Sunt emoționat să citesc aceste "Variațiuni pe o temă dată" care transformă durerea pierderii omului drag în poezie, dar nu o poezie tristă, ci senină şi parcă împăcată cu tot universul.
Un om iubit şi apreciat de mulți, Romi, cum îi spuneau cei apropiați uriaşului suflet care a fost scriitorul Romulus Rusan, se arată în aceste secvențe afective ca o prezență de totdeauna în mersul zilelor, ca un reper în mişcarea imprevizibilă a stărilor de poezie.
Un om de la care am avut şi eu de învățat, în special optimismul, altfel confirmat şi acum de cuvintele, amintirile, sentimentele şi cărțile care vor rămâne în veci.
Poezia trăită, vreau să spun. Dar şi poezia scrisă ca şi cum ar fi doar traită, aşa cum o regăsesc şi în această carte adevărată.
