El quimerismo poético / El extranjero: dos textos de Vasile Baghiu. Avance de Ágora-Papeles de Arte Gramático. Nueva Col. N. 42. Otoño 2026. / Literatura rumana / Ensayo breve

El quimerismo poético / El extranjero: dos textos de Vasile Baghiu

Dossier dedicado al escritor y poeta rumano Vasile Baghiu. Avance de Ágora-Papeles de Arte Gramático. Nueva Col. N. 42. Otoño 2026. / Literatura rumana / Ensayo breve

El quimerismo poetico (Agora 42)

Con este dossier reiniciamos la navegación de Ágora y del blog, donde se avanzarán, como es costumbre, las colaboraciones que se recogerán periódicamente (con tendencia bimestral) en los números de la revista durante el curso 2026-2027.

Presentamos en Ágora dos textos de Vasile Baghiu: un breve ensayo sobre el quimerismo poético, acompañado de un poema, El extranjero, que dialoga de manera directa con las ideas desarrolladas en la prosa bio-metapoética.

“He elegido este ensayo y este poema (informa su autor) pensando que a los lectores españoles podría interesarles conocer cómo la experiencia vital de un poeta del Este de Europa, en los últimos años del comunismo, pudo estimular la creación de un territorio poético que no es solamente literario, sino también existencial.

He incluido al comienzo unas breves líneas de presentación pensadas como introducción editorial.”

EL QUIMERISMO POÉTICO Y EL EXTRANJERO: DOS TEXTOS DE VASILE BAGHIU. DOSSIER DEDICADO AL ESCRITOR Y POETA RUMANO VASILE BAGHIU

                     1

EL QUIMERISMO O LA POESÍA COMO IDENTIDAD ALTERNATIVA

Historia de una idea poética, contada por su autor

 

El poeta y narrador rumano Vasile Baghiu, cuyos poemas ya han sido publicados en las páginas de la revista Ágora, formuló a finales de los años noventa el concepto de quimerismo poético, a partir de una experiencia literaria y biográfica iniciada una década antes, durante los últimos años del régimen comunista en Rumanía.

Siendo un joven enfermero en un sanatorio para enfermos pulmonares y viviendo en un país donde la libertad de movimiento estaba severamente limitada, Baghiu comenzó a imaginar en sus poemas una identidad alternativa, Himerus Alter, capaz de viajar libremente por espacios geográficos y épocas inaccesibles para el autor en la vida real. De esta experiencia nació poco a poco una poética en la que la literatura ya no es solo expresión de la vida vivida, sino también una posibilidad de ampliarla. El viaje imaginario, la alteridad, la enfermedad, el aislamiento y la relación entre la biografía real y la posible se convirtieron en elementos de la concepción que el autor acabaría llamando quimerismo.

Vista hoy, esta idea nacida en un espacio cerrado de Europa del Este adquiere una resonancia inesperadamente actual. La identidad móvil, las existencias paralelas y el cruce de fronteras geográficas y culturales, imaginados entonces como formas de libertad individual, entran en un diálogo natural con la experiencia del mundo globalizado de nuestros días.

En el ensayo que publicamos a continuación, acompañado de un poema ilustrativo, Vasile Baghiu reconstruye la historia de esta idea poética, desde la necesidad de libertad y la aparición de Himerus Alter hasta el momento en que los viajes imaginados en la poesía comenzaron a encontrarse, tras la caída del comunismo, con la experiencia de la vida real.

Prezența noastră undeva înseamnă și absența din altă parte

Ca scriitor, îți dorești să fii invitat. La lecturi, festivaluri, conferințe, întâlniri. E firesc. Înseamnă că undeva cineva s-a gândit la tine, că scrisul tău sau ceea ce ai de spus interesează, că prezența ta poate avea un rost într-o conversație, într-un context.

O experiență recentă m-a făcut însă să mă gândesc mai atent la toate acestea și să-mi dau seama că există o diferență între bucuria de a fi invitat și motivele pentru care accepți o invitație.

Poate că, odată cu trecerea timpului, întrebarea nu mai este doar „Mă invită cineva?”, ci și „De ce sunt invitat?” și, mai ales, „De ce aș accepta?”.

Nu cred că trebuie să mergem numai acolo unde întâlnim oameni care gândesc ca noi. Dimpotrivă. Ar fi o lume destul de săracă aceea în care ne-am întâlni doar cu cei care ne confirmă ideile. Diferența poate fi folositoare și inspiratoare, contradicția poate pune lucrurile în mișcare, iar uneori tocmai întâlnirile cu oameni foarte diferiți de noi ne obligă să ne înțelegem mai bine propriile idei și convingeri.

Seis poemas de Vasile Baghiu. Ágora-Papeles de Arte Gramático N. 40

Seis poemas de Vasile Baghiu

Ágora-Papeles de Arte Gramático N. 40

Con traducción del rumano de William Hernández Ramírez, Adina Vilichi y el propio autor. Ágora-Papeles de Arte Gramático N. 40. Nueva Col. Verano 2026 / Co-lección Ágora. Textos magistrales / Poesía rumana actual 

 

Nos congratulamos de presentar en Ágora seis poemas de Vasile Baghiu.  Gracias a los traductores (del idioma rumano al español) William Hernández Ramírez, Adina Vilichi y el propio autor, Vasile Baghiu. 

Nuestro agradecimiento también al gran poeta Valeriu Stancu, Premio Mallarmé 2025, por darnos a conocer por primera vez a este prestigioso escritor y poeta.

Para los lectores en español, presentamos cada poema en la lengua de Cervantes y Lorca, y a continuación en su original rumano.

 

Vasile Baghiu (1965) es poeta, novelista y ensayista rumano; psicólogo de profesión, miembro de PEN Club y de la Unión de Escritores de Rumanía. Es autor del concepto de “himerismo poético”, formulado a finales de los años noventa, una propuesta literaria centrada en la poesía como experiencia de vida paralela.

Ha publicado varios libros de poesía, entre ellos Febra (La fiebre), Maniera, Fantoma sanatoriului (El fantasma del sanatorio) y Respirație asistată (Respiración asistida), así como novelas como Planuri de viață (Planes de vida) y Fericire sub limite (Felicidad bajo límites). En 2026 publicó el volumen ensayístico Poezia ca identitate alternativă (La poesía como identidad alternativa), dedicado a su visión literaria y poética.

Su escritura mezcla viaje, enfermedad, memoria e imaginación, en una atmósfera donde lo cotidiano y lo imaginario conviven naturalmente.

Poemas y textos suyos han sido publicados en revistas internacionales como Asymptote, Magma Poetry, The AALITRA Review, Cordite Poetry Review y la revista española Serta.

 

Invitat la Vorba de cultură. Dialog cu Ema Stere, la Radio România Cultural

Săptămâna aceasta, dialogul pe care l-am avut cu Ema Stere – la Vorba de cultură de la Radio România Cultural – a fost mai mult decât o serie de emisiuni.

Vasile Baghiu în dialog cu Ema Stere la Radio România Cultural

A fost sentimentul rar că vorbeam cu cineva care cunoaște nu doar povestea poeziei și a scrisului, ci și fragmente din povestea mea de viață, așa cum au tot fost ele spuse, în timp, în note biografice și în cărți.

Întrebările ei au fost firești, negrăbite, iar capacitatea de a asculta – reală, constantă, aproape terapeutică. De aici au venit explorările: motive poetice, cauze, legături subtile între viață și poezie, himerismul ca experiență literară a libertății și a identității, alergările, dar și acele zone extraliterare fără de care literatura rămâne incompletă.

Au fost momente în care uitam că vorbesc la radio – aveam impresia unei conversații la telefon obișnuite, pur și simplu, în care gândurile se așază firesc.

O astfel de invitație rămâne onorantă. Este, dincolo de orice, o formă de recunoaștere.

Mulțumesc Emei Stere și întregii echipe de la "Vorba de cultură" pentru profesionalism, rigoare și pentru cadrul de dialog în care ideile pot fi duse până la capăt! Mulțumesc și celor care au fost pe recepție și au ținut să-mi spună asta!

Ana Blandiana: Text pe coperta antologiei "Maniera sau cât de departe am mers" de Vasile Baghiu (Ed. Cartier, 2025)

Ana Blandiana:

"Momentul descoperirii versurilor lui Vasile Baghiu în 1988 mi-a rămas în minte nu ca o descoperire literară, ci – oricât ar părea de ciudat – ca un moment al biografiei mele.

Destinul poetului tânăr care lucra într-un sanatoriu TBC din Munții Neamțului, scriind poeme de o halucinantă autenticitate despre țări și mări de la capătul lumii, m-a emoționat profund și m-a încurajat ca un simbol al puterii de a fi liber în pofida frontierelor de orice fel, ca un simbol al capacității poeziei de a depăși realitatea construind o altă realitate în locul ei.

Zecile de ani care au trecut de atunci au adăugat acestui destin noi și noi argumente de nesocotire a frontierelor, de la originalul concept al „himerismului” și volumele de poezie la romanele pline de viață și eseurile pline de idei, de la cariera științifică la traducerile literare si schița traiectoriei internaționale.

Vasile Baghiu este la această oră nu doar unul dintre reprezentanții de marcă ai generației 90, ci și unul dintre scriitorii cei mai compleți și mai împliniți ai literaturii române actuale.

Dumnezeu i-a dat doar talentul, destinul a avut puterea sa și-l construiască singur."

(Text pe coperta a patra a antologiei de poezie "Maniera sau Cât de departe am mers" (Editura Cartier; prefață de Mihai Iovănel)

Mihai Iovănel: Prefață la volumul MANIERA SAU CÂT DE DEPARTE AM MERS de Vasile Baghiu

Mihai Iovănel: Prefață la volumul MANIERA SAU CÂT DE DEPARTE AM MERS (Ed. Cartier, Chișinău, 2025) 

Poeții s-au lamentat adesea că nu sunt înțeleși la timp, dar nu mai puțin notabil este neajunsul de a fi înțeles prea bine și prea devreme. Cioran a scris despre asta în legătură cu poezia lui Paul Valéry. Comparat cu poeții-vedetă din anii ’90, Vasile Baghiu a avut un parcurs mai degrabă discret. Sigur, nu a trecut neobservat, nici pe departe. Despre poezia lui au scris destui din criticii relevanți ai momentului. Dar comparat cu nume precum Cristian Popescu, Ioan Es. Pop, Daniel Bănulescu sau Angela Marinescu (din altă generație, dar reinventată după căderea comunismului), a căror notorietate captată în anii ’90 a continuat să producă citări și discipoli, poezia lui Baghiu a rămas în planul al doilea. Relativ recunoscută, dar nu neapărat cunoscută.

Efectul paradoxal al acestei situații este că azi această poezie pare neatinsă de efectele secundare ale succesului în formă continuată. Recitindu-i acum pe Ioan Es. Pop sau pe Cristian Popescu, îi recitim în primul rând prin lentila imitatorilor lor, care au topit ca lăcustele tot ce păruse nou, transformând originalitatea în „școală” și manierism. Pe când autorului acestei antologii abia acum își accesează/manifestă cu adevărat contemporaneitatea.