâlniri uluitoare. Am fost norocos astfel, pe lângă invitația de a ...
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
Când văd lăudate și luate drept poezie în zilele noastre atâtea texte emfatice, patetice, șchioape, goale, sunătoare din coadă sau de-a drep...
-
Constantin Piștea m-a invitat să răspund anchetei sale, pe citestema.ro, AICI , despre împrejurările (vremea, vremurile, anotimpurile, locu...
-
Paradoxul în legătură cu alergările mele din ultimii doi ani este nu numai că nu m-au îndepărtat de scris, dar mi-au adus în plus ocazii mai...
-
Câteva zile de concediu, binevenite, ca să umblu din nou, netulburat, prin sutele de ziare și reviste adunate în timp, cu gândul de a pune l...