După FILIT 2024

Cinci zile de FILIT Iași în care am văzut, din nou, pe viu, că literatura contează pe bune în viața oamenilor, inclusiv în aceea a adolescenților și a tinerilor.

Săli pline peste tot, la zeci de evenimente simultane cu scriitori și traducători, acum în 2024, într-un loc care se reconectează, parcă, astfel, cu un fel mândrie reținută dar adevărată, la trecutul literar glorios, uitat uneori sau trecut în penumbră, în spatele “urgențelor” epocii.

Și am înțeles din nou, fiind parte aici a intensității unor momente cu public sau a unor întâlniri unice cu scriitori pe care, de mult timp, îi cunosc, îi prețuiesc și îi admir din lecturi, că pentru a se întâmpla bucuria unui eveniment de anvergura internațională a FILIT-ului, cum a devenit în timp, a fost nevoie de inițiativa și perseverența unor oameni care au văzut în perspectivă, departe, acolo unde poate nimic nu se întrezărea, a fost nevoie de pasiunea, romantismul și generozitatea scriitorilor care au pus la cale totul: Dan Lungu, Florin Lăzărescu, Lucian Teodorovici.

Cu discreție și eleganță, ei fac ca lucrurile să curgă firesc în continuare, iar întâmplările literare să fie parte a unui uluitor mecanism care se resetează cu fiecare dialog spectaculos, cu fiecare împărtășire a experienței individuale legată de scris, de scrisul în singurătate, cu fiecare recital, cu fiecare moment de schimb de impresii cu cititorii, cititori care nu mai sunt ceva abstract aici, ci oameni reali interesați de povestea literaturii.

Uluitoare izbândă!

Iar voluntarii, devotați și pasionați, încrezători în folosul misiunii lor, au reușit să lege firele invizibile între oaspeți (scriitori, traducători, editori) și între aceștia și Iași, orașul FILIT-ului. Emoționantă implicarea lor!

Pentru o săptămână, prin FILIT, capitala culturală și-a găsit locul la Iași, iar eu m-am simțit privilegiat să am parte de atâtea și atâtea momente de neuitat (între care și prima întâlnire cu un laureat Nobel pentru literatură, cu Abdulrazak Gurnah) la care știu că mă voi mai gândi, la care voi reveni, în scris.

De fapt, ceea ce mi-a dăruit FILIT-ul acum este o resetare a încrederii în scris și în puterea literaturii, încredere care își mai pierduse din intensitate, cum se întâmplă.

FILIT… Discuții, dialoguri, poezie, prietenie, strălucire, povești de viață și de scris, emoție, încântare, bucurie, un triumf al literaturii, al scrisului, al cărții, al comunicării peste granițe și culturi, într-un timp în care trend-urile par să curgă în alte direcții.

O reușită cu totul excepțională, fantastică!