Nu mă las aşa, cu una cu două

Sunt convins, după nişte experienţe amare din toţi anii trăiţi în ţărişoara noastră şi după călătorii prin lume, că România a rămas la coada Europei din cauza oamenilor limitaţi intelectual, profesional şi uman care au ajuns să aibă unele poziţii, oricât de neînsemnate, prin instituţii, peste tot, nemeritate. Pentru că ei fac, de fapt, atmosfera de doi bani pe oriunde îşi mişcă fiinţele lor preţioase. Iar răutatea lor e inimaginabilă. Bărbaţi sau femei, sunt răzbunători, meschini, plini de venin, iar preocuparea lor cea mai importantă este să fie atenţi la viaţa şi activitatea celorlalţi, în special ale celor care încearcă să mişte cât de cât lucrurile în direcţia lumii civilizate. Am fost umilit de astfel de oameni şi încă sunt adesea în zilele în care vorbim, dar am noroc că am rezistenţă în mine, moştenită (sunt fiul unui supravieţuitor al Gulagului sovietic), că îmi ştiu drumul şi rostul şi nu mă las aşa, cu una cu două.

"În desişul Anxietăţii lui Vili Barna". Radu Părpăuţă despre "Planuri de viaţă", în Ziarul de Iaşi, 28.06. 2017

"În desişul Anxietăţii lui Vili Barna". Radu Părpăuţă despre "Planuri de viaţă", în Ziarul de Iaşi, 28.06. 2017

- fişe de lectură -

Vili Barna, antieroul lui Vasile Baghiu (din romanul acestuia Planuri de viaţă, Polirom, 2012), este un dubitativ înnodat în stări contradictorii: sentimentul zădărniciei şi ratării, apăsarea eşecului şi dezamăgirii. Barna, în care putem recunoaşte date biografice ale autorului (dar nu asta este important), este un contestatar, căzut degrabă într-o melancolie irepresibilă, şi o victimă a societăţii pierdută undeva între Est şi Vest, între ideal şi proza vieţii.