tag:blogger.com,1999:blog-4238285280844345272024-03-14T07:01:03.928+02:00Vasile Baghiu - blogul "himeric"Între viaţă, scris şi citit nu-mi mai rămâne prea mult de adăugat. Viaţa îmi dă un acut sentiment al clipei, scrisul mă face să mă gândesc, din când în când, la viitor, unde nu se întâmplă niciodată nimic, iar cititul mă duce puţin în urmă şi mă aduce încet-încetişor cu picioarele pe pământ. Cât despre "himerismul poetic", îl simt ca pe un instrument grozav prin care se poate călători, în ambele sensuri, între poezia scrisă și poezia trăită. Vasile Baghiuhttp://www.blogger.com/profile/10726295932421831554noreply@blogger.comBlogger828125tag:blogger.com,1999:blog-423828528084434527.post-88796465017081752072023-12-17T12:12:00.002+02:002023-12-21T12:28:43.944+02:00Trei răspunsuri despre romanul „Alergările unui scriitor” de la autorul lui, Vasile Baghiu (în Familia, "Cum?", rubrică susținută de Mircea Pricăjan)<p><span style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: arial; font-weight: bolder;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheFnl33qfvaSJD1zbsI-J5to2lJqwwKl-Z6LSA9BAmCjNyOWPRb5UKlbsBmNBEItqLA0vghkEXk7iX2WBl2M-SYVI-ni8bF2tquF69olhD-OGPBNbBD_ixVKjZKIhqXOMSf0tjJDzjkOIjLiJHp1LB5ybcrxArtlGaWkzfzWn5gGticUDRZmhmaIc2yME/s2031/vb%20revista%20familia%203%20intrebari.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1142" data-original-width="2031" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheFnl33qfvaSJD1zbsI-J5to2lJqwwKl-Z6LSA9BAmCjNyOWPRb5UKlbsBmNBEItqLA0vghkEXk7iX2WBl2M-SYVI-ni8bF2tquF69olhD-OGPBNbBD_ixVKjZKIhqXOMSf0tjJDzjkOIjLiJHp1LB5ybcrxArtlGaWkzfzWn5gGticUDRZmhmaIc2yME/s320/vb%20revista%20familia%203%20intrebari.jpg" width="320" /></a></div>1. <span style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-family: arial; font-weight: bolder;">Cum s-a conturat ideea romanului „Alergările unui scriitor”?</span><p></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 24px;"><span style="font-family: arial;">Ideea a apărut după ce începusem o serie de alergări în încercarea de a contracara, acum aproape doi ani, mai multe probleme de sănătate (prediabet, hipertensiune arterială, obezitate, stres) care îmi dădeau târcoale, ba chiar reușiseră să mă scoată din circuit, la limita cu moartea, după o perioadă de muncă în exces (două slujbe, plus scrisul și alte proiecte în care mă implicasem cu pasiune) culminată cu boala Covid care, doar ea singură, a fost, la începutul anului 2021, cât pe ce să mă doboare.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 24px;"><span style="font-family: arial;">Din fericire, s-a confirmat și în cazul meu că tot ce nu te omoară te întărește, pentru că, scăpat din ghearele hipoxemiei la limită și revenit la situația nesperată de a mă deplasa singur pe propriile picioare, mi-am regândit viața. Aveam de ales. Ori operam schimbări drastice în obiceiurile de viață, ori ajungeam în scurt timp un client statornic și fără întoarcere al spitalelor alunecând vertiginos la vale spre <em style="box-sizing: border-box;">exitus.</em><em style="box-sizing: border-box;"></em></span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 24px;"><span style="font-family: arial;">Mi-am verificat resursele de voință și am ales prima variantă. Mai mult, în timp ce alergam, câte 5, 7, 10 sau 20 de kilometri zilnic, întocmai ca scriitorul japonez Haruki Murakami, pe care mi-l luasem ca model, îmi împărtășeam impresiile, strict pe tema alergărilor, pe <em style="box-sizing: border-box;">Facebook</em>. Ei bine, notele acelea, făcute în bună parte în registru tehnic, m-au făcut să mă gândesc la o carte pe acel subiect. Cam cum e „Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă” a lui Murakami, îmi imaginam. Sau ca „Singurătatea alergătorului de cursă lungă” a lui Silitoe. În orice caz, ceva pe aproape.<span></span></span></p><a name='more'></a><span style="font-family: arial;"><em style="box-sizing: border-box;"></em></span><p></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 24px;"><span style="font-family: arial;">Oricum, dacă mi s-ar fi spus atunci că alergările zilnice pe care tocmai le începusem și de care încercam din răsputeri să mă țin (mai ales că starea mea de sănătate revenea uimitor în parametri normali) vor fi pretextul și chiar substanța următoarei cărți pe care o voi scrie, nu aș fi crezut sau aș fi privit totul cel mult cu neîncredere.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 24px;"><span style="font-family: arial;">Fapt este că pe măsură ce avansam în acomodarea cu noul stil de viață autoimpus, cu alergări zilnice, dietă modificată, renunțare la fumat și la unele excese, ideea romanului se prefigura tot mai clar.</span></p><h4 class="wp-block-heading" style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-weight: 400; line-height: 1.3; margin: 35px 0px 24px;"><span style="font-family: arial;"><span style="box-sizing: border-box; font-weight: bolder;">2. </span><span style="box-sizing: border-box; font-weight: bolder;">Cum a decurs scrierea lui?</span><span style="box-sizing: border-box; font-weight: bolder;"></span></span></h4><p class="has-drop-cap" style="background-color: white; box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 24px;"><span style="font-family: arial;">Aexistat mai întâi un moment care a declanșat scrisul propriu-zis, iar asta m-a pus la lucru. Văzând notele mele despre alergare de pe <em style="box-sizing: border-box;">Facebook</em>, editorul-coordonator de la citestema.ro, Constantin Piștea, m-a întrebat dacă nu aș putea să dezvolt însemnările acelea în niște texte mai mari (mărturii, proză autoficțională, ce doream) care să apară apoi în foileton pe platformă. Am acceptat cu entuziasm, iar din acel moment am scris, săptămână de săptămână, în vreo șase luni, baza a ceea ce avea să fie romanul „Alergările unui scriitor”. Un roman, așadar, scris pe măsură ce a fost trăit.</span></p><blockquote class="wp-block-quote" style="background-color: white; border-color: initial; border-image: initial; border-style: solid; border-width: 2px 0px; box-sizing: border-box; clear: both; column-span: all; line-height: 1.5; margin: 1em auto; overflow-wrap: break-word; padding: 1.25em 0.5em; position: relative;"><p style="box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 0.7em;"><span style="color: #990000; font-family: arial;">Trăită și scrisă, povestea continuă, e parte din mine acum, îmi resetează viața mai departe.</span></p></blockquote><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 24px;"><span style="font-family: arial;">Din nou, la fel ca în toată poezia pe care am scris-o, trăitul și scrisul se împleteau indistinct și în acest roman, ceea ce mă teleporta în plin peisaj <em style="box-sizing: border-box;">himerist</em>.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 24px;"><span style="font-family: arial;">Alergam gândindu-mă la paginile scrise și scriam despre ceea ce îmi trecea prin minte în timp ce alergam. Și pot să spun că mintea lucrează în timp ce alergi, nu glumă, își clarifică gânduri și idei, ca un computer pus pe defragmentare, aduce într-o lumină mai clară chiar viața.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 24px;"><span style="font-family: arial;">Scriam cum alergam și alergam cum scriam. Experiența era foarte intensă, nu doar psihologic, emoțional și fizic, dar și literar, firește, pentru că rezultatul se contura, așa simțeam, într-o poveste pe care reușeam să o privesc cu detașare, de la distanță. Eram și nu eram eu acolo. De altfel, Himerus Alter, alter-ego-ul meu <em style="box-sizing: border-box;">himeric </em>de totdeauna, care își atribuie paternitatea însemnărilor, mă bârfește pe câteva pagini acolo, ceea ce nu mă deranjează nici acum câtuși de puțin.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 24px;"><span style="font-family: arial;">Simțeam cum alergările îmi limpezeau idei, gânduri, sentimente, situații de viață, planuri, iar scrisul mă motiva și mai mult în ieșirile pe străzi, pe stadion, prin păduri, pe maluri de râuri și pe alte coclauri.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 24px;"><span style="font-family: arial;">Începusem să particip și la competițiile de trail montan și de alergări pe plat. În paranteză fie spus, recent am reușit isprava primului meu maraton (42 km) la Istanbul, iar acesta este, poate, un alt episod pe care ar trebui să-l prind într-o carte.</span></p><blockquote class="wp-block-quote" style="background-color: white; border-color: initial; border-image: initial; border-style: solid; border-width: 2px 0px; box-sizing: border-box; clear: both; column-span: all; line-height: 1.5; margin: 1em auto; overflow-wrap: break-word; padding: 1.25em 0.5em; position: relative;"><p style="box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 0.7em;"><span style="color: #990000; font-family: arial;">Am avut mereu sentimentul, pe măsură ce înaintam în substanța cărții, că scriam un roman despre primele întâlniri cu bătrânețea.</span></p></blockquote><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 24px;"><span style="font-family: arial;">Reușeam să vin cu un capitol nou în fiecare sâmbătă dimineața la ora nouă, un lucru pe care cititorii, care nu erau deloc puțini, apreciau de fiecare dată. Mă aflam astfel în plin experiment al „scrisului live”, în care scriitor și cititori asistam împreună la conturarea unei povești de roman, la scrierea a ceea ce am numit în final „roman de jurnal poetic himerist”. </span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 24px;"><span style="font-family: arial;">În sfârșit, trăită și scrisă, povestea continuă, e parte din mine acum, îmi resetează viața mai departe.</span></p><h4 class="wp-block-heading" style="background-color: white; box-sizing: border-box; font-weight: 400; line-height: 1.3; margin: 35px 0px 24px;"><span style="font-family: arial;"><span style="box-sizing: border-box; font-weight: bolder;">3. </span><span style="box-sizing: border-box; font-weight: bolder;">Cum vă doriți să fie citit romanul „Alergările unui scriitor”?</span></span></h4><p class="has-drop-cap" style="background-color: white; box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 24px;"><span style="font-family: arial;">Mai întâi, aș spune că nu aș dori să fie văzut ca o scriere autobiografică, deși în parte este și asta, ci mai mult ca un roman de auto-ficțiune, cum și este, în care sunt topite în magma ficțională trăiri și experiențe de la firul ierbii.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 24px;"><span style="font-family: arial;">Apoi, aș vrea să adaug că am avut mereu sentimentul, pe măsură ce înaintam în substanța cărții, că scriam un roman despre primele întâlniri cu bătrânețea. Nu știu, mi se pare că a ieșit și o carte despre alunecarea ușoară pe toboganul vârstei. Personajul se află la granița de trecere, în care planuri și idealuri încă îi stârnesc interesul, dar care primește și semnale despre trecerea timpului și altele de acest fel.</span></p><blockquote class="wp-block-quote" style="background-color: white; border-color: initial; border-image: initial; border-style: solid; border-width: 2px 0px; box-sizing: border-box; clear: both; column-span: all; line-height: 1.5; margin: 1em auto; overflow-wrap: break-word; padding: 1.25em 0.5em; position: relative;"><p style="box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 0.7em;"><span style="color: #990000; font-family: arial;">Cartea aceasta mi se pare că spune ceva despre alegerile pe care le facem și care ne duc în final pe un culoar de alergare numai al nostru.</span></p></blockquote><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; margin: 0px 0px 24px;"><span style="font-family: arial;">Mai mult, mă gândesc că incursiunea ocazională pe care personajul-alergător o face prin câteva medii social-profesionale (medicale, educaționale, literar-culturale) și unele călătorii care s-au infiltrat în toată povestea fac romanul acesta să poată fi privit și ca o transcriere a unor bucăți din realitatea epocii noastre.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; margin: 0px;"><span style="font-family: arial;">Indiferent însă de dorința mea, cartea aceasta mi se pare că spune ceva despre alegerile pe care le facem și care ne duc în final pe un culoar de alergare numai al nostru.</span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; margin: 0px;"><span style="font-family: arial;"><br /></span></p><p style="background-color: white; box-sizing: border-box; margin: 0px;"><span style="font-family: arial;"><i>Interviul pe site-ul revistei Familia <a href="https://revistafamilia.ro/?p=9448&fbclid=IwAR1iJIIn-IvqEsrFP_vP4A8sgwC7GK22bjsoBCJva9IfvLHMVaqe4DHiURc" rel="nofollow" target="_blank">AICI</a> !</i></span></p>Vasile Baghiuhttp://www.blogger.com/profile/10726295932421831554noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-423828528084434527.post-85839902417322458802023-12-11T08:06:00.004+02:002023-12-11T08:06:46.169+02:00Forma de libertate pe care mi-o puteam permite<p><span style="font-family: arial;"><span style="background-color: white; color: #050505; white-space-collapse: preserve;"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: arial;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0V8-vJ0hRqAwXCd2lHQdhCDvUUqNc_Z-yRrATNUStMuIGqNLs-FnnlgPlhZxO_b6EDRaQ39QjNZn5oOQGBniLiQaZwQv2YcQNgGhEezXyhzPPB-yxdLbRldg_yIq6x83xt-4TJEyvmveTD6pL7-KyskQ-DE_-bkdBstowY6Uzev5k4lZWXRV5D2UKx3E/s2048/vb%20la%20sanatoriu.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1536" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0V8-vJ0hRqAwXCd2lHQdhCDvUUqNc_Z-yRrATNUStMuIGqNLs-FnnlgPlhZxO_b6EDRaQ39QjNZn5oOQGBniLiQaZwQv2YcQNgGhEezXyhzPPB-yxdLbRldg_yIq6x83xt-4TJEyvmveTD6pL7-KyskQ-DE_-bkdBstowY6Uzev5k4lZWXRV5D2UKx3E/s320/vb%20la%20sanatoriu.jpg" width="240" /></a></span></div><span style="font-family: arial;">Mi-am trăit fabulos prima tinerețe în lumea poeziei din capul meu, undeva la un sanatoriu din munții Neamțului, unde am îngrijit bolnavi de tuberculoză, un loc unde "himerismul poetic", care mi s-a revelat miraculos în ceasurile lungi de vecinătate cu boala și singurătate interioară asumată, îmi devenise forma de libertate pe care mi-o puteam permite la acel nebănuit sfârșit de epocă al anilor optzeci. </span><p></p><p><span style="font-family: arial;"><span style="background-color: white; color: #050505; white-space-collapse: preserve;">Trăiam în poezie și pentru poezie. </span></span></p><p><span style="font-family: arial;"><span style="background-color: white; color: #050505; white-space-collapse: preserve;">Fericit, totuși. Plin de visuri, </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space-collapse: preserve;"><a style="color: #385898; cursor: pointer;" tabindex="-1"></a></span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space-collapse: preserve;">planuri și speranțe, care, în bună parte, s-au împlinit. </span></span></p>Vasile Baghiuhttp://www.blogger.com/profile/10726295932421831554noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-423828528084434527.post-43349742367332607492023-12-07T14:02:00.001+02:002023-12-07T14:02:17.197+02:00OMUL HIMERIC (IX) - Vasile Baghiu: Acolo unde inteligența nu prea mai are acces (Anthropos, nr. 11 /2023)<p> </p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 0in; margin: 0in -1pt;"><b><span style="font-family: arial;"></span></b></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><b><span style="font-family: arial;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0IwALGbOlkViDujX5JZPzyCz0wT5dTl6CpnP8_MGg3psacJ46gLJFtUkX7NmeFhPb2U8SIoJxe8eopW9nCQl6VIzWvyoc07YG-PjKYCYnFmxoy8jC4X_nIypSsbxa_ME3zpjLBSSWBIKq-Qg87t97Ge32oaUAApgaB-AYVuJWlaJttA3Zr1HWjhkJER8/s1075/glob%20omul%20himeric%209.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="924" data-original-width="1075" height="275" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0IwALGbOlkViDujX5JZPzyCz0wT5dTl6CpnP8_MGg3psacJ46gLJFtUkX7NmeFhPb2U8SIoJxe8eopW9nCQl6VIzWvyoc07YG-PjKYCYnFmxoy8jC4X_nIypSsbxa_ME3zpjLBSSWBIKq-Qg87t97Ge32oaUAApgaB-AYVuJWlaJttA3Zr1HWjhkJER8/s320/glob%20omul%20himeric%209.jpg" width="320" /></a></span></b></div><b><span style="font-family: arial;">Vasile Baghiu </span></b><p></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: arial;">Acolo unde
inteligența nu prea mai are acces<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">“Poezia reușește să ajungă și acolo unde
inteligența nu prea mai are acces”, a spus la un moment dat, îmi amintesc, unul
dintre invitații unei emisiuni literare de pe TV5 pe care o urmăresc adesea,
“La Grande Librairie”.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">Mi-a plăcut, pentru că am văzut fraza ca
pe un omagiu deopotrivă subtil și direct adus poeziei, care este – are dreptate
acel scriitor – o cale unică de explorare a lumii, de negăsit cu ajutorul
științelor, artelor sau credinței.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">Nici cu ajutorul inteligenței
artificiale (AI), aș mai spune, cum pare să concluzioneze într-un articol <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">(1)</b> și poetul Keith J. Holyoak,
profesor de psihologie la California University, un tip de inteligență care „se
află într-un proces de schimbare a lumii și a societăților în modalități pe
care nimeni nu le poate anticipa cu adevărat”, iar una din aceste schimbări și
consecințe, cu siguranță cel mai puțin semnificative (importante, totuși, cel
puțin pentru literați și scriitori), este „faptul că programele AI au început
să scrie poezie.”<span></span></span></p><a name='more'></a><span style="font-family: arial;"><o:p></o:p></span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">Este o întreagă discuție privind
autenticitatea aici, dar indiferent cum stau lucrurile și cât de sceptici am
putea fi, cel puțin așa-numita “found poetry”, dar și alte forme poetice,
experimentate cândva de suprarealiști, dadaiști și de toți avangardiștii,
reușesc deja să intre pe un făgaș nebănuit al creativității.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">Mai mult, noi instrumente pentru
scriitori devin disponibile. În afara accesului la un tezaur arhivat și a unui
dicționar imens de rime, poeții pot avea la îndemână și o listă imensă de
sugestii de metafore.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">Cât despre ce anume, concret, descoperă
poezia din universul nostru care este opac pentru alte instrumente sau tipuri
de cunoaștere, văd aici un punct bun de pornire pentru o continuare a <i style="mso-bidi-font-style: normal;">explorării himeriste</i>. Nu se știe
niciodată cât de departe se poate ajunge.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">Iar acest gând mă duce pe firul
memoriei, cum Annie Ernaux merge în excelentul roman „Anii”, luând-și ca repere
fotografii, cărți, filme. <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">(2)<o:p></o:p></b></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">Era în 1998, deopotrivă demult (cu un
secol în urmă) și totuși nu foarte departe în trecut (abia acum un secol),
depinde de unde privești: de pe scările înalte ale istoriei mari care amestecă
totul sau din pătrățica propriei vieți care reține detalii cu valoare
emoțională personală.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">Publicasem deja, în acei ani
post-revoluționari, foarte multe poeme în „România literară”, după ce, înainte
de 1989, reușisem acest lucru și în paginile revistei „Amfiteatru” sau ale
“Familiei”.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">Venise momentul ieșirii publice a
fantasmei mai vechi a „himerismului poetic”, a opțiunii pentru o
„identitate<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>alternativă preferată” (cum
aveam să aflu mai târziu că psihoterapeuții narativiști White și Epston numeau
dorința rimbauldiană de a fi „altcineva”, de a reseta propria viață), <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">(3)</b> clipa iluminată a ieșirii din
condiția de „trăitor al Estului”.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">Aceeași <i style="mso-bidi-font-style: normal;">„România literară”</i> cuprindea pe două pagini, odată cu poemul
însoțitor <i style="mso-bidi-font-style: normal;">„Pe linia moartă”</i>, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">primul manifest al himerismului</i>. <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">(4)<o:p></o:p></b></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">Eram bucuros și onorat, mai ales că
simțeam că sprijinul venea atunci dinspre o întreagă echipă a cunoscutei
reviste.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">În același timp, trăiam toate aceste
întâmplări faste cu un fel de bizară indiferență, “artificială”, pe care chiar
viața mi-o impunea, anume parcă pentru a-i putea face față, pentru a fi în
stare, poate, să asimilez contrastele la limită din care nu de puține ori mă
alegeam doar cu eșecuri și umilințe, cu absolută, infinită și izbăvitoare
ratare.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">Lucram pe atunci ca asistent medical
într-un laborator de toxicologie, abia coborât în Piatra-Neamț de la sanatoriul
din munți unde îngrijisem bolnavi de tuberculoză, un loc în care îmi forjasem
sensibilitatea ultragiată, tânăr tată de familie cu doi copii, iar „poezia
scrisă” se amesteca atât de des în viața mea cu „poezia trăită” încât aveam
sentimentul unei „realități paralele” (un fel de <i style="mso-bidi-font-style: normal;">„second life”</i> despre care uluitoarea AI știe să spună atâtea acum),
care era și nu era a mea, care mă ținea într-o tensiune emoțional-existențială
căreia încă nu reușeam să-i deslușesc orizontul, adică prezentul acesta care
îngăduie, cu asupra de măsură, privirea în urmă și care, chiar prin AI, pune în
tipare artificiale resurse emoționale nicicând asamblate astfel, care oferă –
cine știe? – soluții unor căutări poetice îndelungate.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">Nu mă gândeam la nimic în mod special,
„wasn’t thinking of anything specific”, vorba cântecului lui Bob Dylan <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">(5)</b>, doar scriam lucruri care îmi
treceau prin cap la întâmplare când totul a devenit parcă mai limpede.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">Scrisul este „o serie de visuri” sau,
mai bine, „a series of dreams”, despre care nu ştii la ce ar putea folosi.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in;"><span style="font-family: arial;">Scrisul este o căutare a ceva ce nu ştii niciodată
dinainte precis ce este.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in;"><span style="font-family: arial;">Scrisul este o trăire simultană a trăirii.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in;"><span style="font-family: arial;">Scrisul este o poveste care se construieşte în timp ce
este povestită.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in;"><span style="font-family: arial;">Scrisul este o durere de care vrei să scapi în cel mai
puţin dureros mod cu putinţă.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">Scrisul este pasul pe care îl faci mai
departe cu intenţia vagă de a prinde ceva din rostul tău în lumea aceasta.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in;"><span style="font-family: arial;">Scrisul este curajul de a afla cine eşti cu adevărat.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">Scrisul este secretul de preţ pe care
nu-l vei putea explica nimănui niciodată oricâte mii de pagini ai scrie.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">Cu toate acestea sau datorită acestor
fragmente de adevăr, anumite aspecte sufleteşti scapă controlului, chiar și al
scrisului, o ştim cu toţii sau, în fine, se știe. Şi deşi aceasta ne dă un
oarecare disconfort, înţelegem că nu putem avea pretenţii prea mari nici aici,
cum nici în alte chestiuni ale vieții.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">Există o marjă de hazard și de mișcare
liberă, browniană, în tot ceea ce trăim, care, culmea, ne pune la adăpost,
chiar și față de spiritul aventuros al AI.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">Este un fel de a fi în mijlocul
agitației fără să participăm neapărat la ea, un prilej continuu de amestecare a
poveștilor individuale cu poveștile comune, o proză scrisă cu mijloacele
poeziei (sau invers, în fine) care dă seama de trăirea la foc mic, în cercuri
restrânse, în anonimat şi în cea mai domestică dintre lumile posibile.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">În multe feluri, viața ne oferă lecții,
se știe, au spus-o marii înțelepți. Nou este de fiecare dată modul în care
acestea ne sunt livrate personal. Modul în care ajungem să regretăm unele
entuziasme şi implicări sufleteşti lipsite de ezitări în care ne-am consumat în
ani sacrificând poate lucruri importante pentru noi, lecturi liniştite, sau
plimbări obişnuite, sau discuţii cu oameni interesaţi de ceea ce avem de
împărtăşit, mai pline, toate, de sens (înţelegem asta târziu, bine şi aşa)
decât orice devoţiune, în contra curentului.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in; margin-left: -1.0pt; margin-right: -1.0pt; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt -1pt 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">Nu ne rămâne decât un zâmbet al
acceptării (ne-am maturizat şi înţelepţit cu timpul) și răbdarea, poate, care
ne redă pe noi nouă înșine, așa cum poetul zice iar noi ne prefacem că
înțelegem, într-o manieră în care AI încă nu reușește să ne imite. Nu încă.<o:p></o:p></span></p>
<ol start="1" style="margin-top: 0in;" type="1">
<li class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-top: 12pt; mso-list: l0 level1 lfo1;"><span style="font-family: arial; font-size: x-small;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Holyoak,
Keith: “Can AI Write Authentic Poetry?”, MIT Press, 2022<o:p></o:p></span></li>
<li class="MsoNormal" style="line-height: normal; mso-list: l0 level1 lfo1;"><span style="font-family: arial; font-size: x-small;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Ernaux,
Annie: Anii (titlul original: „Les années”), roman, Ed. Pandora M,
traducere de Mădălina Ghiu, 2023<o:p></o:p></span></li>
<li class="MsoNormal" style="line-height: normal; mso-list: l0 level1 lfo1;"><span style="font-family: arial; font-size: x-small;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>White, M.,
& Epston, D. (1990). Narrative Means to Therapeutic Ends. Norton.<o:p></o:p></span></li>
<li class="MsoNormal" style="line-height: normal; mso-list: l0 level1 lfo1;"><span style="font-family: arial; font-size: x-small;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Baghiu,
Vasile: “Himerismul, un manifest poetic. Postfață la o trilogie”, România
literară, nr. 8, 1998<o:p></o:p></span></li>
<li class="MsoNormal" style="line-height: normal; mso-list: l0 level1 lfo1;"><span style="font-family: arial; font-size: x-small;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Dylan,
Bob: <i style="mso-bidi-font-style: normal;">„Series Of Dreams”</i>, piesă
inclusă în <i style="mso-bidi-font-style: normal;">The Bootleg Series
Volumes 1–3 (Rare & Unreleased) 1961–1991</i>, Columbia Records<o:p></o:p></span></li>
</ol>
<div style="border: 1pt none black; margin-left: -1pt; margin-right: -1pt; mso-border-alt: none black 0in; mso-element: para-border-div; padding: 16pt 30pt;">
<p class="MsoNormal" style="border-bottom: 0in none black; border: none; line-height: normal; margin-top: 12pt; mso-border-alt: none black 0in; mso-border-between: 0in none black; mso-border-bottom-alt: 0in none black; mso-padding-alt: 16.0pt 30.0pt 16.0pt 30.0pt; mso-padding-between: 16.0pt; mso-padding-bottom-alt: 16.0pt; padding-bottom: 16.0pt; padding: 0in;"><span style="font-family: arial; font-size: x-small;">INDICAȚII DE CITARE:<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="border: none; line-height: normal; margin-top: 12pt; mso-border-alt: none black 0in; mso-border-between: 0in none black; mso-padding-alt: 16.0pt 30.0pt 16.0pt 30.0pt; mso-padding-between: 16.0pt; mso-padding-top-alt: 16.0pt; padding-top: 16.0pt; padding: 0in;"><span style="font-family: arial;"><span style="font-size: x-small;">Vasile Baghiu „Acolo
unde inteligența nu prea mai are acces” în <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Anthropos.
Revista de filosofie, arte și umanioare</i> nr. 11/2023</span><o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="border: none; line-height: normal; margin-top: 12pt; mso-border-alt: none black 0in; mso-border-between: 0in none black; mso-padding-alt: 16.0pt 30.0pt 16.0pt 30.0pt; mso-padding-between: 16.0pt; mso-padding-top-alt: 16.0pt; padding-top: 16.0pt; padding: 0in;"><span style="font-family: arial;"><span style="font-size: x-small;">Link spre articol <a href="https://anthropos.ro/vasile-baghiu-acolo-unde-inteligenta-nu-prea-mai-are-acces/?fbclid=IwAR0yKXvi8mk_7m6dpU1IU_qrTAKH-axC3MYyYwg09TVk7iGs1BVQeptN7SY" rel="nofollow" target="_blank">AICI</a></span></span></p>
</div>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal;"><o:p><span style="font-family: arial;"> </span></o:p></p>Vasile Baghiuhttp://www.blogger.com/profile/10726295932421831554noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-423828528084434527.post-32066277659504382712023-11-11T09:12:00.003+02:002023-12-08T09:16:54.156+02:00Medaliile de finisher<p><span style="background-color: white; color: #050505;"><span style="font-family: arial;"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: arial;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1h3LCaqCB9P4kxAXKtjMjq7WCU3OJCWTqBFRABioqOfIlk2ENr60Bl78SVTsMSbJADBpQgHmblsLj8gYPqq0OIRRSHxTTGEgHnspq7NKm3gYbZAn1Kx8XR-ZSdz9Kl-cMLDK8BsT4xQ7t_2i2m83zVd421UsV9w8lK97w7MycE-U51G-ipPl9wN-K_Ls/s2048/medalii.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="2048" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1h3LCaqCB9P4kxAXKtjMjq7WCU3OJCWTqBFRABioqOfIlk2ENr60Bl78SVTsMSbJADBpQgHmblsLj8gYPqq0OIRRSHxTTGEgHnspq7NKm3gYbZAn1Kx8XR-ZSdz9Kl-cMLDK8BsT4xQ7t_2i2m83zVd421UsV9w8lK97w7MycE-U51G-ipPl9wN-K_Ls/s320/medalii.jpg" width="320" /></a></span></div><span style="font-family: arial;">Trebuie să mărturisesc asta aici, chiar dacă e oleacă împotriva firii mele. Adică vreau să zic, în fine, că nu văd de ce nu.</span><p></p><p><span style="background-color: white; color: #050505;"><span style="font-family: arial;">Mă uitam azi cu neinhibată mândrie la medaliile de finisher care s-au adunat într-un an și opt luni de când alerg.</span></span></p><span style="font-family: arial;"><span style="background-color: white; color: #050505;">Șaisprezece la număr, între care câteva de semimaraton (21 km), câteva de trail montan (15-17 și 21 km), câteva de cros pe plat (10 km) și una, foarte recentă, de la Istanbul, de maraton adevărat (42 km).</span></span><div><span style="font-family: arial;"><br style="background-color: white; color: #050505;" /><span style="background-color: white; color: #050505;">De fapt, nu mândrie, pentru că știu, datorită poeziei și literaturii în general, dar și vieții, cam cum merg lucrurile în povestea asta a amețirii creierului că ai făcut și ai dres, nu mă ambalez în iluzii.</span><br style="background-color: white; color: #050505;" /><span style="background-color: white; color: #050505;">E mai degrabă mulțumirea simplă, să spun așa.</span></span></div><div><span style="font-family: arial;"><br style="background-color: white; color: #050505;" /><span style="background-color: white; color: #050505;">E mărturisirea unui sentiment de împlinire obișnuit și de mulțumire măruntă. <span><a name='more'></a></span></span><br style="background-color: white; color: #050505;" /><span style="background-color: white; color: #050505;">Mulțumirea, aș zice, că în cei peste 2500 de kilometri alergați mi-am regândit viața.</span><br style="background-color: white; color: #050505;" /><span style="background-color: white; color: #050505;">Mulțumirea că alergând am scăpat de cel puțin trei boli (prediabet, hipertensiune arterială și obezitate) și că prin sutele de postări pe Facebook pe tema </span><span style="background-color: white; color: #050505;"><a class="x1i10hfl xjbqb8w x6umtig x1b1mbwd xaqea5y xav7gou x9f619 x1ypdohk xt0psk2 xe8uvvx xdj266r x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r xexx8yu x4uap5 x18d9i69 xkhd6sd x16tdsg8 x1hl2dhg xggy1nq x1a2a7pz xt0b8zv xzsf02u x1s688f" href="https://www.facebook.com/hashtag/alergarileunuiscriitor?__eep__=6&__cft__[0]=AZXWV4QF7Gz7cZdiqMKsXQLKUb-J1Osp0aFO7DRN7i42LT9TlVaEoRV7UPfDDtMIpqSLR0L9OSoUEZxTJy1qI5N_7ZMLwXrD0nLHHpia10Z4Yi09MlmXBnT9baZcA4T2S2VjyO2pKW68TW2XwVTl4xxio0n8a4aKzmUvdStVPdBDMA&__tn__=*NK*F" role="link" style="-webkit-tap-highlight-color: transparent; background-color: transparent; border-color: initial; border-style: initial; border-width: 0px; box-sizing: border-box; cursor: pointer; display: inline; font-weight: 600; list-style: none; margin: 0px; outline: none; padding: 0px; text-align: inherit; text-decoration-line: none; touch-action: manipulation;" tabindex="0">#alergarileunuiscriitor</a></span><span style="background-color: white; color: #050505;"> am influențat în bine mulți oameni care și-au schimbat stilul de viață, au început să facă mișcare și să trăiască mai sănătos.</span></span></div><div><span style="font-family: arial;"><br style="background-color: white; color: #050505;" /><span style="background-color: white; color: #050505;">Bucuria, la urma urmei, că în paralel cu alergatul am scris și un roman, "Alergările unui scriitor", care are, din cât se vede, succes real la cititori.</span></span></div><div><span style="font-family: arial;"><br style="background-color: white; color: #050505;" /><span style="background-color: white; color: #050505;">Deși voi continua să alerg, postările pe Fb despre această nouă latură a vieții mele vor începe probabil, în sfârșit, să fie mai rare.</span></span></div><div><span style="font-family: arial;"><br style="background-color: white; color: #050505;" /><span style="background-color: white; color: #050505;">Mai ales de acum încolo, după ce am tropăit și maratonul.</span><br style="background-color: white; color: #050505;" /><span style="background-color: white; color: #050505;">Totul va semăna adică, mai mult și mai mult, a rutină.</span><br style="background-color: white; color: #050505;" /><span style="background-color: white; color: #050505;">Ceea ce este bine, pentru că viața trebuie trăită și la focul mic al rutinei zilelor.</span></span></div>Vasile Baghiuhttp://www.blogger.com/profile/10726295932421831554noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-423828528084434527.post-91501602561076871322023-11-05T13:16:00.002+02:002023-12-07T13:22:15.641+02:00OMUL HIMERIC (VIII) - Vasile Baghiu: Numitorului comun al trăirii poetice (Anthropos, nr. 10 /2023)<p><b><span lang="FR"></span></b></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><b><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKVZV8UA_qgXDXerY8bRqslkQbAdZz-FbIe-dXOOGmLAvr-YEnhQdiPYO48v_PPnefmtWf0H-HQAPMJMF2BEoUMMfC35NI5ooA9LWJsiC10dtigCjndXYafEPb_aEc2WSO9Ae4Fderhw2S2twHNXYK9_S83gdi2D4JRHlSPV_WisEB1h7tIhGFPmBFBvc/s1024/omul%20himeric%20opt.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="748" data-original-width="1024" height="234" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKVZV8UA_qgXDXerY8bRqslkQbAdZz-FbIe-dXOOGmLAvr-YEnhQdiPYO48v_PPnefmtWf0H-HQAPMJMF2BEoUMMfC35NI5ooA9LWJsiC10dtigCjndXYafEPb_aEc2WSO9Ae4Fderhw2S2twHNXYK9_S83gdi2D4JRHlSPV_WisEB1h7tIhGFPmBFBvc/s320/omul%20himeric%20opt.jpg" width="320" /></a></b></div><b>V<span style="font-family: arial;">asile Baghiu</span></b><p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;"><b><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Numitorului
comun al trăirii poetice</span></b><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;">Încerc, între altele, să găsesc, prin ,,himerism”, un fir de
legătură al situațiilor despre care se poate spune că ar fi poetice, al
perspectivelor multi-individuale pe care acestea ar putea să le includă, un mod
prin care poezia, care este inutilitatea prin definiție, poate deveni, totuși,
folositoare – ca o unealtă, ca un instrument – în viața de zi cu zi. De fapt,
doar mă gândesc, nădăjduiesc la această perspectivă, în timp ce explorez aici
mai departe, în rubrica ,,Omul himeric” din <i>Anthropos</i>, feluritele
întruchipări ale poeticului nescris.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;">Pentru că în timp ce poezia scrisă are nevoie de validarea
vieții, poezia nescrisă poate rămâne neprinsă în ecuațiile textului pus pe
hârtie. Este prioritatea vieții înaintea artei, o lege pe care instinctual am
învățat să o prețuiesc și să o urmez, paradoxal, chiar cu scopul de a ajunge la
text.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">La urma urmei, de
atâtea ori mi-a fost suficientă clipa și nu am simțit imboldul de a o pune în
pagină. Pentru că poezia este pentru viaţa mea – înţeleg acum poate mai bine –
tocmai acel lucru de preţ şi cu putere miraculoasă care mă ţine la suprafaţă şi
îmi dă scânteia de fericire în stare să mă poarte uşor prin lumea noastră.<span></span></span></span></p><a name='more'></a><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;"><o:p></o:p></span></span><p></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Trăim cu adevărat
şi din aversele de emoţii care ne încredinţează că suntem vii şi că totul are
un înţeles mai adânc decât ceea ce suntem în stare să vedem şi să înţelegem la
prima privire.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Să găsesc,
așadar, numitorul comun al trăirii poetice… Dar poate și al morții. Pentru că
toate se topesc în magma „timpului trăit”, după expresia din titlul unui
cunoscut jurnal poetic parizian mai poetic decât a fost poate în intenția
autorului său (1), timp trăit, care este o formă de moarte.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Într-o scrisoare
din 2019 către Cristina Savin, traducătoarea în engleză a multor poeme ale mele
mai vechi și mai noi, apărută împreună cu mai multe poeme pe un fascinant blog
literar scris în mai multe limbi(2), mă arătam preocupat de căile prin care la
un moment dat cineva ajunge să scrie un poem sau altul.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">,,Nu aş putea să
explic, tehnic vorbind, cum am ajuns să scriu poemele din <i>Metode simple
de încetinire a timpului</i>.(3) Aş prefera mai degrabă să nu uit că
manuscrisul a fost pierdut într-un avion şi regăsit miraculos, ceea ce mie îmi
spune ceva important în termeni poetici despre aventura plină de înţeles a
oamenilor şi a lucrurilor pe firul vieţii. Ele au venit firesc cumva în
călătoriile din ultimii doi-trei ani în care am avut grijă să am mereu un
carnet de note la mine. Am scris şi pe telefon sau pe laptop, dar prefer hârtia
şi pixul, instrumente cumva mai spectaculoase, în termenii inspiraţiei, când
stai, să zicem, la o terasă lângă o cafea şi un pahar de vin undeva într-un
oraş străin. Tu ştii că între motivele definitorii ale <i>himerismului</i>,
cum ar fi călătoria, transfigurarea, identitatea multiplă şi tristeţea-boală
provocată, poate, de înstrăinarea paradoxală într-o lume tot mai familiară, se
infiltrează din când în când şi aceste – cum să le numesc? – nuclee sau
secvenţe în care încerc să arunc o privire asupra lumii şi epocii noastre cu
durerile ei concrete, care sunt de fapt doar nişte biete aluzii la evenimente
recente legate, de exemplu, de terorism, cum apar în <i>Numitorul comun al
morţii,</i> sau nişte conexiuni ale memoriei cu oameni reali via <i>Facebook</i>,
cum am scris în <i>O epocă peste aşteptări</i>, sau chiar referinţe destul
de clare la România noastră încă ameţită de succesiunea de regimuri şi
guvernări ostile, cum se regăsesc în <i>O ţară de milioane</i>, <i>Marca
secretă</i> şi <i>Alegeri la limită</i>, sau nişte trimiteri
fulgurante la obsesia acestor timpuri pentru succes şi performanţă, cum se vede
în <i>Mulţumirea cu mai nimic</i>, sau, în fine, instantanee ale unor
contraste dintre zgomotul de fond al turismului şi stările foarte
subiectiv-personale ale personajelor, ca în <i>Nişte oameni din Est. </i>În
toate s-ar putea găsi şi un fir de revoltă, acoperit însă cumva de limitele
artei poeziei, care în mintea mea – îţi voi mai fi spus aceasta – nu se
potriveşte cu niciun fel de exagerare sau exaltare indiferent de ce natură ar
fi. Prefer discreţia şi stilul aluziv, care sunt mult mai puternice în termeni
emoţionali-poetici. De fapt, nici nu este o alegere. Mă las şi eu condus de
propriile stări, încercând să înţeleg cât mai mult din ceea ce mi se întâmplă”.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">A înțelege ceea
ce ți se întâmplă urmând firul poeziei, a prinde numitorul comun al lucrurilor,
iată un rost al poeziei scrise, spre deosebire de cel al poeziei trăite.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Poate că așa am
scris <i>Respirație asistată</i>(4), pentru a înțelege ce ni se întâmpla
și pentru a trece mai ușor prin zilele, săptămânile și lunile de pandemie. Am
simțit că fiecare poezie, în timpul scrierii ei, îmi dă un sens cumva mai înalt
față de ceea ce îmi putea oferi trăirea la nivelul zero al vieții și că eram
apărat astfel, prin scris, de toate schimbările în rău ale unor oameni și de
situațiile anapoda care au venit în tot acel timp peste mine, cu tot cu boala
și cortegiul ei de frici, cu tot cu diversitatea de lucruri noi și parcă și vechi
într-un fel, cu nenumăratele momente de retragere, abandon, tristețe și
renunțare, dar și cu puținele puseuri de entuziasm care apăreau din când în
când ca din senin.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">A fost cu
adevărat terapeutică scrierea ei, așa cum spun psihologii despre scris, ca și
cum mi-ar fi fost oferit un instrument vechi și eficient de supraviețuire, însă
uitat și ignorat din motive neștiute. Un instrument universal. Accesibil. Un
numitor comun.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Dintre cărțile
mele de poezie aceasta este poate cea mai trăită, pentru că s-a ivit din
stările nu întotdeauna clare, deși intense, prin care am trecut în cei doi ani
și în care am respirat, la figurat și la propriu, dispneic și m-am agățat de
orice fir de nădejde și orice mic semn de bunătate umană. Este, poate, eleganța
prin discreție a trăirii în suferință distilată lent, în doze care aduc corpul
în stadiul adaptării pentru supraviețuire.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Într-o carte care
explorează „mintea poetică”(5), se vorbește despre eleganță. Cu adevărat, un
pic de eleganță în viața de zi cu zi poate aduce poezia. Aduce și un pic de
dezordine, pentru că dezinteresată fiind trăirea poetică nu ține cont de
ordinea lucrurilor. Un poet ar trebui, cum spune Rilke undeva, să se
concentreze asupra detaliilor, astfel încât lucrurile neînsemnate să capete
greutate, iar gesturile mărunte să fie adevărate daruri care aduc acea bucurie
plină, fără rest a copiilor. Un mod de a nu mai pune poezia pe primul plan, de
a nu mai pune pe seama ei aspirații, planuri și idealuri. Un mod eficient de a
ajunge la poezie.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Pentru că atunci
când nu îți mai faci iluzii și planuri în legătură cu poezia, deși nici până
atunci nu ai avut vreun fel de proiecție asupra ei și nu ai văzut-o decât ca pe
un fel de instrument de explorare, poezia devine totul.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;">Nu mă refer la scrisul poemelor, care e ceva tehnic, ci la
un stil de viață special pe care îl deprinzi după multe ezitări și tatonări,
după dezamăgiri și suferințe. Iar acest ,,totul” nu are nimic disperat în el.
Este firescul trăirii în acord cu sensibilitatea pe care începi s-o recunoști
ca parte din ceea ce ești și care se infiltrează în clipele vieții tale ca un
lichid de perfuzie într-un corp bolnav.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;">–––––––-<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;">(<span style="font-size: x-small;">1) Simion, Eugen: <i>Timpul trăirii, timpul
mărturisirii, Jurnal parizian</i>, Editura cartea Românească, București, 1979.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial; font-size: x-small;">(2) Baghiu, Vasile & Savin, Cristina, <i>Metode
simple de încetinire a timpului/ Simple methods to slow down time</i>, Romanian
poets, în “Parallel Worlds. Words Reflected” (blogul scriitoarei Matilda
Colarossi, traducere de Cristina Savin), 11 august 2019<a href="https://paralleltexts.blog/2019/08/11/vasile-baghiu-cristina-savin-from-metode-simple-de-incetinire-a-timpului-simple-methods-to-slow-down-time-romanian-poets/"> </a><a href="https://paralleltexts.blog/2019/08/11/vasile-baghiu-cristina-savin-from-metode-simple-de-incetinire-a-timpului-simple-methods-to-slow-down-time-romanian-poets/">https://paralleltexts.blog/2019/08/11/vasile-baghiu-cristina-savin-from-metode-simple-de-incetinire-a-timpului-simple-methods-to-slow-down-time-romanian-poets/</a><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: x-small;">(3) Baghiu,
Vasile, <i>Metode simple de încetinire a timpului</i>, poeme, Editura
Eikon, București, 2019.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial; font-size: x-small;">(4) Baghiu, Vasile, <i>Respirație asistată</i>,
poeme, Editura Eikon, București, 2021.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial; font-size: x-small;">(5) Hirshfield, Jane, <i>Nine Gates: Entering the Mind
of Poetry</i>, Harper Perennial, 1998<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: x-small;">INDICAȚII DE
CITARE:<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial; font-size: x-small;"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Vasile Baghiu
„Numitorului comun al trăirii poetice” în <i>Anthropos. </i></span><i>Revista
de filosofie, arte și umanioare</i> nr. 10/2023<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial; font-size: x-small;">Link spre articol <a href="https://anthropos.ro/vasile-baghiu-numitorului-comun-al-trairii-poetice/?fbclid=IwAR2SgGJ633JwSjiTdoJ5Dti_kVd9DNvyXKcG-HhkV81etFBBjy9hU207I70" rel="nofollow" target="_blank">AICI</a></span></p>
<p class="MsoNormal"><o:p><span style="font-family: arial; font-size: x-small;"> </span></o:p></p>Vasile Baghiuhttp://www.blogger.com/profile/10726295932421831554noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-423828528084434527.post-4285681844306258772023-10-21T11:16:00.005+03:002023-12-07T11:22:48.243+02:00Arcadia Solum despre Alergările unui scriitor de Vasile Baghiu (Facebook)<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg9Iqob3hB9WQRkL4ciOQzLXwu61DP4s2AqqPA2mwiybhWMb9KKWTxUX35-QzNlHPnT-EinfSNYR_iqjZWGqsZGIiZJ4lsY1bTAjeegpBKJxs-uSHkwIJYjvvEXiXu2YWazhlzBAaB4W1ZbSeI8wa_rJbKHOG3DtQnWYpvuJxa7F6CvONSqMw9ygCt6qfg/s1080/alergarile%20arcadia%20solum.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="865" data-original-width="1080" height="256" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg9Iqob3hB9WQRkL4ciOQzLXwu61DP4s2AqqPA2mwiybhWMb9KKWTxUX35-QzNlHPnT-EinfSNYR_iqjZWGqsZGIiZJ4lsY1bTAjeegpBKJxs-uSHkwIJYjvvEXiXu2YWazhlzBAaB4W1ZbSeI8wa_rJbKHOG3DtQnWYpvuJxa7F6CvONSqMw9ygCt6qfg/s320/alergarile%20arcadia%20solum.jpg" width="320" /></a></div> <span style="font-family: arial;"><span style="white-space-collapse: preserve;">În prefața cărții lui Vasile Baghiu, Alergările unui scriitor, Vianu Mureșan amintește de Haruki Murakami care ”și-a prezentat viața, inclusiv cea de autor, din perspectiva alergatului și în legătură cu această activitate. Între scris și alergare există în cazul lui (ca și în cazul </span><span style="white-space-collapse: preserve;"><a style="color: #385898; cursor: pointer;" tabindex="-1"></a></span><span style="white-space-collapse: preserve;">lui Vasile Baghiu, zicem noi în fața acestui nou apărut roman) o legătură foarte strânsă.”</span></span><p></p><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;"><span class="x3nfvp2 x1j61x8r x1fcty0u xdj266r xhhsvwb xat24cr xgzva0m xxymvpz xlup9mm x1kky2od" style="display: inline-flex; height: 16px; margin: 0px 1px; vertical-align: middle; width: 16px;"><img alt="🏃♀️" class="xz74otr" height="16" referrerpolicy="origin-when-cross-origin" src="https://static.xx.fbcdn.net/images/emoji.php/v9/ta9/1/16/1f3c3_200d_2640.png" style="border: 0px; object-fit: fill;" width="16" /></span> Am început să alerg și eu, ușurel, printre paginile cărții. Eram familiarizată deja cu textul din episoadele publicate pe citesema.ro, începând din vara lui 2022, așa că am reluat romanul-jurnal curioasă să aflu ce-mi aducea nou.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">La jumătatea nopții citeam pe la jumătatea cărții: ”M-am simțit un fel de alergător adevărat […] Eram adevărat. Alergam pe bune. Mă aflam la capătul unei curse de aproape patru ore și eram așteptat cu strigăte de încurajare, vuvuzele, muzică, anunțuri la microfon despre noii sosiți la linia de sosire, culori. Culorile și sunetele vieții.” <span><a name='more'></a></span></span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Sunetele vieții? Singurele sunete care se auzeau în viața mea erau niște chiorăieli jalnice de foame care răzbăteau, înăbușite, prin pătură. Am încercat să le ignor, să mă concentrez din nou la text, imaginându-mi-i pe Baghiu și pe Murakami alergând, sprinteni și fericiți. Unul prin Piatra Neamț, celălalt undeva prin Japonia. Când am zis în gând Japonia, mi-a apărut brusc în minte imaginea unor japoneze rotunjoare și onctuoase. Și n-am mai scăpat de ea. Mă urmărea ca Fantoma Sanatoriului pe Vasile Baghiu.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Mi-am luat pilula de dormit și pe când imaginea cu japonezele a devenit încețoșată am închis cartea și m-am culcat.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">N-am dormit mult, că eu dorm repede și eficient, iar când am deschis genele am sărit direct în papuci și-am coborât la bucătărie să-mi împlinesc neostoita poftă de japoneze cu unt. Am confecționat cele mai apetisante pâinici din viața mea, de cred că ar fi invidios și Murakami. Apoi m-am întors la Alergări. Am terminat cartea făcându-mi și mie, și lui Vasile promisiunea că chiar dacă nu voi începe să alerg prin Săcele ca o căprioară hăituită de urși, o să mă apuc sigur de făcut mișcare sistematic. Dacă el poate alerga maratoane, sigur pot și eu să pedalez până la Predeal. Himeric vorbind, că eu nu știu să merg decât pe bicicleta de fitness, dar bine că am măcar imaginația musculoasă.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">În concluzie, în plus față de ceea ce am scris pe coperta a patra a cărții adaug că la final nu știi exact nici cine scrie, nici cine aleargă și nici de ce. Ca să iasă la liman? Ca să prindă viața din urmă? Ca să amâne sfârșitul cursei? Nici nu e important, de vreme ce cartea te-a convins că nimic nu este imposibil celui ce crede.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Eroul nostru a crezut, s-a eliberat de constrângeri, a evadat, s-a întors din drum și-acum aleargă. Pe contrasens. Într-un metavers în care își oferă o a doua șansă, o a doua viață, himerică, pe care o trăiește în paralel cu cea reală, amestecându-le, intersectându-le.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;"><span style="background-color: white; color: #050505;">La o astfel de intersecție se află acum cititorul. Din dreapta se apropie Vasile Baghiu, care trăiește, scrie, aleargă și e fericit fără motiv. Prioritate de dreapta! </span></span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;"><br /></span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Arcadia Solum</span></div></div>Vasile Baghiuhttp://www.blogger.com/profile/10726295932421831554noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-423828528084434527.post-16309666378863424822023-10-12T14:28:00.006+03:002023-12-11T14:34:57.483+02:00Horia Vicențiu Pătrașcu despre romanul "Alergările unui scriitor" de Vasile Baghiu<p><span style="white-space-collapse: preserve;"><span style="font-family: arial;"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: arial;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDeJ4MLUYV0lNlLUbQSt0CZ8Kp367_XpKPrCP2s6jaf9bAdv7TKMe8HTcJKNJIAGsrbXlsG1R_DkHGZAmBMz4g1WK8XjzKoLYZUPW-0tacTvi_e4PmFesLi7oT3gWImTUdiHklagFJTu3BKqG1hIeVby2rp4M_7Je2N0SHu13RZF6-UUnU99fRZlqqeiE/s960/hv%20patrascu%20despre%20alergari.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDeJ4MLUYV0lNlLUbQSt0CZ8Kp367_XpKPrCP2s6jaf9bAdv7TKMe8HTcJKNJIAGsrbXlsG1R_DkHGZAmBMz4g1WK8XjzKoLYZUPW-0tacTvi_e4PmFesLi7oT3gWImTUdiHklagFJTu3BKqG1hIeVby2rp4M_7Je2N0SHu13RZF6-UUnU99fRZlqqeiE/s320/hv%20patrascu%20despre%20alergari.jpg" width="320" /></a></span></div><span style="font-family: arial;">"Ieri am primit de la domnul Vasile Baghiu aceste cinci cărți proaspăt apărute la editura Eikon. Un dar superb, asupra căruia m-am repezit, imediat după ore. (M-am întrerupt numai ca să urmăresc, pe internet, lansarea cărților de tinerețe ale lui A. Pleșu, ați văzut-o? Foarte interesantă, dar poate vorbim altădată).</span><p></p><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Cum <a style="color: #385898; cursor: pointer;" tabindex="-1"></a>era de așteptat, probabil si pentru autor, 'alergările metafizice' au luat-o înaintea poeziilor (desi le-am răsfoit și îmi plac foarte mult, V. Baghiu fiind unul dintre puținii poeți autentici de azi, în 'vremurile sărace' pe care le trăim - voi reveni imediat după Alegări la ele.)</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Ei bine, <b>Alegările unui scriitor sunt, cred, cel mai important eveniment editorial al anului</b>, cum se zice. Vasile Baghiu ne deschide porțile unei lumi în care trăirea sublimează în poezie, poezia desublimează în trăiri, aceștia fiind polii între care trăiește (sau a trăit până mai ieri autorul). Ei bine, autorul Alegărilor este, in sfarsit, un alt personaj, unul care ne vorbeste chiar din interiorul acestui 'între', un personaj care face sinteza alchimică dintre Himerus Alter (fictivul, himericul, visătorul, versificatorul, eul ideal) și persoana în carne și oase a autorului, confruntată cu viața cotidiană, mizeră, banală și nepoetică / antipoetică. Nu întâmplator, transformarea se produce prin forța, vai!, unei amenințări 'existențiale', ca să preiau un termen cu ștaif filosofic din vocabularul geopolitic actual. Mai precis, Vasile Baghiu este profund marcat de vestea unui prediabet, încât decide să-și schimbe stilul de viață prin alergare. Soluție de un bun simț atavic, căci ce face orice ființă dotată cu picioare în fața unei amenințări: fuge! Da, știu, dictonul zice: fuge sau luptă, dar sunt situații, cum e cea de boală, în care singura luptă posibilă e fuga. Imaginea cinematografică emblematică rămâne cea a lui Forest Gump care se desprinde din aparatele ortopedice hotărându-se să fugă. Imaginea tijelor metalice zburând în stânga și-n dreapta sub impactul efortului de voință al lui Forest e unul dintre cele mai reușite simboluri ale hotărârii, ale fantasmei legate de puterea voinței.<span><a name='more'></a></span></span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Vasile Baghiu, spuneam, este, în această carte, o persoană care a depășit despărțirea - cumva artificială, premergătoare - dintre poezie și viață, o persoană în care acestea două se îmbină firesc, se transfigurează într-un <<al treilea>> care este o sinteză deplină, autentică adică o realizare a fiecărui element în parte. Operațiunea de transfigurare e obținută prin acestă incredibilă forță a hotărârii, a voinței, a fricii (reevaluatoare) în fața pericolului de viață reprezentat de covid și de diabet, boli cu care Vasile Baghiu se ia la trântă fugind, începând să alerge.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKYuUURvf_Z_GWsLLzePuaSBJoubjSvjomJxxVHA62hyphenhyphenE3qDXDLIHnM6USRZrdRpriaLY-dvq4vjIo33rcjilXF3IKa371lO4s4JyjdzcMHhnj8gS9nwGDQCk01UikUpo4sXH6gTZChS4P0dhh0OGS6IkuTZ_U4YlFhqZFlc9Kl1OcrQlO-eM9n36JMew/s2048/alergarile%202.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1566" data-original-width="2048" height="245" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKYuUURvf_Z_GWsLLzePuaSBJoubjSvjomJxxVHA62hyphenhyphenE3qDXDLIHnM6USRZrdRpriaLY-dvq4vjIo33rcjilXF3IKa371lO4s4JyjdzcMHhnj8gS9nwGDQCk01UikUpo4sXH6gTZChS4P0dhh0OGS6IkuTZ_U4YlFhqZFlc9Kl1OcrQlO-eM9n36JMew/s320/alergarile%202.jpg" width="320" /></a></div>Cartea Alergările unui scriitor ne pune în fața unei voci autentice, mature, cu extraordinare inflexiuni metafizice și existențiale. Cred că pe bună dreptate și-ar merita numele de cel mai important eveniment editorial al anului (categoria jurnal-eseu-memorialistică).</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;"><span style="background-color: white; color: #050505;">Voi reveni, în curând sper, cu o cronică amplă a acestei minunate cărți. Comandați-o cât de curând, Valentin Ajder, editorul cărții face lucruri de vis cu cărțile pe care le scoate - de la format, copertă, paginație, culoarea hârtiei, tipar, greutatea volumului - totul este prietenesc, agreabil, ușor și frumos. Calitatea tipografică a carților editate de Eikon este ultraoccidentală, la prețuri adaptate orientului - adică foarte rezonabile. Lectură plăcută!"</span><span class="x3nfvp2 x1j61x8r x1fcty0u xdj266r xhhsvwb xat24cr xgzva0m xxymvpz xlup9mm x1kky2od" style="background-color: white; color: #050505; display: inline-flex; height: 16px; margin: 0px 1px; vertical-align: middle; width: 16px;"></span></span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;"><br /></span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">(Facebook)</span></div></div>Vasile Baghiuhttp://www.blogger.com/profile/10726295932421831554noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-423828528084434527.post-6109178492167018992023-10-07T12:42:00.003+03:002023-12-07T13:01:08.613+02:00OMUL HIMERIC (VII) - Vasile Baghiu: Proiecția himeristă și riscul trecerii în peisajul maladiv (Anthropos, nr. 8-9 /2023)<div class="separator"></div><p><strong><span style="font-family: arial;"><br /></span></strong></p><p><b style="font-family: arial;">Vasile Baghiu</b></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: arial;"><b>Proiecția <i>himeristă</i> și
riscul trecerii în peisajul maladiv</b> <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: arial;">Nedublată de ieșiri reale în
peisajul geografic și temporal pe care l-a conturat bovaric, trăirea prea
îndelungată în imaginar (himeric) poate deveni, pentru <i>omul himeric</i>,
obositoare și fără miză.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Mai mult, uneori, întreaga poveste poate trece spre patologic. Retragerea
în imaginar poate deveni tot mai frecventă și mai adâncă, relațiile sociale se
diminuează, iar concentrarea în exces pe propria persoană taie punțile de
legătură cu lumea. Iar toate acestea pot căpăta culoarea indefinită a
maladivului. (1)<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Degeaba construiește în minte lumi fascinante, în acord cu dorințele lui
cele mai intense, dacă nu reușește, fie și foarte rar, să aducă jos, la firul
ierbii, în viața de zi cu zi, concret, măcar câteva dintre trăirile de care are
parte pe seama <i>himerizării</i>.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Partea bună este că <i>omul himeric</i> intuiește acest risc și
face efortul de a reveni cu picioarele pe pământ de fiecare dată când fantezia
creatoare îl duce prea departe prin peisaje nefamiliare. Contactul cu lumea
este mereu în atenția sa, iar acest lucru îl ține în zona literar-ficțională,
artistică.<span></span></span></span></p><a name='more'></a><p></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: arial;">În acest fel </span><i style="font-family: arial;">viețuirea
poetică</i><span style="font-family: arial;"> devine nu numai posibilă într-un timp tehnicizat, robotizat și
mercantilizat, ci un fapt concret, o oază de trăire care se înalță deasupra
frământărilor mundane, pline de frustrare și durere.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: arial;">În volumul <i>Gustul
înstrăinării</i>, pe care l-am publicat târziu, în 1994, există, în
poemul <i>Străinul</i>, un capăt de vers care face trimitere la un oraș
suedez din partea de sud a țării: “recele și cochetul Lund”. De unde a
apărut, din atâtea locuri de pe Pământ, acest mic orășel în poemele mele de
început nu aș putea să spun.<o:p></o:p></span></p><p style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"> <img alt="" class="wp-image-4631" data-attachment-id="4631" data-comments-opened="1" data-image-caption="" data-image-description="" data-image-meta="{"aperture":"0","credit":"","camera":"","caption":"","created_timestamp":"0","copyright":"","focal_length":"0","iso":"0","shutter_speed":"0","title":"","orientation":"0"}" data-image-title="ilustratie-vasile-baghiu" data-large-file="https://anthroposdotro.files.wordpress.com/2023/10/ilustratie-vasile-baghiu.jpeg?w=1024" data-medium-file="https://anthroposdotro.files.wordpress.com/2023/10/ilustratie-vasile-baghiu.jpeg?w=300" data-orig-file="https://anthroposdotro.files.wordpress.com/2023/10/ilustratie-vasile-baghiu.jpeg" data-orig-size="1600,1200" data-permalink="https://anthropos.ro/vasile-baghiu-proiectia-himerista-si-riscul-trecerii-in-peisajul-maladiv/ilustratie-vasile-baghiu-2/" height="150" sizes="(max-width: 1024px) 100vw, 1024px" src="https://anthroposdotro.files.wordpress.com/2023/10/ilustratie-vasile-baghiu.jpeg?w=1024" srcset="https://anthroposdotro.files.wordpress.com/2023/10/ilustratie-vasile-baghiu.jpeg?w=1024 1024w, https://anthroposdotro.files.wordpress.com/2023/10/ilustratie-vasile-baghiu.jpeg?w=150 150w, https://anthroposdotro.files.wordpress.com/2023/10/ilustratie-vasile-baghiu.jpeg?w=300 300w, https://anthroposdotro.files.wordpress.com/2023/10/ilustratie-vasile-baghiu.jpeg?w=768 768w, https://anthroposdotro.files.wordpress.com/2023/10/ilustratie-vasile-baghiu.jpeg 1600w" style="background-color: #fff8ee; box-sizing: border-box; font-family: arial; height: auto; max-width: 100%; text-align: justify; vertical-align: bottom; width: 447px;" width="200" /></p><p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: arial;">Indiferent însă de acest amănunt,
fapt este că recent, în 2023, am trăit momentul în care m-am sprijinit de
zidurile Lundului și am făcut câteva poze acolo. Retrăirea unei realități
imaginate, fie și după mulți ani, este firul de legătură cu viața, aura de
protecție față de metaversul maladiv, rescrierea în registrul „live” a poeziei
scrise, transferul de elemente literar-ficționale în peisajul
realist-ontologic, ștergerea graniței dintre livresc și trăit, himerizarea
vieții și literaturizarea trăirii.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: arial;">De fapt, problema aceasta a
rupturii, prin <i>himerizare</i>, de realitatea tangibilă este rezolvată
mult mai confortabil de terapia narativă a lui Michael White, care statuează
poveștile de viață drept căutări ale unei “identități preferate”. (2)<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: arial;">Astfel, povești pe care în mod
obișnuit le ignorăm pentru că ni se par nereprezentative devin în procesul
terapeutic narativ puncte de referință pentru ideea „re-construirii
identității”. (3)<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: arial;">Vedem dintr-odată că unele părți
din viața noastră pot fi privite printr-o grilă convenabilă, lipsită de stigmă
și rușine. <span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Eliberată de sentimentul
pierderii și eșecului. Eliberată de condiționări și sloganuri sociale.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Un slogan general acceptat precum „Este bine să-ți vezi de treabă și să nu
visezi la călătorii imposibile și cai verzi pe pereți” din perioada
comunismului a devenit, pentru mine, cel de la 20 de ani, izolat de două ori (o
dată la sanatoriu, prin proprie voință, și încă o dată în România, prin
restricții de călătorie în străinătate și izolare culturală), un precept numai
bun de încălcat, nu neapărat la propriu (nu am substanță eroică), ci prin <i>himerizarea
poetică</i> și transpunerea în pielea unui personaj călător.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Această adoptare a unei noi identități printr-un „alter ego” (Himerus
Alter) reușește, în asociere cu alte „instrumente”, să schimbe povestea vieții
și în cele din urmă viața reală, să fie, altfel spus, eficientă la nivelul
trăirii autorului (dincolo, așadar, de scris), să inducă o picătură de ideal
literaturizat în trăirea concretă, să schimbe relația autor-personaj în sensul
că, spre deosebire de situația generală în care personajul împrumută ceva din
viața autorului, autorul poate imita stilul de viață al personajului.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Într-o scrisoare către Eugenio Montale citată într-un studiu despre
„literaturizarea” vieții (4), Italo Svevo vorbește chiar despre același
mecanism prin care autorul se modelează după personaj, în care Svevo-scriitorul
încearcă să-l imite pe Zeno-personajul și nu invers.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Fascinantă mi s-a părut mereu, în <i>practica trăit-scrisului himerist</i>,
această schimbare de roluri pe care – am observat în timp – chiar mecanismele
din spatele conceptului o fac posibilă și care presupune, în termenii
psiho-narativistului White, o căutare a <i>potrivirii</i> –
potrivire cu <i>intențiile și scopurile</i> (a trăi sentimentul
libertății și a intra în legătură cu lumea, fie și numai prin poezie), cu <i>valorile
și credințele</i> (deschidere spre lume, încredere în oameni și în rostul
comunicării, perseverență, ideea că „fantasmele” himerice pot fi împlinite),
cu <i>speranțele și visurile</i> (comunicare, comuniune,
recunoaștere, acceptare), cu <i>principiile de viață</i> (poveștile
trăite nu te definesc ca persoană, fiecare om merită să se asocieze cu
poveștile cele mai confortabile ale vieții sale) și, în final sau simultan, cu
dorința de a acționa și a le face pe toate posibile (a călători la propriu, a
intra în comunicare cu oameni din alte culturi, a nu accepta limitele
orizontului local).<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Eugenio Montale, poetul care mi s-a părut, la prima lectură, în 1988, atât
de discret și totuși atât de răsunător în același timp prin capacitatea
uluitoare de a observa aspecte ale vieții dintre cele mai banale și de a le
ridica, cu detașarea celui care știe cum merg lucrurile, la altitudinea în care
realitatea devine frumusețe prin filtrul literar-poetic, este – alături de
Fernando Pessoa, Antonio Machado, W.H. Auden și încă alți câțiva la care voi
reveni, poate, în aceste <i>explorări ale trăirii poetice</i> –
însăși lipsa de ostentație pe care o intuiam și o așteptam de la poezie în
general sau, în fine, de pe urma incursiunilor prin <i>pluriversului</i> poeziei.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Între celelalte „instrumente” himeriste, încă trei cel puțin aduc un plus
de eficiență în atingerea scopului adoptării unei <i>identități
confortabile</i> și a cunoașterii a ceea ce este dincolo de „eul
biografic”.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Astfel, alături de transfigurare, inițierea de călătorii imaginare (atât în
spațiu, cât și în timp) pentru a înțelege lumea, lămurirea, prin filtrul
bolii, a unor situații de viață și a felului în care sunt oamenii și umanizarea
ariei științei pentru a extinde „domeniul bătăliei” (Michelle Huellebecq) sunt
căile himerice ale viețuirii poetice în epoca noastră de început de secol XXI.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Poezia himeristă lucrează cu toate aceste patru elemente în încercarea de a
da o nouă identitate autorului, scopul final fiind un fel de reconfigurare a
traseului și a întregului peisaj narativ, întocmai ca la GPS-ul de pe
telefoanele mobile. Ceea ce are potențialul, dorit, de a produce efecte la
nivelul trăirii și de a reconecta – preventiv și vindecător – scrisul la viață.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: arial;">------------------------------<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: arial;">1) Glausiusz, Josie: <i>Living
in a Dream World: The Role of Daydreaming in Problem-Solving and Creativity</i>,
în Scientific American, 2011<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: arial;">2) Sax, Peggy: <i>Developing
Preferred Stories of Identity as Reflective Practitioners</i>, în Journal of
Systemic Therapies, Volume 25, Issue 4, Dec 2006, Guilford Publications Inc.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: arial;">3) Baghiu, Vasile: <i>Re-construction
of individual liberty & identity through „chimerical” poetry. A Romanian
case story</i> (Reconstruirea libertății individuale și a identității prin
poezia „himeristă”. Un caz românesc); intervenție la „European Conference
Narrative Therapy and Community Work” (3rd edition), Psiterra, UAIC, Iasi, 2014<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: arial;">4) Machala ,Susan Perschetz: <i>The
Late Svevo and the „Literaturization” of Life</i>, Italica, Vol. 55, No.
4, Montale-Svevo (Winter, 1978), University of Illinois Press<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in;"><span style="font-family: arial;">INDICAȚII DE CITARE: Vasile
Baghiu „Proiecția <i>himeristă</i> și riscul trecerii în peisajul
maladiv” în <i>Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare</i> nr.
8-9/2023<o:p></o:p></span></p><br /><p></p>Vasile Baghiuhttp://www.blogger.com/profile/10726295932421831554noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-423828528084434527.post-13223884653324503522023-10-07T12:35:00.002+03:002023-12-21T12:45:38.948+02:00Claudiu Komartin despre patru cărți de poezie de Vasile Baghiu <div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.8; margin: 0px auto 26px; overflow-wrap: break-word; text-align: left;"><strong style="box-sizing: border-box; color: #222222;"><span style="font-family: arial;"><br /></span></strong></div><div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.8; margin: 0px auto 26px; overflow-wrap: break-word; text-align: left;"><strong style="box-sizing: border-box; color: #222222;"><span style="font-family: arial;">Claudiu Komartin </span></strong><strong style="box-sizing: border-box;"><span style="font-family: arial;">REPLIERI INTERIOARE</span></strong></div><div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.8; margin: 0px auto 26px; overflow-wrap: break-word; text-align: left;"><strong style="box-sizing: border-box; color: #222222;"><span style="font-family: arial;">Laureat, în urmă cu două săptămâni, al premiului „Patrel Berceanu” la a doua ediție a festivalului omonim organizat la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, Vasile Baghiu se găsește într-un moment fast al parcursului său literar. Autor, din 2019 încoace, a patru volume de poezie publicate de editura Eikon (<em style="box-sizing: border-box;">Metode simple de încetinire a timpului</em>, 2019; <em style="box-sizing: border-box;">Visuri pe care mi le pot permite</em>, 2020; <em style="box-sizing: border-box;">Respirație asistată</em>, 2021; <em style="box-sizing: border-box;">Avantajul de a nu câștiga nimic</em>, 2022), care urmează altor șapte cărți de poezie, trei antologii, un volum de proză scurtă și trei romane publicate între 1994 și 2014, V. Baghiu este unul dintre scriitorii promoției 90 ce confirmă și dau greutate acestei mișcări neomogene rămase (nemeritat) și după aproape trei decenii în umbra generației 80. E de ajuns să privim volumele publicate în anii din urmă de Ionel Ciupureanu, Ruxandra Cesereanu, Radu Andriescu, Simona Popescu, Nicolae Coande sau Dumitru Crudu pentru a ne verifica această evidență – alături de aceștia, Baghiu a rămas constant în ținutul său himerist clar demarcat încă de la debutul cu <em style="box-sizing: border-box;">Gustul înstrăinării</em>, fără a se afla în lumina reflectoarelor.</span></strong></div><div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.8; margin: 0px auto 26px; overflow-wrap: break-word; text-align: left;"><strong style="box-sizing: border-box; color: #222222;"><span><a name='more'></a></span><span style="font-family: arial;"><br /></span></strong><span style="font-family: arial;">Cu un timbru particular și o rețea de motive pe care scriitura sa le-a patentat, Baghiu are o căutare dublată de un simț al observației care, deși lucrează acum mai puțin pe acutele din primele sale volume, rămân credibile și loiale programului său estetic și existențial formulat în „manifestele himerismului”. La fel ca la Blaise Cendrars, voiajul (real sau imaginat, <em style="box-sizing: border-box;">peu importe</em>) devine o sursă a explorării de sine și, cu toate că nu se situează în ipostaza de mitograf a francezului, Baghiu cartografiază nu atât spații geografice cât teritorii sufletești, călătoria fiind nu numai un <em style="box-sizing: border-box;">trigger</em> al reveriilor, ci și (sau poate mai cu seamă) prilej de sondare lucidă a realului, în strictă relație cu o interioritate ce nu își jugulează palpitul: „Crizele din interior se arată mereu, / mai devreme sau mai târziu, pe esplanadă, / la plimbare, oriunde, / trecând cu minute mai înainte de explozii / prin locurile morții la întâmplare, / la New York, la Paris, la Bruxelles, / cu doar câteva clipe înaintea dezastrului / care ne aduce pe toți / la numitorul comun al morții.”</span></div><div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.8; margin: 0px auto 26px; overflow-wrap: break-word; text-align: left;"><span style="font-family: arial;"><br /></span><span style="font-family: arial;">Întâlnirea cu <em style="box-sizing: border-box;">celălalt</em> (fiindcă <em style="box-sizing: border-box;">l’autre c’est moi</em>) se lasă cu parțiale, momentane concluzii pe care le livrează fără fandoseli sau autosatisfacția iritantă a altora – poemul este reflecția cuiva preocupat de „trăirea pur și simplu a vieții așa cum e”, conștient fiind „în agitația generală” că „depinde cum privești lucrurile”. Integrarea „în peisaj” e un tip de devenire pe care subiectul poetic nu o refuză – dar o face fiind tot timpul în mișcare, în de-plasare continuă (o „călătorie spre nicăieri” întreprinsă cu „sentimentul că sunt altcineva”), și nu adoptând ipostaza orientală meditativă, care totuși îi mai dă ghes: „drumeți pe trasee ale timpului, / mereu pe picior de plecare, / chiar și atunci / când mai degrabă / ar fi vreme potrivită / pentru îndelungate popasuri”.</span></div><div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.8; margin: 0px auto 26px; overflow-wrap: break-word; text-align: left;"><i style="font-family: arial;">2 octombrie 2022</i></div><div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.8; margin: 0px auto 26px; overflow-wrap: break-word; text-align: left;"><span style="font-family: arial;"><i>Pe agentiadecarte.ro , <a href="https://www.agentiadecarte.ro/2022/10/replieri-interioare.html" rel="nofollow" target="_blank">AICI</a></i></span></div>Vasile Baghiuhttp://www.blogger.com/profile/10726295932421831554noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-423828528084434527.post-86017817374694050452023-09-10T10:49:00.004+03:002023-12-07T10:55:25.316+02:00Vianu Mureșan despre romanul Alergările unui scriitor de Vasile Baghiu<p><span style="clear: left; float: left; font-family: arial; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="907" data-original-width="652" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjx3LwpMCa6PMVRlq0RvKwKFfOxx1Iqsx1BDAfe4MhdbZTW5xK7ieACOQlshEbIbWWxktPnxzCoWx_USj1b3SuVEt82izJgShWtCY6yCvAab8JslRMbn0M8PXivJyNO25y6vqpPY7ORTA6YSwByhqmQMfq3sqMTqiSWWoyXW9i0smPSSA7rmxdz7vwjwU/s320/alergarile.jpg" width="230" /></span></p><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><b><span style="font-family: arial;">Vasile Baghiu și alergările lui himeriste</span></b></div><div dir="auto"><b><span style="font-family: arial;">(prefață)</span></b></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;"><br /></span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Un scriitor japonez renumit, Haruki Murakami, și-a prezentat viața, inclusiv cea de autor, din perpectiva alergatului și în legătură cu această activitate. Între scris și alergare există în cazul lui o legătură foarte strânsă, nu doar pentru că sportul aduce o stare de bine, sănătate și energie, inclusiv mentală, dar și pentru că anumite date necesare în cazul unei activități se regăsesc și în cazul celeilalte – un anumit ritm al mișcării, care devine și ritm al gândirii, imaginației, o anumită disciplinare a gesturilor, care este utilă și în rutina literară, un stoicism al tenacității fără profit imediat (căci nu alergi undeva anume, nici nu scrii pentru a obține ceva anume), în cele din urmă o anumită poetică a singurătății. Scriitorul ca și alergătorul evoluează pe intervale foarte întinse ale vieții lui în propria singurătate, mai ales dacă e vorba de un romancier. Or Murakami este romancier și încă unul teribil de prolific. Fără o disciplină de maratonist nu poți scrie atâta, iar fără o anumită naivitate de debutant nu poți crede că au valoare literară toate acele mii de fraze pe care le înșiri în pagină. În realitate nici nu au, și totuși le scrii. Aici este, poate, enigma vocației scriitoricești – să scoți carte după carte, să construiești himere din cuvinte, deși fără cărțile tale lumea ar arăta exact la fel, deși soarta cărților este, în cele mai multe cazuri, să treacă precum apa prin ciur prin mințile cititorilor și să se risipească în marele canion al indiferenței și uitării generale. </span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;"><br /></span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">M-am referit puțin, în cele de mai sus, la Murakami pentru că Vasile Baghiu îl pomenește în mai multe rânduri în cartea de față și, poate mai important, pentru că și l-a luat de model. Dar ce avem aici, în cartea la care ne vom referi? Un heteronim, Himerus Alter, care-și spionează și invidiază autorul, pe Vasile Baghiu, care „se crede” inventatorul lui și al unui curent literar numit himerism. De fapt nu este nicio competiție între cei doi – deși mereu va fi vorba de alergare –, ci mai degrabă o tatonare amicală, cedare de roluri și funcții. Parcă autorul și heteronimul său ar fi fost provocați să intre într-un joc de un al treilea neștiut, vreun Pessoa care plutește demiurgic pe deasupra, să alerge unul după celălalt la nesfârșit pe un soi de pistă care se răsucește și se preface în bandă Möbius. Pe acea suprafață stranie, care este la urma urmei scriitura însăși, se produce acel fenomen pe care numai arta îl face posibil – heterononimul își manipulează autorul, creatura vrea să dispună de propriul creator. Dispare diferențierea ontologică clară dintre cele două instanțe, autorul nu mai are întâietate, nici drept de viață și de moarte asupra heteronimului său, iar acesta din urmă, printr-o răsucire isteață a aluatului literar din care a fost plămădit, revendică statut auctorial. <span><a name='more'></a></span></span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;"><br /></span><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhuWdRyGVGJYLeNUb9QsUAxBJFFyQipfMYklhJ43llbSCnk4FGWqrOX20cKkkGGVUUDwr5UqYQJKpp7snrgu0e3fJi2-qcZ1vIOJ6hBJ92VXetCEO7trHSLUqKcOR-qBzyZm9vb5FgzZ6VBKiSWyAAuu7vleSI2nLzs49wljZUJSXctKlmmQuN1-n_cWaU/s2048/alergarile%20coperta%20extinsa.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: arial;"><img border="0" data-original-height="907" data-original-width="2048" height="142" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhuWdRyGVGJYLeNUb9QsUAxBJFFyQipfMYklhJ43llbSCnk4FGWqrOX20cKkkGGVUUDwr5UqYQJKpp7snrgu0e3fJi2-qcZ1vIOJ6hBJ92VXetCEO7trHSLUqKcOR-qBzyZm9vb5FgzZ6VBKiSWyAAuu7vleSI2nLzs49wljZUJSXctKlmmQuN1-n_cWaU/s320/alergarile%20coperta%20extinsa.jpg" width="320" /></span></a></div></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Splendid este trucul á la Pessoa cu care Vasile Baghiu își amăgește cititorii, dar o face nu dintr-o plăcere de trickster, ci ca să reconfigureze mai vechea lui viziune despre himerismul poetic. Parcă, atras inconștient și incontrolabil de forța unui concept pe care l-a inventat, viața concretă, de zi cu zi a autorului, plecările lui literare și turistice prin lume încep să se ordoneze după liniile magnetice trasate invizibil de acel concept. În fond, este vorba aici de un poet care scrie ca și cum ar alerga și aleargă ca și cum ar scrie, cele două activități unificându-și rostul în ceea ce ar fi viața ca practică literară. </span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;"><br /></span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Desigur, autorul acestor Alergări... (mai că le-aș considera potrivite pentru a denumi o nouă formulă de expresie literară) se deplasează și în spații concrete – pe trotuare, piste, pe stadion, pe drumuri de țară și forestiere – această experiență având valoarea și scopul ei medical clar, însă este vorba și de o formă de activitate poetică, de întâlnirea cu sine, cu propria singurătate și propriile amintiri. În mișcarea cadențată a alergării – spre sine de fapt – mintea își ia răgazul să organizeze și să amenajeze spațiul ambiguităților fertile din care se iscă la un moment dat poezie, adesea fără contribuția muzelor. Autorul nu se rușinează de lipsa de inspirație, este gata să alerge în căutarea unui vers sau a unui poem cu același entuziasm cu care aleargă către utopica tinerețe și spre sănătatea veșnică. Chiar și atunci când descrie preparativele, dificultățile, rutina, satisfacțiile fugilor lui zilnice, Vasile Baghiu parcă ar alimenta cu substanța acestor detalii atmosfera himeristă în care se decantează intuițiile poetice. Oboseala forțată împinge corpul la limita extenuării, dar și a extazului, încât tocmai satisfacțiile, poate minore, rezultate din neputința învinsă mereu, încă o dată și încă o dată, acționează ca filtre ale inspirației. Puterea rezultată din neputință este un triumf, la urma urmei, himerist. Avem aici un alergător ambițios care încearcă să prindă din urmă un poet născut parcă din ropotele propriilor pași, pe care tocmai efemeridele propriei umbre pe ziduri și prin tufele pe lângă care trece îl întăresc, căruia lipsa țintei reale îi dă vigoare creativă. </span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;"><br /></span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Deși trăiește la Piatra Neamț, Vasile Baghiu nu are datele și nici complexele unui provincial. Știe că în geografia literară există un singur centru – cartea de bună calitate, opera de valoare – și o inifinitate de periferii, cărțile slabe, lipsite de orice valoare. El este în primul rând un cititor bun, or din momentul în care ai frecventat operele clasicilor, cel puțin în poezie, ale celor mai mari scriitori, devii sobru, prudent în ce privește propriile pretenții, lucid în ce privește valoarea contemporanilor, fie ei și dintre cei mai marcanți. Din acel moment scrii din vocație pură – crezi că creația literară are valoare în sine, este un exercițiu determinant pentru felul de-a fi al omului în lume, deci o valoare antropologică –, scrii de plăcere și întâmpini cu bucurie orice formă de recunoaștere și apreciere, dincolo de mari așteptări. Te ții la distanță de jocurile de prestigiu, nu faci parte din coteriile literare care produc notorietate și premii în propriul beneficiu, iar pe cei răsfățați de „glorie” îi privești cu rezerve. Chiar și atunci când este rezervat asupra mersului literaturii noastre, asupra valorii sau corectitudinii unor gesturi ale unor autorități, Vasile Baghiu nu este malițios, pentru că nu are darul meschin al invidiei. El face literatură cu o anumită inocență, poate dintr-un soi de romantism fără leac. Poate că și literatura este pentru el o pistă, un spațiu în care aleargă, aleargă, fără să se întrebe cât va rezista, unde va ajunge. Pur și simplu aleargă pentru că îi face bine, dintr-un soi de ecologism literar. </span></div><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><br /></div><div dir="auto" style="font-family: inherit; font-size: 15px;"> </div></div>Vasile Baghiuhttp://www.blogger.com/profile/10726295932421831554noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-423828528084434527.post-44283173683876821532023-09-04T10:16:00.002+03:002023-12-07T10:21:57.411+02:00Despre Nichita Stănescu, în Vatra (nr. 7-8, 2023)<p><span style="background-color: white; color: #050505; white-space-collapse: preserve;"><span style="font-family: arial;"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: arial;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_D_HhPNAD3mABJ9H2Q7oCdVgW9NrGEhetYc4zs-e1m1zyL1LprLWEWYsIYb9ix3ZtcXSLZkmsXY_GtXQrTFVUe3z3TvUZccN4udF_wUnewhoYPiKgg7Nsuv53ZghjUSI-ngDUMhdKROWWvdGLBs2sZWn4EeW6t69w7dNEobQWJpl2MD57ZRyP7tBblQ4/s2048/vatra%20.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1536" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_D_HhPNAD3mABJ9H2Q7oCdVgW9NrGEhetYc4zs-e1m1zyL1LprLWEWYsIYb9ix3ZtcXSLZkmsXY_GtXQrTFVUe3z3TvUZccN4udF_wUnewhoYPiKgg7Nsuv53ZghjUSI-ngDUMhdKROWWvdGLBs2sZWn4EeW6t69w7dNEobQWJpl2MD57ZRyP7tBblQ4/s320/vatra%20.jpg" width="240" /></a></span></div><span style="font-family: arial;">O excelentă anchetă literară de actualitate despre Nichita Stănescu a pus la cale Alex Goldiș în Vatra (nr. 7-8, 2023). Alături de multe contribuții valoroase, am fost și eu solicitat să răspund. Mulțumiri!</span><p></p><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><br /></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;"><b>O posibilă actualizare dinspre performance, spoken poetry</b></span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">✽ <a style="color: #385898; cursor: pointer;" tabindex="-1"></a>Reprezintă poezia lui Nichita Stănescu un filon activ al literaturii actuale sau a devenit ea un discurs istoricizat, cu rol important în dinamica formelor literare autohtone, dar fără potențial de a mai produce urmași?</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Deși inegală valoric, poezia lui Nichita Stănescu rămâne o apariție unică în peisajul epocii. Strălucitoare prin inovație imagistic-vizionară, spectaculoasă prin acrobațiile de limbaj, originală prin sunetul ușor de recunoscut din numai câteva tonuri, ea a readus la viață însăși ideea de poezie scrisă în limba română. </span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">A avut în deceniile șaizeci și șaptezeci ale secolului trecut efectele, influențele și impactul pe care orice poezie autentică îl poate avea peste tot în lume chiar la apariție. Se puteau număra, printre admiratorii poetului, destui epigoni și devenise chiar o modă să scrii încifrat, ermetic, metaforic, ușor teatral și patetic, cu sonorități surprinzătoare, în fine, „nichitastănescian”.</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Creatorul „necuvintelor” a avut parte de vizibilitate și recunoaștere în timpul vieții, era „poetul”, iar regimul nu părea deranjat de popularitatea pe care o căpătase având în vedere că prezența sa publică nu depășea limitele literarului și ale poeticului. </span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">După moartea sa, la începutul anilor optzeci, deopotrivă poezia și poetul au intrat într-un fel de uitare, astfel încât după 1989 nu prea se mai vorbea despre autorul celor „11 elegii”, altele erau temele, subiectele, modelele, discuțiile. Au fost chiar și contestări, nu lipsite complet de argumente critice. Poate cea mai cunoscută, a lui Gheorghe Grigurcu, a mers, totuși, prea mult pe filonul ideologic sau, în orice caz, prea apăsat pe reperul „est-etic”, așa că efectul final al demersului său a fost de amestecare a instrumentelor și criteriilor. </span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Dacă însă este adevărat că poezia aceasta nu mai este acum un filon activ strict literar, se poate spune în schimb că modelul de poet din spatele ei (desprins de timp, deconectat de la actualitate, neimplicat) încă pare să aibă trecere. Este modelul, nu foarte blamabil etic (la urma urmei, și poeții au dreptul, la fel ca toată lumea, să-și trăiască viața în acord cu propriile valori și repere), pe care l-am mai văzut, în forme individualizate, și la George Bacovia, și la Ion Barbu, și la Mircea Ivănescu, pe care îl vedem, la o privire chiar grăbită, și la mulți dintre poeții de azi. </span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Am sentimentul că poezia lui Nichita Stănescu este un loc istoricizat. Pare să-și fi consumat energiile în acea epocă de restricții pe toate planurile și, chiar dacă, paradoxal, apariția ei (împreună cu o bună parte din poezia întregii generații șaizeci) a însemnat mai mult, poate, în plan psiho-social (resuscitarea speranței într-o normalitate literar-culturală după proletcultism) și mai puțin în sfera strict literară, “poezia necuvintelor” reușește să fie o marcă a timpului ei. Un semn al efortului lăudabil de separare a artei de comandamentele politice.</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Nu văd influențe majore pe linia nichitastănesciană la noile generații. Nu le-am văzut nici la optzeciști, nici la cei care au urmat. Nu regăsesc în poezia lor combinația dintre ludic și metaforic atât de puternică și plină de efect de la Nichita Stănescu. Optzeciștii au preluat poate și de la el jocul de cuvinte, adevărat, dar au preferat în loc de încifrarea metaforică și de imageria luxuriantă să pună în ecuație un epic mai prins în realitatea cotidiană. </span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Este posibil ca în viitor să apară o creștere a atenției față de universul poetic al necuvintelor, dar deocamdată nimeni nu mai pare dispus să facă din jocul de cuvinte nucleul-obiect, să-i spun așa, al poeticității. Firește, îi avem pe Șerban Foarță (number one în jocul poetic de cuvinte), pe Dan Sociu (atras de sonorități rimate care amintesc uneori de Nichita), pe Ion Mureșan (cu nuclee de poezie abstract-vizionare în context epic) și chiar și pe Nicolae Tzone (cu jocurile lui suprarealiste aduse la timpul prezent), dar cu vizibilitate mai mare acum sunt poeticul filtrat prin narativitate, biografismul intertextual și conectarea himeristă la lumea largă. <span><a name='more'></a></span></span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">✽ Reprezintă „șaizecismul” ca fenomen literar coagulat în jurul noțiunii de autonomie a esteticului (cu Nichita Stănescu drept vârf de lance), o paradigmă complet anacronică sau ea e actualizabilă în contextul fenomenelor actuale? </span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Autonomia esteticului... Sună foarte bine. În practică însă devine mai complicat. S-a văzut că acest concept a fost manipulat în funcție de interese adesea extraliterare. S-a spus, de exemplu, în cazul lui Sadoveanu, susținător implicat al regimului de ocupație sovietic, că ar trebui să privim opera și nu omul. Poate fi în regulă. Aveau dreptate clasicii, citesc o carte, nu judec viața unui autor. Foarte bine. </span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Numai că această abordare ar trebui aplicată în toate cazurile. Aceiași apărători ai detașării operei de autor nu mai erau (și încă nu sunt) dispuși să aplice principiul chiar fiecărui scriitor. Nu și lui Paul Goma, de exemplu, opozant al regimului comunist căruia încă i se aplică tot felul de etichete fără legătură cu literatura sa, dar cu impact negativ asupra receptării operei sale. Și mai pot fi date și alte exemple. </span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Este, poate, un argument în plus pentru o reconsiderare a separării operei de autor, iarăși actuală azi, se pare, când, din nou, criterii extraliterare, în special ideologice, năvălesc în câmpul receptării operei literare. Criteriul ideologic poate fi, ca oricare altul, funcțional (cu limitele lui, firește), nicio problemă, dar când punem cu insistență opera sub o astfel de lupă riscăm să o sufocăm, să nu o mai vedem. Ca în orice explorare, un spor de echilibru e binevenit mereu. </span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">✽ Cât din autoritatea lui Nichita Stănescu s-a datorat calităților intrinseci ale scriiturii lui și cât din ea poate fi explicată prin adoptarea „posturii” biografice (chiar în sensul lui Jérôme Meizoz) a poetului ingenuu și serafic revelat într-o societate grav afectată de interdicții și de birocrație ideologică? </span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Dincolo de valoarea (chiar inegală) a poeziei sale, cred că jumătate din autoritatea lui Nichita Stănescu poate fi pusă pe seama perseverenței poetului în a rămâne în spațiul poeziei, literarului, poeticului, artisticului și de a nu se amesteca în ciorba social-politică. A avut, se știe, și el tușele lui de „roșu vertical” pe o pânză în care încerca să combine cât mai multe nuanțe de autenticitate, dar ingenuitatea sa, mai degrabă naturală decât jucată (sau și una, și alta), nu mai are importanță, a făcut să fie receptat ca un artist care vrea să fie lăsat în pace să fie doar artist, ca un poet care vrea să fie doar poet. Și a reușit. Iar lumea a înțeles mesajul. Sigur că nimic din acest efect de autoritate literară nu ar fi fost posibil fără caracterul unic al unei bune părți a poeziei sale. Combinația însă de valoare a operei și talent de performer al propriului rol îl face pe acest poet unul dintre cei mai interesanți, cu un potențial de impact încă neconsumat în totalitate. </span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">✽ Cum ar putea fi regenerat Nichita Stănescu în abordările școlare, reduse adesea la niște clișee și la un corpus limitat și/sau neatractiv de texte? </span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Aceeași poveste ca în cazul lui Eminescu și al altor poeți canonici: clișeizarea prin clasicizare, prin predarea la clasă. Soluția are, cred, în toate cazurile, cel puțin două aspecte. </span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Unul privește selecția textelor, care ar trebui făcută, poate, de mai mulți poeți, în cadrul unui fel de survey care să ducă la o medie a opțiunilor. </span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Altul ar trebui să includă o mai mare implicare a profesorilor, care pot discuta și alte texte al poetului decât cele incluse în programă, care pot face, prin utilizarea unei bibliografii critic-teoretice cât mai la zi, o mai naturală contextualizare a poeziei (global, european etc.) și o aducere a literaturii în zona sociologică, pragmatică, degrevată de aura “leșinat-romantic-poetică”. O abordare mai tehnică, așadar, fără kitsch-ul sentimentalismelor care se dovedesc mereu extrem de rezistente în timp. În fine, partea de comentariu al capitolului din manual alocat fiecărui poet sau scriitor ar trebui, la fel, să fie mai eclectică, să stimuleze gândirea critică, să-i facă pe elevi să spună cu propriile cuvinte și din capul lor ceva cât de cât coerent despre autorul pe care îl au de studiat. </span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">✽ Este poezia lui Nichita Stănescu exportabilă și dacă da, în ce cadru de referințe (deopotrivă teoretice și literare) poate fi ea plasată astfel încât să devină relevantă pentru alte zone culturale? </span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Din cât s-a putut observa, traducerile din Nichita Stănescu nu au reușit să facă prea multe valuri în lumea occidentală. Prin urmare, avem de a face fie cu un fel de inadecvare în modul de promovare a operei poetului, fie cu traduceri poate nu întotdeauna reușite, ceea ce înseamnă, împreună, ratarea unor oportunități de ieșire în față cu un poet adevărat. Sau este vorba doar de „intraductibilitate”, cum se spune și în cazul lui Eminescu. Mi se pare că poezia lui Nichita Stănescu s-ar preta și la “performence poetry”, chiar de tip „spoken poetry”, combinată cu muzică, dramatizată etc. Nu neapărat cu muzică folk, care în română are succesul ei, dar chiar cu genurile cele mai noi, electronice. </span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Poezia lui Nichita Stănescu s-ar plia foarte bine, aș zice, pe tendințele mai recente, observabile în revistele occidentale și nu numai, de integrare a culturilor mici pe filiera unei migrații populaționale globale accentuate care-i cuprinde și pe români. Este nevoie însă de proiecte, de ieșirea din adormire a institutelor, uniunilor, organizațiilor literar-culturale, a scriitorilor, de conectare la lume. Lucru valabil pentru întreaga literatură română.</span></div></div>Vasile Baghiuhttp://www.blogger.com/profile/10726295932421831554noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-423828528084434527.post-22660392351549391942023-09-02T14:11:00.001+03:002023-12-07T14:31:49.387+02:00„Poezia se poate converti în stil de viaţă…”, interviu cu Vasile BAGHIU (Observator cultural, nr 1171/ 2023)<p> </p><p class="MsoNormal"><span lang="FR"><b><span style="font-family: arial;"></span></b></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span lang="FR"><b><span style="font-family: arial;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrTHa3HZv_FS_lW0XgOEzXJRiojRz9xHP3dDFpXSVzpAiCeTipgEvgroDnBn_5iO3B98sNRxEU1mdXZ9zKqnVKNUAMSVx1JWGtEfHmdK9XbLsKh7kPXRMoMjZBM1YFT9HyfJ6B1I8eOtnd_ipvik0suXRrC0k2oQ0UEbQ8rguT7WmPxo1ybHEb_5y_-xQ/s1134/observator%20interviu%201.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1134" data-original-width="808" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrTHa3HZv_FS_lW0XgOEzXJRiojRz9xHP3dDFpXSVzpAiCeTipgEvgroDnBn_5iO3B98sNRxEU1mdXZ9zKqnVKNUAMSVx1JWGtEfHmdK9XbLsKh7kPXRMoMjZBM1YFT9HyfJ6B1I8eOtnd_ipvik0suXRrC0k2oQ0UEbQ8rguT7WmPxo1ybHEb_5y_-xQ/s320/observator%20interviu%201.jpg" width="228" /></a></span></b></span></div><span lang="FR"><b><span style="font-family: arial;">Vasile Baghiu: „Poezia se poate converti în stil de viaţă…”</span></b></span><p></p><p class="MsoNormal"><span lang="FR"><b><span style="font-family: arial;">Interviu realizat de Cristina Savin</span></b></span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;"><b><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Vasile, ai
scris, pe baza imaginației, la începuturile tale literare, un întreg volum de
poezie în care un personaj, Himerus Alter, călătorea liber, deşi ca român, sub
regimul comunist, tu nu aveai mari posibilităţi de călătorie peste graniţe.
Firște că poezia lucrează și cu lucruri inventate, dacă pot spune așa, însă ai
avut cumva vreo clipă, chiar în procesul de scriere a poemelor, sentimentul
unei false trăiri, teama că asta ar putea falsifica, prin metoda himeristă,
chiar efectul de poezie? </span></b><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Mi-am pus mereu
această problemă, însă odată depăşită prejudecata că poezia îşi ia substanţa
doar din lucruri trăite de autor (răspîndită atunci în mediile literare
româneşti, în care încercam să-mi fac auzită vocea), am constatat, cu fiecare
vers pe care reuşeam să-l pun pe hîrtie, că trăirea <i>himeristă</i> (imaginară)
este la fel de intensă ca trăirea <i>live</i>, că doar efectul poetic este
esenţial în toată ecuaţia şi că nici o situaţie reală nu poate avea întîietate,
dacă nu are şi o validitate poetică. A fost amuzant, la un moment dat, că unii
au spus că valoarea acelor poeme pe care le-am citit la un cenaclu bucureștean
era una discutabilă doar pe motiv că eu nu călătorisem în oraşele pomenite în
poeme şi că toate referinţele erau, prin urmare, inutile, din punct de vedere
literar. Am răspuns că, în o sută de ani, aceste aspecte nu vor mai conta
deloc. Strict tehnic, atunci cînd fluxul poetic mă trimitea înspre Roma, ca să
dau un exemplu, mă opream şi începeam o mică documentare, răsfoiam
revista <i>Geo</i>, care se găsea la biblioteca publică din oraşul meu,
Piatra-Neamț, unele jurnale de călătorie, albume de artă, pliante turistice,
ilustrate. Este bine poate să amintesc că nu exista internetul atunci, nu se
vorbea încă despre globalizare şi oricum noi, românii, nu puteam călători.
Într-un fel, himerismul le-a anticipat. Cîteva zile mă impregnam de aerul
locului, aşa de la distanţă, pe firul documentării, apoi reveneam şi încercam
să dau versului care îngloba în acel caz Cetatea eternă, să zicem, un sunet de
autenticitate, ca şi cum ar fi provenit din cea mai adevărată trăire, cu
detalii legate de trotuare, vremea de afară, mirosuri, aspectul clădirilor. Aşa
funcţiona procesul de creaţie, cum se numește, ca o permanentă balansare, între
lucruri trăite şi lucruri imaginate, iar în final, cînd poemul era încheiat,
graniţa dintre ele devenea aproape invizibilă, ceea ce amplifica şi mai mult
imaginaţia sau, mai bine zis, starea de poezie, iar versurile se alimentau
unele din altele.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;"><b><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">În manifestele
himerismului, relatezi o întîmplare în care primul chinez cu care ai stat de
vorbă, undeva în Germania, era chiar din singurul oraş din China pe care l-ai
menţionat în poemele tale. Ce ai gîndit despre această bizară coincidenţă?</span></b><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">A fost un şoc nu
numai pentru mine, ci pentru toţi cei care au asistat la discuţia mea cu acel
artist chinez pe care abia îl cunoscusem. Sigur, o astfel de întîmplare te
poate face să devii conspiraţionist, adept al teoriei misterelor şi aşa mai
departe, dar eu m-am limitat să concluzionez doar că este adevărat că uneori
ficţiunea atrage realitatea. </span>Nu altfel s-a întîmplat cu toate
călătoriile mele reale din ultimii ani. Scriind ani şi ani poeme despre
diferite locuri pe care nu le vizitasem, conform celei de-a doua trăsături
a <i>himerismului</i>, <i>călătoria & cosmopolitismul</i>, am pus
la cale, cumva în subconştient, călătoriile „pe bune”. <span></span></span></p><a name='more'></a><span style="font-family: arial;"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Nu aş fi avut parte, cred, de aceste călătorii,
dacă nu le-aş fi trăit mai întîi <i>himeric</i>. În acest sens, pot spune
că poezia mi-a schimbat viaţa. </span>Şi cred că literatura, în general, dacă
nu schimbă lumea, poate schimba viaţa în plan individual. <span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Faptul că poezia se poate converti în stil de
viaţă este partea care mă atrage cel mai mult la <i>himerismul poetic.</i> Ideea
aceasta, că poţi avea parte de trăirea „live” a propriei poezii, aşa cum mi se
întîmplă, chiar pe seama himerismului, în ultimii ani.<o:p></o:p></span></span><p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;"><b><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">În toată
„ecuaţia” aceasta a himerismului, cum îţi place s-o numeşti, boala (trăsătură
definitorie a conceptului) pare să fie ca un ingredient pe care tu spui,
într-un alt manifest, că îl foloseşti împotriva riscului de cădere în poezia
minoră, turistică, împotriva superficialităţii şi a frivolităţii. Cum reuşeşte
să se infiltreze, tehnic vorbind, în corpul poemului referinţa la boală în
contexte în care nu este neapărat bănuită, aşteptată sau potrivită? </span></b></span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;"><b><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"></span></b></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: arial;"><b><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjibbzZV0ef0IU-1nhL4IRSTVVVaaawqZVOvyNMeihRYIuiUa0TCz4VmVR671vu0HSIgUDiDLW1olM-IMNzYG519ZNIgTDU_067s5etrWG0Q3FSnztpnSBYrlrd45tYzEOHTgAXpDWVzh8VzTcAORlfWz-Uho_oMLGNxLAW4Y6WIMPLa9QUDm0SIQcsWOk/s2048/observator%20interviu%202.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1536" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjibbzZV0ef0IU-1nhL4IRSTVVVaaawqZVOvyNMeihRYIuiUa0TCz4VmVR671vu0HSIgUDiDLW1olM-IMNzYG519ZNIgTDU_067s5etrWG0Q3FSnztpnSBYrlrd45tYzEOHTgAXpDWVzh8VzTcAORlfWz-Uho_oMLGNxLAW4Y6WIMPLa9QUDm0SIQcsWOk/s320/observator%20interviu%202.jpg" width="240" /></a></span></b></span></div><p></p><p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Vine firesc, aşa
cum vine uneori şi în viaţa reală sau într-o discuţie banală. Ai văzut cum se
întîmplă: oamenii discută chestiuni obişnuite, chiar vesele, apoi din senin
cineva aminteşte despre nu ştiu ce accident de care a auzit la ştiri, iar
discuţia se duce pe acel fir, cu reflecţii despre cît de trecătoare e viaţa
omului şi aşa mai departe. La fel şi în scrierea poemelor. După un pasaj în
care canalele Veneţiei clipocesc la fiecare întorsătură de vers, iar
îmbrăcămintea turiştilor colorează faţadele umede, poate apărea brusc referinţa
la boală sau chiar la moarte, fără ca acest lucru să pară forţat. E fluxul
natural al gîndirii, care culege de pe drum diverse idei sau gînduri disparate,
întocmai ca un torent mărit de ploi care adună obiecte diverse, lemne,
plasticuri, gunoaie. E ca şi cum ai vizita un oraş sau o ţară, urmînd
itinerariul turistic recomandat (acela bun pentru selfie-uri, poze etc.), dar
și pe acela liber, cu cartiere mărginaşe, cu sate izolate, cu întîlniri şi
comunicare cu oameni ai locului, într-un cuvînt cu viaţa reală. Aceste pasaje
au funcţia de a reaminti că nu despre locul geografic pomenit este în primul
rînd vorba în poem, ci despre toată trăirea din spatele vizitării lui, despre
impasurile sufleteşti ale călătoriei, care nu mai este astfel doar una
turistică, ci și una existenţială. <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;"><b><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Apropo de
călătorie, un alt element definitoriu al himerismului, aş fi interesată să ştiu
cum îţi alegi locurile, oraşele, toate acele referinţe geografice? Este o
alegere, adică îţi propui să scrii un poem despre Londra, să zicem, sau unul
despre Rio de Janeiro sau e mai degrabă ceva în funcţie de lecturi, de lucruri
auzite la TV sau în discuţiile celor din jur? Cum apar, în poemele tale,
denumirile geografice?</span></b><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">În prima perioadă
a practicii poetice a <i>himerismului</i>, referinţele geografice apăreau
pe seama lecturilor sau în urma documentării. Îmi luasem obiceiul de a citi cu
creionul în mînă, iar acolo unde dădeam peste o frază care descria un amănunt
despre o stradă, despre un obicei local, despre o piaţă, un mal de rîu, care
punea o anumită lumină pe un oraş, îl notam cu gîndul că îl voi folosi într-un
poem. Poemul se lăsa uneori aşteptat, dar atunci cînd venea, cînd, altfel spus,
imaginaţia se punea în funcţiune, mă pomeneam adesea în situaţia în care
versurile curgeau înspre lucrurile notate. Astfel, pot spune că notele mele de
lectură deveneau nuclee de poezie în jurul cărora se construiau poemele. De
exemplu, multe locuri din zona arabă au venit în poemele mele din <i>The
Alexandria Quartet</i>, tetralogia lui Laurence Durrell, iar altele, așa cum
apar în poemul <i>O păpuşă de lemn era moartea</i>, au provenit din cîteva
reportaje din revista <i>Geo</i>, despre o populaţie malayesiană din
Tarodja. La fel cum altele s-au infiltrat în poeme din cîteva jurnale de
călătorie sau memorii și din alte lecturi la întîmplare. Asta în prima perioadă
himeristă, cea exclusiv <i>imaginară</i>. În ultimii 15 ani, însă, în
perioada <i>live</i> a himerismului, referinţele vin din întîmplările
trăite, din călătoriile reale. Obişnuiesc să port la mine carnete de note, iar
dacă ne oprim la o terasă pentru a lua masa sau doar pentru un pahar de vin sau
o cafea, nu mă jenez deloc să-mi notez idei, gînduri, stări, detalii ale
locului chiar acolo. Contez pe înțelegerea și pe răbdarea soției mele, Iuliana.
Nu de puţine ori, scriu pur şi simplu poemul în astfel de situaţii şi înglobez
la prima mînă referinţele. E un fel de a trăi şi de a scrie poezie în acelaşi
timp. E ca şi cum aş fi personajul meu, Himerus Alter, al cărui stil de viață
mi-am dorit mereu să-l am, pentru care l-am invidiat întotdeauna, dacă poți fi
invidios pe un personaj. <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;"><b><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Mi se pare
evident – altfel un lucru subliniat în manifestele tale și remarcat și de
comentatorii poeziei tale – că trăiești în poezie un fel de „viață paralelă”
sau un fel de „second life” al mediilor de pe internet. Te-aș întreba de ce îţi
doreşti să fii „altcineva” în poezie şi ce înseamnă pentru efectul de poezie
această dedublare sau transfigurare, o altă caracteristică principală a
himerismului?</span></b><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">De fapt, aşa a
încolţit în mintea mea ideea <i>himerismului poetic</i>. Îmi doream să
trăiesc o altă identitate, o altă poveste identitară, una preferată, cum aveam
să aflu mai tîrziu că o numeşte fondatorul australian al terapiei narative,
Michael White, o abordare pe care, apropo de coincidenţe bizare, am ajuns mai
tîrziu, peste ani și ani, să o studiez ca psiholog, după ce am stat de vorbă
întîmplător cu un profesor din domeniu, Ovidiu Gavrilovici, care mi-a spus că
ar merita să fac asta, după ce mi-a ascultat povestea himerismului, adăugînd
totodată că himerismul poetic i se pare a fi un caz de autoterapie
narativă <i>avant-la-lettre</i>, cu mijloacele poeziei. Lipsa de
libertate, provincialismul, lipsa de orizont cu care aveam de-a face la
începuturile mele ca poet în țara noastră, în ultimii ani ai dictaturii, toate
m-au făcut să caut ceva care să le înlocuiască. Și, cum poezia îmi era cea mai
la îndemînă, am început să construiesc cu ajutorul ei acea nouă identitate. Îmi
sunau și mie poemele cumva bizar și poate chiar fals, dar nu am abandonat,
pentru că mi-am dat seama că se înfiripa de fapt un stil nu tocmai obișnuit în
poezia română, poate prea ferm ancorată atunci în contextul localist și
resemnată parcă să prelucreze aceleași tristeți și dezamăgiri de totdeauna.
Cînd scriam poemele, mă simțeam transfigurat, teleportat în hainele
personajului meu și pot spune că era ca o febră continuă. Aveam sentimentul că
descoperisem o cheie de eliberare. Altfel spus, scrierea poemelor din
perspectiva „altuia” era mai mult o experiență de viață decît una de artă, mai
mult una de trăire decît una de stil sau de literatură.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;"><b><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">În manifestele
himeriste spui undeva că „poezia […] opune rezistenţă influenţelor din alte
domenii”, iar „știinţa este respinsă şi uneori chiar dispreţuită de poeţi”, că
recunoști în această atitudine o „inerţie spirituală şi chiar indiferenţă faţă
de cultură în înţelesul ei renascentist”, că ești interesat de „umanizarea
domeniului arid al ştiinţei”, de „recuperarea misterului poeziei pe filiera
scientistă”. Tatonarea domeniului științei este, de fapt, o altă trăsătură
caracteristică a himerismului. Aș vrea să te întreb cum a ajuns știința în
poezia ta și cum întregește ea conceptul de himerism?</span></b><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;">Cum în anii aceia ai începutului mă hărniceam să învăț
pentru examenul de admitere la Medicină (pe care n-am mai ajuns să o studiez,
poate și din cauza poeziei) și cum toate experiențele sufletești și de viață
concrete au avut mereu influență asupra poeziei pe care am scris-o, era cumva
inevitabil să nu încerc și această cale. Așa s-au născut patru poeme lungi,
care ilustrează un fel de subconcept al himerismului, pe care l-am numit
„pozitivism liric”. În timpul scrierii celor patru poeme lungi, care utilizează,
deopotrivă în limbaj și în conținut, elemente scientiste, preocuparea mea a
fost să evit ermetismul, o capcană pentru poezie, în opinia mea. Astfel, am
încercat ca referințele la atomi, molecule, fibre nervoase, reacții chimice,
elemente chimice, legi ale fizicii și la o întreagă recuzită științifică să le
fac cumva și pe înțelesul celor nefamiliarizați cu știința. Astfel, le-am
integrat în pasaje narative obișnuite, în întorsături de vers care reflectau
aspecte de viață obișnuite. <span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Pentru
aceasta a trebuit însă să folosesc un pic de ironie, în pofida neaderenței mele
la acest instrument. Totuși, a trebuit să admit că, în doze mici, ironia este
benefică în poezie și nu o frivolizează așa cum mă temeam. Tehnic, la fel ca în
referințele la orașe și locuri din lume, la stări și situații netrăite de mine
(trăite doar de personajul meu), la boală și stări maladive pe care doar
pacienții mei de la sanatoriu le-au simțit, și în cazul lumii științei m-am
lăsat purtat de valul inspirației controlate, punctînd acolo unde se potrivea,
făcînd flash-uri „științifice”, ca în unele videoclipuri muzicale sofisticate
de azi. Știința în combinație cu stilul himerist creează un fel de himerism al
spațiilor inaccesibile. Este, cred, aceeași dorință de cuprindere a lumii pe
care am trăit-o în momentul revelației himeriste. <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;"><b><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Revin la
primul manifest al himerismului. Acolo scrii despre cum ai devenit poet, ca să
te citez, „eram deja altcineva” – cineva care a scris aproape întreg
volumul <i>Rătăcirile doamnei Bovary</i>, în vara anului 1988. Cum au
ajuns toate elementele din primul manifest, împreună, să îți definească
identitatea de poet?</span></b><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Aceste elemente
nu erau prea clare nici pentru mine atunci, în faza în care am intuit că
devenisem, prin scris, „altcineva”. Eram altcineva, într-adevăr, pentru că
lucrurile despre care scriam nu erau dintre cele trăite în mod real de mine în
izolarea de la sanatoriu şi în izolarea României din acei ani, ci dintre acelea
pe care doar mi-aş fi dorit să le trăiesc, adică incursiuni şi călătorii prin
oraşe şi locuri prin care nu numai că nu fusesem, dar prin care nici măcar nu
visasem că voi ajunge vreodată în condiţiile dictaturii de atunci. Ele s-au
clarificat în timp, scriind mai departe poeme în acel stil evazionist şi
reflectînd, în cîteva texte eseistice, asupra acestei „poveşti”. Încet-încet,
după vreo zece ani, totul s-a cristalizat în cîteva idei pe care le vedeam
drept definitorii: <i>călătoria imaginară</i> ca mod de ieşire din
constrîngerile social-politice ale spaţiului în care trăiam şi din contextul
cultural provincialist, <i>boala</i> ca mod de evitare a
superficialităţii şi frivolităţii, <i>transfigurarea</i> ca mod de
multiplicare a experienţelor şi <i>ştiinţa</i> ca aventură poetică,
într-un spaţiu aproape deloc explorat cu mijloacele poeziei. Erau chiar
elementele definitorii ale <i>himerismului</i>, aşa cum au fost ele prinse
şi în primul manifest, la care te-ai referit, publicat în 1998, zece ani mai
tîrziu de la primele „iluminări” pe această cale. Treptat, ele au început să se
infiltreze în mod natural în corpusul poemelor, fără ca eu să fi premeditat
asta. Cumva, în mod fascinant, ideile se converteau în poeme, iar poemele
îmbogăţeau ideile, poezia şi glosarea teoretică pe seama poeziei, devenind pînă
la urmă unul şi acelaşi lucru. Pentru că eu nu văd <i>himerismul </i>doar
ca pe un concept literar, ci şi ca pe o „tehnică” prin care oricine, literat
sau nu, poate să-şi depăşească condiţia. Este – am spus-o şi într-o conferinţă
pentru psihologi – „povestea identitară preferată” în cazul meu, o paradigmă
psihoterapeutică în care, deloc întîmplător, m-am format în ultimii ani ca
psiholog. Povestea aceasta se leagă în ceea ce mă priveşte, şi acest lucru mă
face să cred că <i>himerismul poetic</i> devine astfel, în cazul meu,
o posibilitate ontologică de cuprindere a vieţii proprii în diferitele ei
faţete, adică nu ţine numai de literatură şi scris, ci chiar de
trăit. <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;"><b><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Ai urmat
cursurile unui liceu sanitar şi ai lucrat într-un sanatoriu, iar mai recent ai
devenit psiholog. În acelaşi timp, te-ai consacrat ca scriitor. Cum
„reconciliezi” lumea sanatoriului cu tot ceea ce reprezintă, cu poezia?</span></b><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Am ales cu
premeditare slujba de la sanatoriu, imediat după terminarea liceului sanitar, o
alegere influenţată de lecturi, în principal de <i>Muntele vrăjit</i> al
lui Thomas Mann şi de toată poezia universală a bolii şi suferinţei, de care mă
apropiasem în adolescenţă. Mă gîndeam că voi ajunge astfel, îngrijind bolnavi,
să cunosc viaţa ca să pot scrie. Ceea ce în parte s-a și întîmplat, chiar dacă
acum nu pot spune că ştiu mai multe despre viaţă decît atunci. Oricum, trăind
în acel spaţiu al bolii şi îngrijind bolnavii, am înţeles cam cum stau
lucrurile în privinţa vieţii, cam cît de necugetat este să-ţi cultivi orgoliul
de autor, de exemplu, cam cît de neînsemnate sînt bietele noastre planuri de
viaţă în raport cu suferinţele sau cu bucuriile de la nivelul zero al trăirii
vieţii, cam cît de nechibzuit este să pui arta şi scrisul pe primul plan şi să
trăieşti doar în umbra lor. Am înţeles că arta vine firesc, pe seama unei
trăiri speciale, şi că poezia nu este în primul rînd abilitatea sau, în fine,
talentul de a combina iscusit cuvinte pe o foaie de hîrtie, ci mai mult
capacitatea de a vedea viaţa. Sanatoriul a devenit, dintr-un loc de recluziune
şi formare, un motiv care funcţiona perfect în poemele de atunci, despre care
unii spun că ar avea încă un fel de ciudată actualitate. Sanatoriul era punctul
de greutate şi echilibru nu numai al vieţii mele, ci şi al lumii paralele pe
care poemele şi „metoda himeristă” mă ajutau să o construiesc, cu frenezie, cu
entuziasm, cu o încredere pe care numai anii tinereţii ţi-o pot da. Am realizat
brusc că lumea aceea „himeristă” era paralelă cu lumea comunistă, iar acest
lucru îmi dădea un fel de vertij, pentru că era, de fapt, o formă de libertate
pe care o descoperisem de unul singur şi pe care mi-o şi puteam permite. Iar
acest sentiment al libertăţii l-am avut mereu în legătură cu scrisul,
practicînd în paralel meseriile, profesiile şi slujbele mele: psiholog,
educator sanitar, muncitor în Turcia, asistent medical, jurnalist, realizator
TV, infirmier în Germania, agricultor de weekend în satul natal, profesor de
nursing la o şcoală postliceală sanitară. Toate se reconciliază, cum spui, în
poemele şi romanele de pînă acum. Sînt parte din această poveste, pentru că, la
sfîrşitul sfîrşitului, rămîne – se ştie – o singură poveste.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;"><b><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Ești un
scriitor important, o voce puternică în lumea literară din România şi, cum spun
francezii, un „écrivain engagé”. Din punctul tău de vedere, himerismul este „o
cale posibilă pentru ieşirea din oboseala tematică şi formală în care se află
poezia română”. Cum contribuie himerismul la reînnoirea poeziei române?</span></b><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Probabil că <i>himerismul</i> contribuie
la ceea ce numești „reînnoirea poeziei române” mai întîi prin simplul fapt că
există, că poemele din spatele lui te fac să visezi la lumea mare, că reuşeşte
să aibă un oarecare impact, vizibil acum şi prin poemele altor poeţi sau prin
referinţele pe care unii, oneşti, le fac în scrierile lor, că propune
nealinierea la trendul „postmodernist” dominant în partea aceasta de lume.
Apoi, cred că oferă un fel de „fotografie psihologică” – s-o numesc aşa – a
condiţiei în care se află poezia română acum, o poezie care aspiră, la fel, la
cuprinderea lumii, dar care se află încă închisă de bariere mai mult sau mai
puţin vizibile, care ţin de limbă, de izolare culturală, de motive încîlcite în
plasa unor politici culturale păguboase. Prin <i>himerism</i>, am oferit,
mă gîndesc, chiar dacă insolent, poate, ideea unei ieşiri din starea de
defensivă şi ideea transformării situaţiei de bovarici neconsolaţi într-o
realitate care se construieşte în timp ce este imaginată. Este ideea
trăirii „live” a propriei poezii. <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;"><b><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Himerus Alter
este întruchiparea unor rătăciri sau călătorii imaginare prin spațiu şi timp.
Este Himerus Alter un pseudonim sau o alegere poetică? Care este legătura
dintre tine, ca poet, şi Himerus Alter?</span></b><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Personajul
acesta, Himerus Alter, pe care l-am creat din disperarea de a nu putea trăi
liber, este ipostaza umană către care aspiram în anii primei tinereţi, la
sanatoriu, aşa că nu a fost greu să mă identific cu el în tot ceea ce a urmat
pe plan poetic şi nu numai. Ba chiar să polemizez cu el în unele scrisori, care
au şi apărut prin unele reviste din România, spre amuzamentul unor cititori. Un
om liber, care călătoreşte şi priveşte lumea cu ochii unei sensibilităţi
poetice cumva detaşate, lipsite de tensiuni, înţelegătoare. Este alegerea, prin
transfigurare, a unui stil de viaţă lipsit de constrîngerile provincialiste,
lipsit de stima de sine exagerată a mediilor literare de la noi, lipsit de
autosuficienţa lor adesea supărătoare. Este heteronimul care mi-a îngăduit să
vorbesc în versuri din altă perspectivă decît a mea, să mă consider, amuzat,
egalul unor voci de pe alte meridiane, în fine, să fantazez în voia cea bună.
Şi totul a venit în urma unor lecturi pasionate din Fernando Pessoa, care mi-au
arătat că este posibil să trăieşti multiplu, dublu, triplu, în nenumărate
întruchipări, ceea ce îmi convenea de minune, pentru că eram complet nemulţumit
de ceea ce-mi ofereau spaţiul natal şi condiţia mea umană strict individuală.
Himerus Alter a apărut pe fundalul unor frustrări insolubile şi, mai ales, în
plină epocă izolaţionistă. Este cel care spune, cum a şi spus-o, într-o
scrisoare către Vasile Baghiu, că s-a săturat să vadă cum ne plîngem de milă şi
care a decis să pornească la drum fără complexe şi fără regrete, ignorînd toate
restricţiile. <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;"><b><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">De ceva timp,
scrii poezie și în limba engleză. De ce ai ales engleza? Cum ți se pare această
nouă experiență? Care e diferența (sau care sînt diferențele) între a scrie în
română şi a scrie în engleză? Care sînt „provocările”?</span></b><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRdcq95ABmJ1sKxxyzLbiOrpfoB7c0Hucae4TQZ_FeuCWe-rY64Esp2xbrdIv1tKJ0J9_NwarDAISnMkquSHIqo_bof9KpYyM7izgl7K92R8nKiRJ3adwtv7QNkWRCfisdie3cEeRBFlp8jCE9ZDYQlZ5VmiLZRjuoZZ4rau4Uxpvz4Q0DkCBsHhDqURs/s2048/observator%20interviu%203.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="2048" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRdcq95ABmJ1sKxxyzLbiOrpfoB7c0Hucae4TQZ_FeuCWe-rY64Esp2xbrdIv1tKJ0J9_NwarDAISnMkquSHIqo_bof9KpYyM7izgl7K92R8nKiRJ3adwtv7QNkWRCfisdie3cEeRBFlp8jCE9ZDYQlZ5VmiLZRjuoZZ4rau4Uxpvz4Q0DkCBsHhDqURs/s320/observator%20interviu%203.jpg" width="320" /></a></span></span></div><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Este şi aceasta o
poveste de care mă simt ataşat într-un fel care mă încurajează să gîndesc
pozitiv despre lumea noastră. Dorinţa mea de comunicare cu lumea de dincolo de
graniţele României m-a adus, la un moment dat, cînd încă nu exista Facebookul,
într-un grup de poeţi americani şi englezi de pe internet, care m-au acceptat
cu generozitate şi de la care am învăţat enorm. Am şi publicat împreună cu doi
dintre ei, Donna Timney și Michael Cotner, un volum acolo, peste ocean, <i>Transatlantic
Crossings,</i> iar isprava aceasta a fost foarte înviorătoare. Încercam să
pun în tiparele limbii engleze versuri care chiar începuseră să-mi sune în mod
ciudat englezeşte în minte, mai înainte de a-şi fi găsit o formă în limba
română. Iar oamenii aceia mă ajutau, pe forumul lor, să le găsesc o formă care
să sune cît de cît OK şi pentru urechile lor, chiar dacă unii spuneau că stilul
formulărilor mele în textele poetice în engleză conferea poemelor un fel de
ciudată originalitate şi că abia menţinerea lor în acea formă ar fi fost mai
recomandabilă. În fine, aveam dezbateri aprinse… Mi se întîmpla asta, mă
gîndesc acum, pentru că îmi doream, în spiritul <i>himerismului</i>, să
cuprind şi alte lumi. În acest fel pot spune, aşa cum am mai spus-o prin
interviuri, poezia mi-a schimbat viaţa în modul cel mai concret posibil. Legat
însă strict de întrebarea ta, a fost engleza, da, pentru că faţă de germană sau
franceză nu am reuşit să mă ţin prea aproape, chiar dacă m-am împrietenit cu
ele, dar şi pentru că visam, poate, la emigrare într-o ţară vorbitoare de
engleză, lucru care încă mă mai vizitează uneori, foarte rar, nu mi-e ruşine
s-o recunosc. Iar experienţa este a transfigurării reale. Cînd pun la cale
poeme în engleză, mă simt Himerus Alter, sînt personajul meu, care se uită cu
tristeţe la Vasile Baghiu rămas să se lupte, într-o ţară din estul Europei, cu
situaţii aiuritoare, şi asta fără să renunţe la scris. Iar gîndul este
inspirator. A scrie în română şi în engleză, în România, înseamnă a vedea pe
viu că poezia nu este în primul rînd o chestiune de limbaj. Eu asta simt.
Provocările ţin de posibilitatea de a fi inteligibil, cu mijloacele poeziei,
pentru oameni aparţinînd altor culturi, însă inteligibil nu în primul rînd ca
limbaj, ci mai mult ca nuclee configurate în spatele limbajului. De fapt, ele
ţin de puterea de a te menţine pe valul acestor timpuri globaliste, de
încrederea că, mai înainte de orice criteriu al identităţii comune,
individualitatea contează, de fapt, cel mai mult. <o:p></o:p></span></span><p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;">Interviu realizat
de <b>Cristina Savin</b> </span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">traducătoare,
redactor al revistei australiene <i>The AALITRA Review</i><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><i><span style="font-family: arial;">Link spre interviu în Observator cultural <a href="https://www.observatorcultural.ro/articol/poezia-se-poate-converti-in-stil-de-viata/?fbclid=IwAR0MWdmSoYEWANmQB-_A34JQWVAz9stAMNEuD5oTeaj0a7_jbCPMIhspGvk" rel="nofollow" target="_blank">AICI</a></span></i></span></p>Vasile Baghiuhttp://www.blogger.com/profile/10726295932421831554noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-423828528084434527.post-63858508862026022332023-08-29T09:37:00.002+03:002023-12-07T10:23:19.933+02:00Nicolae Tzone, DICTATURA NOUĂZECIȘTILOR, "Moartea ca o invazie de cormorani...” (Banatul Azi, nr. 336, joi, 24 august)<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0fJqasAU3aRzH2oU1SLolg1ONjw7A3Ghfv1QNvuAYn33VwwNMmDchhycRwJEOMjtYT4mdGaKm43diccDolwdP4h9mCXQLFwRDtVobVLE2jSXeaPZ2Tlzj8I-PR1-ZSW30LlteEucabryjCin9413kU81I-hgj9GlFYAah_BuNWwiR3qI6BFTnOlfN4mo/s1505/vb%20banatul%20azi%201.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1505" data-original-width="1080" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0fJqasAU3aRzH2oU1SLolg1ONjw7A3Ghfv1QNvuAYn33VwwNMmDchhycRwJEOMjtYT4mdGaKm43diccDolwdP4h9mCXQLFwRDtVobVLE2jSXeaPZ2Tlzj8I-PR1-ZSW30LlteEucabryjCin9413kU81I-hgj9GlFYAah_BuNWwiR3qI6BFTnOlfN4mo/s320/vb%20banatul%20azi%201.jpg" width="230" /></a></div><span style="font-family: arial;"><span style="background-color: white; color: #050505; white-space-collapse: preserve;">Am trecut prea repede acum ceva timp peste momentul apariției a două pagini în "Banatul Azi" (nr. 336, joi, 24 august 2023), în care poetul Nicolae Tzone </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space-collapse: preserve;">resetează momentul excelent al publicării antologiei "Fantoma sanatoriului", în care – editor, critic și poet – a scris o prefață de zile mari, unul dintre cele mai bune texte despre poezia mea.</span></span><p></p><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Îi mulțumesc și aici, cu nostalgie, pentru anii visători și idealiști de după revoluție, în care am fost pentru o vreme în aceeași <a style="color: #385898; cursor: pointer;" tabindex="-1"></a>poveste, cu prețuire, pentru poezia sa aluvionar-suprarealistă cu sunet aparte și pasiunea intensă pentru poezie și cu prietenie, pentru felul său de a trăi conectat la idealismele timpului nostru. <span class="x3nfvp2 x1j61x8r x1fcty0u xdj266r xhhsvwb xat24cr xgzva0m xxymvpz xlup9mm x1kky2od" style="display: inline-flex; height: 16px; margin: 0px 1px; vertical-align: middle; width: 16px;"><img alt="🍀" class="xz74otr" height="16" referrerpolicy="origin-when-cross-origin" src="https://static.xx.fbcdn.net/images/emoji.php/v9/t87/1/16/1f340.png" style="border: 0px; object-fit: fill;" width="16" /></span></span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">_______</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Nicolae Tzone</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">DICTATURA NOUĂZECIȘTILOR</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">"Moartea ca o invazie de cormorani...”</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">În cadrul Generației Nouăzeci Vasile Baghiu este, fără doar și poate, Diferența. El chiar mărturisește, la un moment dat, cu aplomb, acest lucru, autonumindu-se himerist și promulgând, cu o hotărâre ce ar onora pe oricare dintre poeții notabili de ieri și de azi, curentul literar al himerismului, care, în viziunea sa, ar putea deveni „o direcție poetică”, „o cale posibilă pentru ieșirea din oboseala tematică și formală în care se află poezia română”.</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Astfel, înzestrat cu răbdarea, dar și cu geniul Poetului-Păianjen, el țese cu febrilitate matricea unui veritabil sistem liric, pe care nu numai că-l propune ca model, dar îl și întemeiază și legitimează printr-o poezie cu totul aparte, nu numai între confrații de gene¬rație – pe care nu se sfiește de câteva ori să-i veștejească în fraze de o duritate poate prea pronunțată – ci, în genere, în întregul perimetru al poeziei contemporane.</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Prin Vasile Baghiu, nouăzecismul își aproprie nemijlocit lumea marginală a bolii și a suferinței, încetățenind în poemul autohton – ca altădată Blecher în proza dintre cele două războaie – castelul în ruină pururi recognoscibil: Sanatoriul. Acesta devine „decorul general” în care – utilizăm cu exactitate cuvintele autorului nostru – se întîmplă „plecarea”, „întoarcerea”, „despărțirea” și „regăsirea”, poemul himerist, „nediferențiat și obligatoriu”, fiind suma a patru elemente distincte: „transfigurarea”, „călătoria” (cosmopolitismul), „boala” și „știința”.<br /></span></div><div dir="auto"><span><a name='more'></a></span><span style="font-family: arial;"><br /></span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Plecând de aici, din miezul enunțului teoretic, am putea, relativ fără greutate, ghici caratele acestei lirici impecabil cristalizate: etalarea paroxistică a trăirii și bulversarea maximală a imaginației/ a imaginarului. Boala nu e numai Răul definitiv, este și o treaptă importantă a introspecției obiective a sinelui. Călătoria nu este numai zborul ființei în interioritatea sa ori în spațiul imediat sau mediat complementar, dar și o incursiune frenetică în Utopia, care nu este străină de Magie. De Alchimie chiar.</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Altminteri, autorul „Rătăcirilor doamnei Bovary”, al „Gustului înstrăinării”, al „Febrei” ori al „Manierei” pășește dezinvolt prin Cotidian, dar – iarăși dar! – lucru uimitor la cineva care pare a fi încorsetat de durerile omenești, nu se lasă lovit și nici rănit decisiv de pietrele lui dure și de apele lui învolburate. Căci cotidianul, la Vasile Baghiu, constituie și un util prilej de a antrena zimții minții pentru viitoarele preumblări inițiatice ale ființei prin capitale ori provincii dintre cele mai diverse ale mapamondului. Se cuvine, în această ordine de idei, reliefată intelectualitatea rasată a frazei poetice a autorului ori a heteronimului său memorabil: Himerus Alter. Ambii, adică Vasile Baghiu în ipostaza de personaj traversînd memorabil propria poezie și sus-numitul Himerus Alter sunt, rând pe rând, scripeții unei lumi coerent personalizate în poezia noastră de ultim deceniu. Pendularea neîncetată se petrece între teritoriul extincției (lumea bolii, a sângelui alterat, a durerii fără răgaz constituie miezul dur al aproape fiecărei poezii în parte) și teritoriul evadării lucide nu pur și simplu în imaginar (dacă s-ar fi întâmplat acest lucru, autorul nu ar fi putut evita căderea în desuet și irelevant), ci în spații și secvențe temporale paralele și concomitente, subsumate, în genere, pozitivității, aduse în prim-plan prin ingenioase incursiuni în entitea scripturală, filologică și – strict legată de aceasta – geografică a lumii sfîrșitului de veac XX.</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;"><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBgW94OfOn0p896vRS2QqxP3tZ_urALM3x0qXUdlUcLBHnQOpxUhaXBMAysYuue8wfbygwezlIMPzTcZkzOoAaapov84AKvgSdG61Z2WXAB2VpEQfksYk5mf13aed7J0Zy_KwzBgcT5LekRRNcXvDwwUFUrbxW6vpa3gjvfXRLA6eMmEhGYk316uK64FE/s1501/vb%20banatul%20azi%202.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1501" data-original-width="1080" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBgW94OfOn0p896vRS2QqxP3tZ_urALM3x0qXUdlUcLBHnQOpxUhaXBMAysYuue8wfbygwezlIMPzTcZkzOoAaapov84AKvgSdG61Z2WXAB2VpEQfksYk5mf13aed7J0Zy_KwzBgcT5LekRRNcXvDwwUFUrbxW6vpa3gjvfXRLA6eMmEhGYk316uK64FE/s320/vb%20banatul%20azi%202.jpg" width="230" /></a></div></span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Un text ales la întîmplare: O scrisoare a lui Himerus Alter, decodează suficient de transparent principiile de structurare ale poemului la valorosul poet nemțeam: „Dragă domnule Baghiu, aici unde stau/ Privind nostalgic, sentimental, trist și visător/ Peste apa învolburată a golfului nimic nu mă face/ Să renunț la ideea de a mă liniști undeva, căci vârsta/ Și toate celelalte legate de ea ar fi un semnal serios,/ Numai că m-am gândit că dacă tot nu pot rămâne la sanatoriu/ Nicicum, măcar să mor într-un azil de-aici din New Delhi,/ Sau în vreo închisoare birmaneză,/ Pentru că degeaba mă mișc eu de colo pînă colo,/ Fără identitate, cu toate pașapoartele pe care le-am schimbat,/ Sunt numai bun de murit,/ Sunt omul cel mai potrivit pentru un experiment îndelungat/ De singurătate și înstrăinare feroce,/ Iar dacă mă strigă cineva, să zicem din întâmplare,/ Pe o plajă din Hawaii, tresar și mi se face frică de moarte...".</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">O umanitate în declin își desfoliază locuitorul generic, „tocmai bun de murit”, de straiele viețuirii cenușii și-l abandonează întru „un experiment îndelungat/ de singurătate și înstrăinare feroce”. Versul e sobru, cu orbitele înfundate. Rezonanța lui e aceea a unui perete de lemn putrezit, căptușit vreodată cu vată de sticlă și câlți. Mișcarea memoriei „celui tocmai bun de murit” este și centripetă și centrifugă: se adună în sine, în cele mai intime unghere ale ființei și, instantaneu, se risipește în celebre și îndepărtate oaze geografice și culturale. Himerus Alter, plastic spus, este alcătuit din două vârtejuri de direcții contrare, care, paradoxal, îl mențin în echilibru, un echilibru tremurat și ciudat, ce e drept, dar, totuși, un echilibru care anulează pe moment legile gravitației unanim acceptate. Pe de o parte, moartea și dorința de moarte năvălesc de pretutindeni în el. Pe de altă parte, viața din el, tot mai puțină, o zbughește, înhămată la Utopie, spre cele patru zări cu viteza luminii și a sunetului.</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Un poet de finețea lui Vasile Baghiu nu putea să nu știe că acumularea accelerată de moarte, ca și eliberarea explozivă de interioritate accentuată, concentrate într-un reper esențial (Himerus Alter), pot produce efecte inimaginabile, între care poate cel mai important este descinderea deodată, a autorului, a personajului și a textului adiacent lor în șezlongul marii poezii.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Nu este nicidecum un secret că suprapunerea de „realități” paralele, utilizată cu știință, are darul de a multiplica generos poeticitatea. Din același poem, „O scrisoare a lui Himerus Alter”, desprindem un al doilea fragment, care este cât se poate de relevant în acest sens: „Te-aș ruga să mă lași în pace Baghiu, vezi-ți de ofticoșii/ Dumitale, nu mă nenoroci și nu-mi întuneca zilele bătrîneții,/ Scoate-mă din tot ceea ce scrii de o bună bucată de vreme (...)/ Ține încuiat cufărul pe care l-am lăsat/ În grija asistentului de la morgă,/ Convins că n-o să umble nimeni printre cadavrele dezgolite/ Și în miros de formol numai de dragul unor hîrtii,â / Fie ele și manuscrisele mele [...]”.</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Despre care dintre posibilii, plauzibilii Baghiu e oare vorba mai sus? De Baghiu, personajul? De Baghiu, autorul? De Baghiu, asistentul medical, „martorul” din liziera realului atroce? Faptul, apoi, că Himerus Alter vorbește răspicat de „manuscrisele mele”, nu face altceva decât să sporească nedumerirea cumintelui, rezonabilului cititor.</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Nu cumva, în cele din urmă, Himerus Alter e poetul și Vasile Baghiu este subiectul acestei lumi de coșmar, cu ftizici muribunzi și cu sânge expectorat la tot pasul?</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Plutim, nu-i așa, doar aparent în plin mister. Căci e clar, în cele din urmă, că suntem martorii cel puțin a unei cvadruplări a aceleiași ființe: care e subiect al bolii și, devastată, maltratată fiind de aceasta, își aduce conștiincioasă moartea la sân; care e martor al manifestărilor implacabile ale bolii celei mai aspre; care e poet și scrie textul prim și textul secund; care evadează în cele mai miraculoase pătrățele ale hărții literaro-geografice, pentru a-și cânta, cu un ultim elan, și cu zâmbetul pe buze, cântecul de lebădă.</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;"><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUzqy8fR36DO8ODXOmVvwQSbpHRcrIWIC4UXMm4mzUbsQWsNn7WyTAuuurIxUfQhzbzm5APiOq4ODwYhWLib7TbSAAf8qShmkjBjlWKtPHaAH5REa-q0FnweRIU9no2gESoq14rSowELxk0qvSnwl_7am8Lxz85utU6MphJoZXkHuL_nOc91gg58XpltQ/s1897/vb%20banatul%20azi%203.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1897" data-original-width="1080" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUzqy8fR36DO8ODXOmVvwQSbpHRcrIWIC4UXMm4mzUbsQWsNn7WyTAuuurIxUfQhzbzm5APiOq4ODwYhWLib7TbSAAf8qShmkjBjlWKtPHaAH5REa-q0FnweRIU9no2gESoq14rSowELxk0qvSnwl_7am8Lxz85utU6MphJoZXkHuL_nOc91gg58XpltQ/s320/vb%20banatul%20azi%203.jpg" width="182" /></a></div></span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Este poate momentul să vorbim, pentru prima dată, de un triunghi al marii poezii a morții în cadrul Generației Nouăzeci, „desenat” de Cristian Popescu, Ioan Es. Pop și Vasile Baghiu. Deși fiecare dintre ei are un punct de pornire diferit, linia de sosire este plasată sub același orizont rigid al negrului ilimitat (ca suprafață) și etern (ca durată). Cristian Popescu vorbește inimitabil/memorabil despre „moartea mea din flori”. Ioan Es. Pop are gura celor mai bune versuri ale sale plină ochi cu pământul morții din Maramureșul natal. În ce-1 privește pe Vasile Baghiu, dintre nenumăratele ipostaze în care apare moartea în textele lui, ne oprim numai la două: fie o vede ca o „invazie de cormorani” („Eu am văzut moartea fluturînd ca o invazie de cormorani/ Pe insulele Ballestas, iar țipetele acestei păsări/ Pe care peruanii o alintă El Nino erau strigătul meu...” („Pe linie moartă”), fie ca o „păpușă de lemn” și „familiară ca un guturai”: „La Tarodja moartea devine o păpușă de lemn/ Și are ochii celor dragi, ceea ce ar fi cam același lucru/ Cu versul lui Pavese, chiar dacă sună mai prost./ Aici ea se strecoară pe sub ușă/ Și are chipul întâmplării umilitoare/ De a ți se băga urinarul între picioare,/ Sub pătură, de câteva ori pe zi,/ E dichisită și spilcuită ca o soră înțepată,/ Cu boneta scrobită peste coafura savantă,/ Aici moartea e familiară ca un guturai/ Și-ți oferă destul răgaz să te scape din ochi,/ E discretă ca un parfum păstrat în sticluțe de mărimea unei unghii...” („O păpușă de lemn este moartea”).</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">La fiecare dintre cei trei autori seriozitatea, gravitatea, autenticitatea sunt lentile severe prin care este apropiată și „filmată” cu încetinitorul lumea morții cea de toate zilele și de toate nopțile. Ei hașurează apăsat granițele imperiului thanatic în cadrul generației lor, și fac ca, într-adevăr, poezia nouăzecistă să capete contururile precise ale unui continent de nedizlocuit.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Deși nu au trecut neobservate în perioada recentă, nu cred că s-a discutat îndeajuns, și, mai cu seamă, nu cred că s-a discutat cu detașarea necesară despre „Manifestele Himerismului”. Poate că republicarea lor compactă din debutul acestui volum va avea darul să declanșeze o discuție cu adevărat la obiect. Căci Vasile Baghiu dezvoltă un sistem poetic deosebit de ingenios, asupra căruia se cuvine a zăbovi nu doar două-trei clipe. Există, în aceste pagini redactate cu atenție extremă, carate de frumusețe nebună a spiritului, idei care se pliază cu elasticitate într-un corpus teoretic închegat, sieși suficient.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Dintre nouăzeciști (am putea spune fără să greșim: dintre autorii români care contează în lirica ultimelor decenii), autorul „Manierei” are, astfel, cea mai nuanțată și mai limpede și mai explicit expusă artă poetică, între poemele sale și teoria pe care a închegat-o există punți flexibile, pe care Himerus Alter pășește cu totală dezinvoltură. Cordonul ombilical dintre „mamă” și „fiu” – deloc metaforic vorbind – nu pare a fi fost tăiat. Nașterea versului și meditația asupra acestui proces alchimic atît de aparte au loc aproape concomitent. Poezia lui Baghiu se constituie, așadar, nu separat de sistemul poetic menit să o explice, să-i dezvăluie valențele și punctele cheie, ci laolaltă cu el. Și poezia sa și teoria adiacentă sunt fructul aceleiași singulare viziuni. Din același ou (matrice) se ivesc două ființe gemene, și, totuși, atât de distincte una de cealaltă ca în-ființare și realitate textuală. Așadar, nu neapărat poezia în sine scrisă de Vasile Baghiu este premisa propriu-zisă a artei poetice cu atâta cerbicie (asumată în toate consecințele sale) constituită, dar nici arta poetică în sine, ca entitate distinctă, nu a fost aceea care a impus rigorile, limitele, granițele rezervate de ea versului.</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Comune sunt punctul de pornire: o experiență biografică consumată într-un periplu existențial marginal (sanatoriul) și o revelație (echivalent îndepărtat în timp al „iluminărilor” unui Arthur Rimbaud) care a traversat memoria, ființa din adâncime a autorului, la un moment dat, precum un fulger exploziv țeasta înnourată a unei după-amieze de vară.</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">(Făcând aceste remarci, trecem cu bună știință peste faptul că între tipărirea efectivă a cărților de poeme ale autorului – tîrziu după scrierea lor – și momentul în care s-a decis să dezvăluie în presa literară manifestele himeriste ori să omologheze, apoi, „poetonul” ca „particulă elementară a poeziei”, există spații temporare despărțitoare.)</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Mărturisește, așadar, Baghiu despre sine, dezarmant de sincer: «Mă consider oricum norocos că am putut să cunosc, încă de la intrarea în adolescență, viața spitalelor, ca elev al unei școli sanitare din orașul dezolant al lui Bacovia, iar mai târziu să muncesc și să locuiesc într-un sanatoriu de tuberculoză exact un număr de șapte ani, adică tot atât timp cât îi trebuise lui Hans Castorp pentru „inițiere”. Toate cărțile mele au în vedere acest topos marcat de bacilul lui Koch și aș fi ingrat să nu consider asta o șansă. Cum se întâmplă de obicei, din invidie sau poate din alt sentiment, al cărui înțeles îmi rămâne însă necunoscut, oamenii, dar mai ales scriitorii sunt foarte puțin dispuși să recunoască evidențele, însă trebuie să spun răspicat că am reușit să impun tema sanatoriului în poezia română. E tocmai consolarea de care poți avea parte totuși, lăsndu-te prins în jocul periculos și chinuitor al literaturii».</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Dacă aceasta este „povestea” genezei poeziei sale, iată, mărturisită cu aceeași franchețe, și „povestea” revelației care l-a condus pe autor la închegarea viziunii sale poetice și, deopotrivă, la edificarea unei construcții teoretice de anvergura himerismului: «Totul a început în ziua de 21 august 1988, când mă aflam în casa uneia dintre surorile mele, fumând, savurând ceaiuri chinezești, citind Jurnalele de călătorie ale lui Flaubert și ascultând la radio comentariile unei crainice de pe un post italian. Brusc, pe la ora 16,30, m-am gândit că în loc să trăiesc la sanatoriu, printre muribunzi și extrem de izolat, aș fi putut fi altcineva, un om care trăiește la Palermo sau în oricare alt oraș al Italiei, aș fi scris atunci din perspectiva acelui cetățean universal – Himerus Alter de mai tîrziu [...]. Și am scris. Eram deja altcineva și fusesem cuprins de un fel de febră ataractică, dacă pot să spun astfel, pentru că nu mai știam de nimic și de nimeni din jur. [...] Himerismul se născuse așadar cam pe la ora 16,30, în ziua de 21 august 1988. În vara aceea am scris aproape întreg volumul „Rătăcirile doamnei Bovary”, care, după lungi peripeții editoriale, avea să apară abia în februarie 1996, după ce în 1994 apăruse ca debut a doua carte, „Gustul înstrăinării”». </span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Din august 1988 până azi a trecut, iată, mai bine de un deceniu, aproape chiar un deceniu și jumătate. A fost, pentru poezia lui Vasile Baghiu, un interval exasperant de lung, dar după parcurgerea sa, oricât de tensionată s-a dovedit, se poate vorbi fără falsă pudoare – în continuitatea celor, nu mulți, care l-au încurajat și l-au susținut cu o meritorie consecvență încă de la publicarea primelor versuri – despre ivirea unuia dintre cei mai puternici și mai autentici poeți români ai prezentului.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Deși afirmarea lui s-a întâmplat fără incendiarele sunete de turle și trâmbițe care i-au însoțit la tot pasul pe congenerii bucureșteni, sau deveniți bucureșteni prin adopție: Cristian Popescu, Daniel Bănulescu, Ioan Es. Pop, Saviana Stănescu, Mihail Gălățanu, Lucian Vasilescu etc., valoarea poeziei sale, din ce în ce mai evidentă în peisajul general ce începe, odată cu trecerea anotimpurilor, să cîștige în limpezime și coerență, îl azvârle – cu de la sine putere – tot mai sus pe scara ierarhică a poeziei nouăzeciste.</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Cine bănuia că junele timid, exagerat de sfios, adus pe neașteptate, într-o bună zi, de pururi generosul Laurențiu Ulici să citească la celebrul, pe atunci, cenaclu „Universitas” de pe Schitu Măgureanu, va deveni unul din reperele cele mai sigure ale poeziei românești de la începutul anilor 2000?</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">El însuși, cu siguranță că nu, lectura aceea – într-un cadru în care erau dominante clinchetul de baionetă înverșunată, împușcătura pistoalelor preopinenților, belicoși și limbuți, și împunsătura în creier a fumului de țigară – hotărându-1 pesemne definitiv să rămână să moșească litera și verbul numai și numai în lumea Sanatoriului din care coborâse pentru o zi sau două la șes.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Dar domnul Ulici? El, da, cu siguranță că știa. Cu siguranță că bănuia că din mușchiul inimii și din mușchiul minții tînărului retractil, intimidat de atmosfera de carnaval a fiefului nouăzecist, se va naște cîndva memorabilul Himerus Alter, de care niciodată în poezia românească nu se va mai putea face abstracție.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">[Acest articol face parte, de asemenea, din volumul meu de critică literară în pregătire, „Dictatura nouăzeciștilor”. Înițial a însoțit volumul lui Vasile Baghiu: „FANTOMA SANATORIULUI/ Antologie poetică însoțită de Manifestele Himerismului și alte texte teoretice ale autorului”, publicat de Editura Vinea în 2001. Pe lângă prefața mea, cartea cuprindea și postfața lui Nicolae Coande.</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">*</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">NOTE</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">1. Fragmente din articolele reprezentative scrise despre poet: </span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Ana Blandiana:</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">«Poemele acestui tînăr de 22 de ani – asistent medical într-un sanatoriu din Munții Moldovei, pentru care poezia este asemenea unei măști de oxigen, un mod de supraviețuire și o armă împotriva singurătății, și bolii din jur – își lasă prea puțin la vedere nodurile lucrăturii și mijloacele de producere a impresiei poetice. Fraza curge calm, liniștită, absolut liberă de ornamente, lucrurile pe care le spune sunt simple, nespectaculoase, sentimentele sunt reținute, strânse în frâul unei decențe, care le ascunde și le tensionează. Și totuși, din fiecare rând – care ar putea fi la fel de bine de proză, atât e de lipsit de tropi și de figuri de stil – poezia se revarsă de neoprit și de necontestat./ [...] Umbra protectoare și tonifiantă a poeziei americane din prima jumătate a secolului se întinde, fără să-l falsifice, peste acest univers contemporan și dă argumente acceptate de estetică unui flux poetic preocupat numai de propria sa autenticitate. Ca și acolo, paradoxul folosirii mijloacelor prozei pentru producerea poeziei funcționează cu rezultate notabile, personaje complexe și bine reliefate [...] ținînd locul metaforelor, și slujind cu toată epicitatea lor cauza poeziei.» [O realitate laralelă, în Familia, noiembrie 1988]</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">«Vasile Baghiu este un scriitor de primă mărime, unul dintre numele cele mai autentice ale ultimei generații de poeți români.» [Coperta a IV-a a volumului. Febra, 1996] </span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;"><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIogCo0wUgLojjaP1fFWU3KwPVduxEZkjopUgASsyCTon-LVJaqC849L9ugyuyQzI8lKxaU_pTv41GI_ETUlv6p-V_BCJ0bWojPLSRl9nDY4rdyJctNS21eIvXCudX3DWRzs3KKtgEt_1WJKV7J4GQoCkwLTJ16l2ErIRE6FNY4EhlIIVy_nTrBM6f9Ik/s604/vb%20banatul%20azi%204.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="604" data-original-width="432" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIogCo0wUgLojjaP1fFWU3KwPVduxEZkjopUgASsyCTon-LVJaqC849L9ugyuyQzI8lKxaU_pTv41GI_ETUlv6p-V_BCJ0bWojPLSRl9nDY4rdyJctNS21eIvXCudX3DWRzs3KKtgEt_1WJKV7J4GQoCkwLTJ16l2ErIRE6FNY4EhlIIVy_nTrBM6f9Ik/s320/vb%20banatul%20azi%204.jpg" width="229" /></a></div></span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Constanța Buzea:</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">«[...] traversând o copilărie umbrită de moartea tatălui său, fost prizonier în Siberia, nu-și poate îngădui, după cum mărturisește într-o tulburătoare scrisoare, să glumească prea mult și nici să creadă că numai ironia e o bună metodă în poezie, ci, mai curând, poate, compasiunea, pe care-o crede superioară și-și depășește obiectul (asimilându-i-se) printr-o profundă suferință. Citește și se cultivă cu pasiune în toți acești ani, publicând în Cronica, Familia, Amfiteatru, România literară, Contrapunct, Luceafărul, Poesis. Lucrează la Piatra Neamț într-un laborator de toxicologie al Centrului de Medicină Preventivă, este căsătorit și are doi copii. Prin 1986, când i-am publicat în Amfiteatru primele poezii, lucra ca asistent medical într-un sanatoriu de tuberculoză. Cred că de la acel episod din biografia sa vin, în poezia pe care a scris-o, suferința, renunțarea, și din care un personaj bovaric evadează. [...] „Da, o confirmă Vasile Baghiu acum, chinul, dorința de a fi altceva decât sunt, dorința de a evada m-au împins la crearea unei realități paralele, la bovarism, manifestat mai întâi în direcția autorului [...], în direcția naratorului (un martor al mai multor epoci istorice, un strigoi) și în direcția personajului... zbuciumat de nemulțumiri și capricii fără sfîrșit”.» [România literară, nr. 34, 1993]</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Ioana Pârvulescu:</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">«Ca în Pădurea de mesteceni, filmul lui Wajda, sau ca în Muntele vrăjit de Thomas Mann, și în volumul de poeme Gustul înstrăinării de Vasile Baghiu principala prezență este boala, tuberculoza, cu atmosfera extrem de specială care există în preajma ei. Autorul nu pare să fi citit romanul lui Hans Castorp sau, în orice caz, în poemele sale nu rămâne nici o urmă din el, în schimb pare o secvență care amintește clar de Pădurea de mesteceni: Cânta la pian prin pădure, o auzeam atacând gamele de sus, / Printre fagi, la pianul cu coadă./ Poezia pe care o scrie Vasile Baghiu este una modernă și nu depășește nici măcar cu un pas frontiera care o desparte de post-modernism. Nici nu are motive să o facă pentru că acesta este tipul de poem care convine autorului: în lumea lui lipsește dimensiunea ludică. Probabil că boala, cu apăsarea ei și ludicul, cu nepăsarea lui, se resping reciproc – cel puțin așa o demonstrează cartea lui Vasile Baghiu. [...] Fantoma sanatoriului, Străinul și poemul final, care dă titlul cărții, marchează vârfurile imaginației poetului și conturează un triunghi al vieții și al morții deopotrivă: lumea sanatoriului.» [„Ca-n pădurea de mesteceni”, în „România literară”, nr. 8, 8-14 martie 1995]</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Nicolae Coande:</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">«Vasile Baghiu este în poezie omonimul lui Max Bleher – acum la sfârșit de secol și mileniu, când boala și utopia își dau cu mai multă putere mâna [...]. În „Febra” Vasile Baghiu se regăsește în acel anotimp favorit al omului precar, în acea „primăvară neagră” de care vorbea H. Miller văzută ca o „boală molipsitoare”, o „primăvară distantă” purtătoare de foc rece, în buna tradiție concettistă. [...] Cine va dori să facă o analiză amănunțită a poeziei lui Vasile Baghiu nu va putea să treacă rapid pe lîngă lexicul său poetic: unul foarte bogat, cu predilecție din zona anatomiei umane [...]. Specifică pentru metoda/maniera poetică a lui Vasile Baghiu este evaziunea, fuga de realitatea degradantă, ca și regresia în punctul de origine al memoriei (fabuloase la acest poet) [...].» [«Poemul ca mic vehicul și „temperaturile„ sufletului», în „Ramuri”, iunie 1997]</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Marin Mincu:</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">«În propria-i notă la poemul Febra, Vasile Baghiu pledează, deloc surprinzător, pentru o poetică „himeristă”, propunând cu sfială o asemenea „paradigmă paralelă postmodernismului” ca reacție la refuzul „oricărei forme de utopie” din partea congenerilor săi, prea bășcălioși și antisentimentali. Utopia himeristă preconizată nu-i poate fi străină celui care, ca personaj real, apare învăluit în faldurile textului, precum umbrosul și palidul Roderick Usher al lui Edgar Allan Poe invocat de Ion Barbu ca maxim actant textual. [...] Vasile Baghiu este un autentic poet post-textualist care recuperează, ca altădată post-romanticii și post-simmboliștii, un areal textualizant prin definiție, acela al „sanatoriului”. [...] Aici, unde „moartea este un lucru obișnuit”, între zidurile de var unde doar tusea și hemoptiziile sunt singurele evenimente, actantul poetic inventariază un spațiu tragic surdinizat în care se produc cele mai profunde mișcări sufletești, la limita dintre real și himeric [...]. În sanatoriul celest al lui Vasile Baghiu „sîngele” e [...] instrument eficace și marcă supremă a textualizării concrete. [...] Având o vocație a morții, aproape „eminesciană” prin trăirea ei în profunzime, acest poet tragic demonstrează intuitiv cum se poate avansa în discursul poetic, sobru și negălăgios [...].» ["Sanatoriul celest", în „Luceafărul”, nr. 47, 30 decembrie 1998]</span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">2. Fișă bibliografică (selectivă) a autorului:</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Vasile Baghiu s-a născut la 5 decembrie 1965, în Mastacăn, județul Neamț. Tatăl său, fost prizonier în URSS, mort în 1974, este autorul volumului de memorii „Prizonier în URSS”, scris în 1953 și publicat în 1998. Debutează cu poeme în 1983, în „Ateneu”, în perioada în care era elev al Liceului Sanitar din Bacău. În 1988 citește poezie la Cenaclul „Universitas” condus de Mircea Martin. După 1989 colaborează cu poezie, critică literară, eseu și proză la cele mai importante reviste literare din România. În 1998 a publicat „Manifestul himerismului” („România literară”, nr. 8</span><span style="font-family: arial;">, care teoretizează o nouă direcție în poezia română. În același an, în numărul 5 al revistei „Familia”, a publicat „Al doilea manifest al himerismului”. Le adaugă alte două interveții semnificative: „Poetonul, o nouă particolă elementară” („Mozaicul”, nr. 3, 1999) și „Himerism, pozitivism liric, poeton: provocări noi pentru o lume literară amorțită” („Mozaicul”, nr. 8-9, 1999)./ A publicat unsprezece volume de poezie („Gustul înstrăinării”, „Rătăcirile doamnei Bovary”, „Febra”, „Maniera”, „Himerus Alter în Rheinland”, „Depresie”, „Cât de departe am mers”, „Metode simple de încetinire a timpului”, „Visuri pe care mi le pot permite”, „Respirație asistată”, „Avantajul de a nu câștiga nimic”), trei antologii poetice („Fantoma sanatoriului”, „Magia elementară”, „Gustul înstrăinării”), o culegere de proză scurtă („Punctul de plecare”) și trei romane („Ospiciul”, „Planuri de viaţă”, „Fericire sub limite”)./ Este inclus în diverse antologii și istorii literare, cum ar fi „O panoramă critică a poeziei românești din secolul al XX-lea” de Marin Mincu, „Istoria literaturii române contemporane” de Mihai Iovănel, „Acum suntem noi anticii” de Răzvan Țupa, „Manualul vânătorului de poeți” de Nicolae Coande./ Este membru, din 1996, al Uniunii Scriitorilor și, din 1999, al PEN-Club.</span><span style="font-family: arial;"><span class="x3nfvp2 x1j61x8r x1fcty0u xdj266r xhhsvwb xat24cr xgzva0m xxymvpz xlup9mm x1kky2od" style="display: inline-flex; height: 16px; margin: 0px 1px; vertical-align: middle; width: 16px;"><img alt="😎" class="xz74otr" height="16" referrerpolicy="origin-when-cross-origin" src="https://static.xx.fbcdn.net/images/emoji.php/v9/t83/1/16/1f60e.png" style="border: 0px; object-fit: fill;" width="16" /></span></span></div></div><div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a" style="background-color: white; color: #050505; margin: 0.5em 0px 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">3. Fotografii din perioada de tinerețe a autorului. Și o imagine a sanatoriului de la Bisericani, unde a lucrat ca asistent medical.</span></div></div>Vasile Baghiuhttp://www.blogger.com/profile/10726295932421831554noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-423828528084434527.post-25876126126200897412023-08-05T13:06:00.002+03:002023-12-07T13:13:15.362+02:00OMUL HIMERIC (VI) - Vasile Baghiu: Plimbare printr-un peisaj himeric online (Anthropos, nr. 7 /2023)<p><b><span lang="FR"></span></b></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><b><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDTAsJlazFNgz00SUJWUpKjq-xSx4WjACqSCfce6-Vgjqo8drobw5U-W9to0uwr-jaKykBLBtfEbcGHxAxCIk6LCznL4lsy46oM4rgyEp5fOQF2aG1_uU9kO8v70iZHt-tdUocJNdcE1lCuwR9Y6ZhdwEXSg8tjkV9YqOvjlet1Nx63wg1lihw0YCFxLE/s600/omul%20himeric%206.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="450" data-original-width="600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDTAsJlazFNgz00SUJWUpKjq-xSx4WjACqSCfce6-Vgjqo8drobw5U-W9to0uwr-jaKykBLBtfEbcGHxAxCIk6LCznL4lsy46oM4rgyEp5fOQF2aG1_uU9kO8v70iZHt-tdUocJNdcE1lCuwR9Y6ZhdwEXSg8tjkV9YqOvjlet1Nx63wg1lihw0YCFxLE/s320/omul%20himeric%206.jpg" width="320" /></a></b></div><b><span style="font-family: arial;">Vasile Baghiu</span></b><p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;"><b><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Plimbare
printr-un peisaj himeric online</span></b><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Stilul de viață
spre care ideea himerismului poetic îl conduce pe <i>omul himeric</i> a
inclus adesea inițiative de comunicare cu lumea largă, care s-au împlinit fie
prin călătorii, fie prin mijloacele online din ultimul deceniu. Iar în acel
caz <i>omul himeric</i> eram chiar eu, fără dubii, un om oarecare din
Estul Europei în căutarea propriei configurări identitare. Ca în multe alte
situații.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Un sentiment
plăcut, de „altă lume”, pe care l-am trăit fără să mă deplasez din apartamentul
de acasă, a venit recent cu ocazia unor workshop-uri pe traducere organizate de
o instituție australiană. A fost într-un fel ca în poeziile himeriste în care
am putut călători oriunde pe glob doar prin mijlocirea imaginației.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Când se întâmplă
să comunic cu oameni din alte spații culturale, fie ei scriitori sau nu, dorul
de străinătate mi se mai îmblânzește și sunt consolat astfel de unele trăiri
aiuristice de care am parte în legătură cu mediile literare, culturale și de
orice fel de la noi.<span></span></span></span></p><a name='more'></a><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;"><o:p></o:p></span></span><p></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Nu știu dacă aș
putea să trăiesc mai mult de un an sau doi în altă țară, dacă aș fi de fapt
atât de curajos și de puternic încât să plec definitiv „afară” (oricum, începe
să devină deja prea târziu), dar este sigur că nostalgia străinătății mă va
însoți până la moarte.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Întocmai cum
bolnavii suferind de plămâni au nevoie din când în când de oxigenoterapie, așa
îmi trebuie și mie, pentru supraviețuirea sufletească, să respir aerul unei
lumi pe care o simt în acord cu visurile și planurile mele cele mai adevărate.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Rolul meu în
acele ateliere, ca vorbitor nativ de română, a fost de verificare a
compatibilităților de sens. A fost o şansă deosebită de a participa şi de a
avea un dialog cu oameni atât de interesaţi şi pasionaţi de literatură, iar
dacă am fost util în toată povestea, probabil că asta s-a întâmplat pe seama
unei atenţii mai mari pe care am putut să o am pe chestiuni la care sunt atent
în general şi în scrisul propriu, cum ar fi grija de a menţine un ton constant,
nemodificat, pe parcursul frazelor, de a nu mă îndepărta prea mult de versiunea
originală, aşa cum se întâmplă uneori în procesul de traducere, când tentaţia
de a „îmbunătăţi” textul este foarte mare, de fapt în legătură cu ideea, la
care ţin când vine vorba de traducere, de a prefera mai degrabă sensurile
proprii ale cuvintelor şi expresiilor decât pe cele metaforice.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Evident, am avut
de învăţat, aşa că pot spune că am primit mai mult decât am oferit, mai ales
familiarizarea cu genul acesta de muncă în echipă pentru traducere care mi se
pare foarte eficientă.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Am regăsit în
timpul lucrului pe text probleme cu care mă confruntasem în textele de poezie,
cum ar fi tentaţia spre „poetizare”, care cred că trebuie combătută la
traducere şi unde se pare că m-am făcut cât de cât de folos în unele momente.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">De asemenea, deși
din cauza unui nivel al englezei mele nu tocmai profesionist şi a faptului că
nu vorbesc în viaţa de zi cu zi această limbă nu mi-a fost uşor să explic de
fiecare dată unele nuanțe, a fost totuși încurajator să pot alege între două
sau trei variante în engleză oferite de ceilalţi pentru că acolo aveam ocazia
şi reuşeam, sau cel puţin aşa mi s-a părut, să-mi folosesc acel tip de intuiţie
poetică venind din practica scrierii poemelor în limba maternă, dar şi dinspre
unele reuşite ale traducerii lor în engleză.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;">Iar transfigurarea în <i>omul himeric</i> a fost
aproape deplină, așa am simțit-o, așa s-a arătat. Transfigurare înspre calm şi
încredere, pe care mi le-au inspirat toţi cei cu care am muncit văzându-i
lucrând cu atâta seriozitate asupra fiecărui cuvânt şi a fiecărui vers, ceea ce
mi-a reînnoit într-un fel încrederea în scris şi literatură.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;">Mi s-a părut uneori – ca versiune domestică a <i>omului
himeric</i> ce eram – că vorbeam aceeaşi limbă, dincolo de engleză sau
română, limba poeziei, a cărei substanţă cred că este universală indiferent de
cum sună cuvintele, la fel ca a muzicii, a picturii sau a filmului. Evident că
punerea la punct şi respectarea chestiunilor tehnice ale dialogului au fost de
natură să facă dintr-un grup de scriitori şi literaţi, despre care se spune în
general că ar fi – şi poate că sunt – visători, o echipă chiar eficientă,
aspect care s-a şi văzut în calitatea traducerilor.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;">Iar eficiența aceasta venea, cel puțin în cazul meu, și din
alte experiențe anterioare de acest tip, când <i>omul himeric</i> din
minte se încumeta să iasă dincolo de spațiul predestinat.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Nu era ceva
complet nou. Mai lucrasem astfel, cu ani în urmă, în perioada în care
nici <i>Facebook</i>-ul nu apăruse, pe un forum american de poezie în care
se discuta fiecare poem, vers cu vers, până când se ajungea la o formă
convenită de toţi. Interesul meu acolo era de a vedea cum scriu alţii din alte
părţi ale lumii şi de a învăţa câte ceva din arta traducerii, pentru că îmi
doream să ofer versiuni englezeşti cât mai multor poeme ale mele.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Îmi făceam
desigur planuri de publicare în alte spaţii, iar unele chiar s-au împlinit.
Acea experienţă a fost foarte importantă, poate mai ales datorită caracterului
ei informal. Minime reguli şi discutarea liberă în timp, câte o săptămână, pe
un singur text era formula cea mai potrivită pentru un scriitor ca mine dintr-o
ţară din Estul Europei, care învăţase singur la un nivel cât de cât acceptabil
limba engleză şi ajunsese la unele izbânzi literare prin eforturi individuale,
autodidacte, neavând formare filologică, ci psihologică şi medicală. Un om
himeric.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Şi sunt sigur că
acea experienţă a contribuit substanţial şi la utilitatea participării mele,
atât cât a fost, la cele două workshop-uri australiene. La fel, rezidenţele
literare prin Europa mi-au dat instrumente eficiente în acest tip de colaborare
internaţională şi mi-au mai luat din anxietate.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Cât privește
partea tehnică a lucrurilor, amestecată cu partea lor uman-literară, cred că
intuiția a jucat un rol important în ceea ce priveşte contribuţia mea. Pentru
unele expresii chiar îmi veneau în minte anumite formulări orale ale
vorbitorilor nativi de engleză, aşa cum i-am auzit în diferite ocazii. Iar
oralitatea contează se pare, avea dreptate T.S. Eliot când încerca să clarifice
trei tipuri de voci în poezie. <b>(1)</b> Am înţeles asta şi atunci când cineva
de pe acel forum american de demult mi-a spus că poemele mele aveau un sunet
vechi, ceea ce, spuneau tot ei, le conferea un fel de originalitate stranie.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">În fine, în
poezie contează, de asemenea, şi imaginea, iar la traducere este, paradoxal,
elementul de bază. Nu expresia, vreau să spun. Expresia se poate lucra, dar
dacă imaginea (echivalentă, în parte, semnificatului) nu este intuită corect,
lucrurile se pot deforma.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">În acest sens, eu
cred că traducerea poeziei nu este mai întâi o chestiune de limbaj, ci mai ales
una de substanţă, de observare a conţinuturilor şi semnificaţiilor.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Competența
lingvistică în ambele limbi este fireşte foarte importantă la traducere, dar nu
suficientă, pentru că abia partea de „înţelegere poetică” aduce acel plus de
culoare şi frumuseţe. Astfel, transferul substanţei literare și poetice
dintr-un tipar românesc într-unul englezesc (cazul nostru) este, se poate
spune, o operaţiune de transfer de elemente identitare.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Având în vedere
că „himerismul poetic” mă obişnuise cu teleportarea în spaţiu şi timp,
participarea online a fost ca o trăire „live” a unor poeme, confortabilă şi
inspiratoare. Faptul că vorbeam din bucătăria apartamentului meu din
Piatra-Neamţ şi într-o altă limbă decât româna cu scriitori şi traducători din
cealaltă parte a lumii mi-a oferit o trăire intensă emoţional, iar unele
dificultăţi de conectare care au mai apărut la un moment dat nu au mai contat.
Sigur că nimic nu poate înlocui o întâlnire <i>face-to-face</i>, dar se
pare că va trebui să ne învăţăm tot mai mult cu acest tip de comunicare, la
distanţă, având în vedere şi noile contexte (epidemii, conflicte) cărora suntem
nevoiți să le facem faţă.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;">Evident, în primul rând textul original, pe care se
lucrează, trebuie să fie valoros literar şi să aibă rezonanţă nu numai pentru
cititori din ţara de origine a autorului, ci şi din alte spaţii culturale,
tematic, stilistic, în mai multe feluri. <span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Apoi, calitatea traducerii, în sensul profesionalismului, deopotrivă tehnic
și literar. La succes ar mai putea contribui notorietatea şi prestigiul
traducătorului, dar şi ale autorului. De asemenea, revista în care apare
traducerea, editura care o publică, poate şi contextul socio-politic.
Activităţile la care am participat au fost, cred, eficiente, în primul rând
pentru că au oferit unor autori români şansa de a fi văzuţi de cititori de
limbă engleză, apoi pentru că au beneficat de o abordare profesionistă în
adevăratul înţeles al cuvântului.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;">Lucrul cu profesioniști. Pe care îi admir. În afară că
ajunge la un moment dat să-şi câştige existenţa chiar din munca de traducere,
un profesionist, are în primul rând pasiune pentru scris şi literatură, iubeşte
pur şi simplu literatura şi face din munca de traducere una de creaţie
adevărată, în sensul atenţiei acordate detaliilor, sensurilor, expresiilor,
stilului şi grijii de a se ţine cât mai aproape de original. <span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Şi sunt convins că instruirea formală aduce un
plus substanţial de profesionalism, de aceea îi şi apreciez pe toţi cei care
pentru pasiunea lor s-au perfecţionat în şcoli.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Amatorii fie
traduc „la normă”, strict tehnic, ceea ce se şi vede în text, fie fac asta
sporadic, chiar dacă uneori nu foarte rău.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Eu sunt un om
himeric amator în toate sensurile. Sunt un amator în acest al doilea înțeles,
chiar dacă pot spune că cele trei experienţe de traducere în echipă mi-au
dat, în afară de unele cunoştinţe tehnice noi, motivaţia de a încerca, atât cât
se va putea, îmbunătăţiri. Cred că scriitorii scriind într-o limbă de
circulaţie restrânsă merită să facă efortul de a traduce măcar propriile texte
într-o limbă de circulaţie mai mare şi pe această cale de a intra în legătură
cu traducători profesionişti, de la care au de învăţat mereu. Tot așa cum
implicarea „neprofesioniștilor” în ateliere de lucru de felul celor la care am
avut onoarea şi plăcerea de a participa şi eu, ca om himeric rătăcit în
peisajele <i>Internetului</i>, este o cale de a face mai relevantă această
muncă foarte preţioasă de creare de punţi între culturi, dar şi între oameni
luaţi ca individualități.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">Este probarea pe
viu a celui mai nealterat stil de viață himeric.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;">––––––––<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraph" style="margin-left: 0.75in; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -0.25in;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-family: arial;"><span style="mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"><span style="mso-list: Ignore;">1.<span style="font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-stretch: normal; font-style: normal; font-variant: normal; font-variation-settings: normal; font-weight: normal; line-height: normal;">
</span></span></span><!--[endif]-->Eliot, T. S. <i>On Poetry and Poets:
[essays]</i>. New York: Farrar, Straus and Cudahy, 1957.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial;">INDICAȚII DE
CITARE:<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Vasile Baghiu
„Plimbare printr-un peisaj himeric online” în <i>Anthropos. </i></span><i>Revista
de filosofie, arte și umanioare</i> nr. 7/2023 <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial;">Link spre articol <a href="https://anthropos.ro/vasile-baghiu-plimbare-printr-un-peisaj-himeric-online/?fbclid=IwAR3ip5d5AnqBZgnDC5T4QEjdghKQYRehjWfQAt-jBKN723nX7zNx98fgZ-Y" rel="nofollow" target="_blank">AICI</a></span></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>Vasile Baghiuhttp://www.blogger.com/profile/10726295932421831554noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-423828528084434527.post-34720817110586886752023-07-16T10:43:00.001+03:002023-12-07T10:45:58.269+02:00Zilele Medicale ale Spitalului Municipal Moinești - 13-15 iulie 2023<p></p><div class="separator" style="clear: both; font-family: inherit; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7A3eX3rs7SROspVbzQggJtx_oCj2wVu6ICTxnPee0pIWUqY2Fif55otowtyVJXnqdMJjhF1KufUArMGNqrvWgvtMyvW-2_HeCQqvDmCnzujiSCixtoOYOJs1U_5ADaPRI1O_65ppFGHu7zGg0LRweQ4smJW6kEJdQRs0Kn4KbSdmgNzykKCnTdqazFpI/s1600/simpozion%20onesti.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1193" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7A3eX3rs7SROspVbzQggJtx_oCj2wVu6ICTxnPee0pIWUqY2Fif55otowtyVJXnqdMJjhF1KufUArMGNqrvWgvtMyvW-2_HeCQqvDmCnzujiSCixtoOYOJs1U_5ADaPRI1O_65ppFGHu7zGg0LRweQ4smJW6kEJdQRs0Kn4KbSdmgNzykKCnTdqazFpI/s320/simpozion%20onesti.jpg" width="239" /></a></div><span style="font-family: arial;">Zilele Medicale ale Spitalului Municipal Moinești - 13-15 iulie 2023.</span><p></p><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Atmosferă plăcută, participare numeroasă. Întâlnire emoționantă cu unii foști colegi de liceu.</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Onorat să fiu invitat, pe seama manualului "Teoria și practica nursing" pe care l-am publicat, în mai multe volume, în ultimii ani, pentru a vorbi despre diagnosticele NANDA-I și profesionalizarea comunicării în îngrijirea bolnavului.</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;">Este pentru mine o recunoaștere a contribuției pe care am reușit-o în acest <a style="color: #385898; cursor: pointer;" tabindex="-1"></a>domeniu, binevenită și încurajatoare.</span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;"><br /></span></div><div dir="auto"><span style="font-family: arial;"><span style="background-color: white; color: #050505; white-space-collapse: preserve;">Mulțumiri organizatorilor și felicitări pentru acest eveniment reușit!</span><span class="x3nfvp2 x1j61x8r x1fcty0u xdj266r xhhsvwb xat24cr xgzva0m xxymvpz xlup9mm x1kky2od" style="background-color: white; color: #050505; display: inline-flex; height: 16px; margin: 0px 1px; vertical-align: middle; white-space-collapse: preserve; width: 16px;"></span></span></div>Vasile Baghiuhttp://www.blogger.com/profile/10726295932421831554noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-423828528084434527.post-80939075415306977822023-07-06T09:59:00.003+03:002023-12-07T10:24:14.294+02:00Poeme în revista Tomis<p> </p><section class="elementor-section elementor-top-section elementor-element elementor-element-b7ed6be elementor-section-boxed elementor-section-height-default elementor-section-height-default" data-element_type="section" data-id="b7ed6be" style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; position: relative;"><div class="elementor-container elementor-column-gap-default" style="box-sizing: border-box; display: flex; margin-left: auto; margin-right: auto; max-width: 768px; position: relative;"><div class="elementor-column elementor-col-100 elementor-top-column elementor-element elementor-element-114dc24" data-element_type="column" data-id="114dc24" style="box-sizing: border-box; display: flex; min-height: 1px; position: relative; width: 768px;"><div class="elementor-widget-wrap elementor-element-populated" style="align-content: flex-start; border-color: rgba(1, 22, 64, 0.05); border-style: solid; border-width: 0px; box-sizing: border-box; display: flex; flex-wrap: wrap; padding: 0px; position: relative; transition: background 0.3s ease 0s, border 0.3s ease 0s, border-radius 0.3s ease 0s, box-shadow 0.3s ease 0s; width: 768px;"><div class="elementor-element elementor-element-d6bc080 elementor-widget elementor-widget-theme-post-content" data-element_type="widget" data-id="d6bc080" data-widget_type="theme-post-content.default" style="box-sizing: border-box; color: var( --e-global-color-text ); position: relative; width: 768px;"><div class="elementor-widget-container" style="box-sizing: border-box; margin: 15px 0px 0px; transition: background 0.3s ease 0s, border 0.3s ease 0s, border-radius 0.3s ease 0s, box-shadow 0.3s ease 0s, -webkit-border-radius 0.3s ease 0s, -webkit-box-shadow 0.3s ease 0s;"><h2 class="wp-block-heading" style="box-sizing: border-box; color: inherit; font-weight: 500; line-height: 1.2; margin-bottom: 1rem; margin-top: 0.5rem;"><div dir="auto" style="color: #050505; white-space-collapse: preserve;"><span style="font-family: arial; font-size: small;">Mi-au apărut cinci poeme în revista Tomis. </span></div><div dir="auto" style="color: #050505; white-space-collapse: preserve;"><span style="font-family: arial; font-size: small;">Le-am trimis la invitația poetului Claudiu Komartin. </span></div><div dir="auto" style="color: #050505; white-space-collapse: preserve;"><span style="font-family: arial; font-size: small;">Bucuros și onorat. </span></div><div dir="auto" style="color: #050505; white-space-collapse: preserve;"><span style="font-family: arial; font-size: small;">Sunt din cea mai recentă fază a himerismului "live", </span></div><div dir="auto" style="color: #050505; white-space-collapse: preserve;"><span style="font-family: arial; font-size: small;">în care trecerile prin locuri și orașe din lumea noastră devin poezie trăită și scrisă </span></div><div dir="auto" style="color: #050505; white-space-collapse: preserve;"><span style="font-family: arial; font-size: small;">în același timp.</span></div><div dir="auto" style="color: #050505; white-space-collapse: preserve;"><span style="font-family: arial; font-size: small;">Va trebui să revăd mai atent carnetele de călătorie. </span></div><div dir="auto" style="color: #050505; white-space-collapse: preserve;"><span style="font-family: arial; font-size: small;">Link spre poeme <a href="https://www.revistatomis.ro/2023/07/06/vasile-baghiu/?fbclid=IwAR3TNK8Qot6wcwnc60F51O8qOIGcqp2jluD0zpFeZj2tZ54CSNceO3RMvrY" rel="nofollow" target="_blank">AICI</a> !</span></div><div dir="auto" style="color: #050505; white-space-collapse: preserve;"><span style="font-family: arial; font-size: small;"><br /></span></div></h2><h2 class="wp-block-heading" style="box-sizing: border-box; color: inherit; line-height: 1.2; margin-bottom: 1rem; margin-top: 0.5rem;"><span style="font-family: arial; font-size: small;">Vasile Baghiu</span></h2><h2 class="wp-block-heading" style="box-sizing: border-box; color: inherit; line-height: 1.2; margin-bottom: 1rem; margin-top: 0.5rem;"><span style="font-family: arial; font-size: small;">Din cetatea eternă nu pleci niciodată</span></h2><p style="box-sizing: border-box; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight ); margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px;"><span style="font-family: arial;">Nu-mi trebuie semne de bunăvoință,<br style="box-sizing: border-box;" />trăiesc fără probleme în abstract<br style="box-sizing: border-box;" />ca pe o insulă necercetată. Din Termini poți lua trenul<br style="box-sizing: border-box;" />până la Fiumicino,<br style="box-sizing: border-box;" />iar de acolo pe lungodimare<br style="box-sizing: border-box;" />ajungi unde n-ai mai ajuns,<br style="box-sizing: border-box;" />vizitezi ce este în ghiduri<br style="box-sizing: border-box;" />și stai de vorbă cu tunetul valurilor,<br style="box-sizing: border-box;" />în vâltoarea de gânduri<br style="box-sizing: border-box;" />centrate pe trecut. Nu ai egal în tehnica<br style="box-sizing: border-box;" />autoamăgirii.<br style="box-sizing: border-box;" />Te duci, te întorci, nu scrii niciun rând<br style="box-sizing: border-box;" />și faci lucrurile să se complice.<br style="box-sizing: border-box;" />E vârsta sau poate numai<br style="box-sizing: border-box;" />un puseu de ezitări dintr-o serie<br style="box-sizing: border-box;" />care abia și-a luat startul.<br style="box-sizing: border-box;" />Nu-mi trebuie privirea îngăduitoare,<br style="box-sizing: border-box;" />învăț să mă descurc<br style="box-sizing: border-box;" />la nivelul așteptărilor, care sunt mari,<br style="box-sizing: border-box;" />în acord cu pretențiile. Din cetatea eternă<br style="box-sizing: border-box;" />nu pleci cu adevărat niciodată, treci totul pe caiet,<br style="box-sizing: border-box;" />pentru o plată amânată,<br style="box-sizing: border-box;" />ca în birturile din satele pierdute în verdeață<br style="box-sizing: border-box;" />ale Moldovei. Ești chiar tu,<br style="box-sizing: border-box;" />însă pe altă lungime de undă<br style="box-sizing: border-box;" />și pe o parte necercetată<br style="box-sizing: border-box;" />a planetei străine care este viața ta.</span></p><p style="box-sizing: border-box; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight ); margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px;"><span></span></p><a name='more'></a><span style="font-family: arial;"><br /></span><p></p><h2 class="wp-block-heading" style="box-sizing: border-box; color: inherit; line-height: 1.2; margin-bottom: 1rem; margin-top: 0.5rem;"><span style="font-family: arial; font-size: small;">La Veneția încă se mai putea rezista</span></h2><p style="box-sizing: border-box; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight ); margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px;"><span style="font-family: arial;">La Veneția, după diluviul pandemic,<br style="box-sizing: border-box;" />mai erau destui care purtau mască,<br style="box-sizing: border-box;" />de unde și domolirea<br style="box-sizing: border-box;" />entuziasmului care te pusese pe drum. Oricând<br style="box-sizing: border-box;" />poate apărea nimicul,<br style="box-sizing: border-box;" />care nu este, totuși, apăsarea cea mare.<br style="box-sizing: border-box;" />Nu acum încă și nu aici. Ai viziuni,<br style="box-sizing: border-box;" />dar sunt cu două tăișuri. Partea bună e cu poezia,<br style="box-sizing: border-box;" />partea problematică e cu spitalul,<br style="box-sizing: border-box;" />o curte interioară<br style="box-sizing: border-box;" />între ziduri scorojite<br style="box-sizing: border-box;" />și plescăite de valuri, ambele<br style="box-sizing: border-box;" />puse la reduceri de sezon, iar lumea dă buzna,<br style="box-sizing: border-box;" />strică porțile.<br style="box-sizing: border-box;" />Te descurci, prins la mijloc, dai din coate<br style="box-sizing: border-box;" />să poți ieși măcar,<br style="box-sizing: border-box;" />aplici tehnicile învățate vrând-nevrând<br style="box-sizing: border-box;" />în epoca sălbatică de acasă.<br style="box-sizing: border-box;" />La Veneția încă se mai putea rezista<br style="box-sizing: border-box;" />morții lente înviorate în salturi<br style="box-sizing: border-box;" />de valul de turiști colorați,<br style="box-sizing: border-box;" />dar era limpede<br style="box-sizing: border-box;" />că nu avea să mai dureze prea mult nici așa,<br style="box-sizing: border-box;" />trebuia să te oprești<br style="box-sizing: border-box;" />din loc în loc, în zvon de glasuri<br style="box-sizing: border-box;" />și clinchet de tacâmuri amestecate<br style="box-sizing: border-box;" />sau pur și simplu<br style="box-sizing: border-box;" />pe o margine de canal,<br style="box-sizing: border-box;" />ca să-ți tragi sufletul.</span></p><figure class="wp-block-image size-large" style="box-sizing: border-box; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight ); margin: 0px 0px 1em;"><br /></figure><h2 class="wp-block-heading" style="box-sizing: border-box; color: inherit; line-height: 1.2; margin-bottom: 1rem; margin-top: 0.5rem;"><span style="font-family: arial; font-size: small;">Pentru că vorbeau în limbi străine la radio</span></h2><p style="box-sizing: border-box; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight ); margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px;"><span style="font-family: arial;">Nu era chiar nicăieri,<br style="box-sizing: border-box;" />pe Waze se arătau întinderi de ape<br style="box-sizing: border-box;" />și multă verdeață, păduri, parcuri,<br style="box-sizing: border-box;" />niște lunci cum sunt<br style="box-sizing: border-box;" />pe maluri de râuri,<br style="box-sizing: border-box;" />semne prietenoase<br style="box-sizing: border-box;" />ca în lumea de acasă.<br style="box-sizing: border-box;" />Poate un țărm de mare. Străinătate oricum,<br style="box-sizing: border-box;" />pentru că vorbeau în limbi străine la radio,<br style="box-sizing: border-box;" />iar pe geamul mașinii alergau peisaje necunoscute.<br style="box-sizing: border-box;" />Era totuși undeva. Un punct pe o hartă.<br style="box-sizing: border-box;" />Să fi fost Mellieha, în Malta,<br style="box-sizing: border-box;" />cu plaja ei retrasă în golf,<br style="box-sizing: border-box;" />unde am alergat pentru sănătate<br style="box-sizing: border-box;" />sub privirile turiștilor relaxați?<br style="box-sizing: border-box;" />Te întrebi, dar e numai de formă,<br style="box-sizing: border-box;" />pentru că niciun răspuns<br style="box-sizing: border-box;" />nu se potrivește,<br style="box-sizing: border-box;" />ai de căutat mai departe.</span></p><p style="box-sizing: border-box; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight ); margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px;"><span style="font-family: arial;"><br /></span></p><h2 class="wp-block-heading" style="box-sizing: border-box; color: inherit; line-height: 1.2; margin-bottom: 1rem; margin-top: 0.5rem;"><span style="font-family: arial; font-size: small;">Un performance mult apreciat</span></h2><p style="box-sizing: border-box; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight ); margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px;"><span style="font-family: arial;">De la San Giljan am dat o tură<br style="box-sizing: border-box;" />cu vaporetto pe lângă zidurile Vallettei. Ape verzi,<br style="box-sizing: border-box;" />huruit de lanț peste bord,<br style="box-sizing: border-box;" />probleme în cap<br style="box-sizing: border-box;" />rămase de acasă. Ai în tine<br style="box-sizing: border-box;" />adâncimi mai mari. Odată ai scris așa despre viață<br style="box-sizing: border-box;" />și s-a înțeles că adori<br style="box-sizing: border-box;" />să te dai în spectacol. Ești<br style="box-sizing: border-box;" />un performance<br style="box-sizing: border-box;" />mult apreciat de trecători.<br style="box-sizing: border-box;" />Ești un iaht care trece<br style="box-sizing: border-box;" />pe lângă un cruise ship. Ești unul<br style="box-sizing: border-box;" />dintre sutele de călători<br style="box-sizing: border-box;" />ieșiți la balcoane<br style="box-sizing: border-box;" />ca să facă semne cu mâna. Ești căpitanul<br style="box-sizing: border-box;" />care poartă grija uriașului plutitor,<br style="box-sizing: border-box;" />iar asta nu e din literatură,<br style="box-sizing: border-box;" />ci din paraliteratură. Din poezia așteptării,<br style="box-sizing: border-box;" />din moartea ivită subit în feed news<br style="box-sizing: border-box;" />oprind pentru o clipă rulajul.</span></p><p style="box-sizing: border-box; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight ); margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px;"><span style="font-family: arial;"><br /></span></p><h2 class="wp-block-heading" style="box-sizing: border-box; color: inherit; line-height: 1.2; margin-bottom: 1rem; margin-top: 0.5rem;"><span style="font-family: arial; font-size: small;">Nu cred că s-a văzut că eram străini</span></h2><p style="box-sizing: border-box; font-weight: var( --e-global-typography-text-font-weight ); margin-bottom: 0.9rem; margin-top: 0px;"><span style="font-family: arial;">La Bari îl sărbătoreau<br style="box-sizing: border-box;" />pe sfântul Nicolae, ocrotitor al orașului,<br style="box-sizing: border-box;" />iar noi am prins chermeza,<br style="box-sizing: border-box;" />cu fanfare de amatori<br style="box-sizing: border-box;" />hălăduind pe străzi<br style="box-sizing: border-box;" />costumați în papi,<br style="box-sizing: border-box;" />printre mese pline de orecchiette,<br style="box-sizing: border-box;" />scoase peste tot afară pentru binecuvântare.<br style="box-sizing: border-box;" />Ne-am ținut de alai.<br style="box-sizing: border-box;" />A fost o distracție pe cinste<br style="box-sizing: border-box;" />și nu cred că s-a văzut<br style="box-sizing: border-box;" />că eram străini, am stat și la o terasă în final,<br style="box-sizing: border-box;" />târziu, cu localnici, pe lângă<br style="box-sizing: border-box;" />niște carafe de primitivo della cassa.<br style="box-sizing: border-box;" />Și am uitat.<br style="box-sizing: border-box;" />În brazi erau puse deja globuri<br style="box-sizing: border-box;" />pentru Crăciun,<br style="box-sizing: border-box;" />iar asta mi-a amintit de casă<br style="box-sizing: border-box;" />și de toate poveștile<br style="box-sizing: border-box;" />și m-am întristat puțin,<br style="box-sizing: border-box;" />așa că am mai comandat o tură,<br style="box-sizing: border-box;" />înveselindu-mă, fără motiv,<br style="box-sizing: border-box;" />ca să nu stric, totuși, momentul.</span></p></div></div></div></div></div></section><section class="elementor-section elementor-top-section elementor-element elementor-element-f9d30de elementor-section-boxed elementor-section-height-default elementor-section-height-default" data-element_type="section" data-id="f9d30de" data-settings="{"background_background":"classic"}" style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #333333; font-family: -apple-system, BlinkMacSystemFont, "Segoe UI", Roboto, "Helvetica Neue", Arial, "Noto Sans", sans-serif, "Apple Color Emoji", "Segoe UI Emoji", "Segoe UI Symbol", "Noto Color Emoji"; font-size: 16px; position: relative; transition: background 0.3s ease 0s, border 0.3s ease 0s, border-radius 0.3s ease 0s, box-shadow 0.3s ease 0s;"><div class="elementor-container elementor-column-gap-default" style="box-sizing: border-box; display: flex; margin-left: auto; margin-right: auto; max-width: 920px; position: relative;"><div class="elementor-column elementor-col-100 elementor-top-column elementor-element elementor-element-4d77d89" data-element_type="column" data-id="4d77d89" style="box-sizing: border-box; display: flex; min-height: 1px; position: relative; width: 920px;"></div></div></section>Vasile Baghiuhttp://www.blogger.com/profile/10726295932421831554noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-423828528084434527.post-77759782472640659412023-07-04T09:36:00.006+03:002023-07-04T09:38:40.441+03:00OMUL HIMERIC (V) - Vasile Baghiu: Știința privită prin ochii poeziei sau pozitivismul liric (Anthropos, nr. 6/2023)<p><span style="font-family: arial;"><b>Vasile Baghiu</b></span></p><p><span style="font-family: arial;"><b>Știința privită prin ochii poeziei sau <i>pozitivismul liric</i></b></span></p><p><span style="font-family: arial;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiER1OgybwPLzdWcckelkbrm6UmOZjIUmake_WSI5W219lArUKRUv1zn15XaF_v1zT00y5oP9Ivn8AQ5XX3ZnD3LZqaqXbLSnPAkzS-vvT9Lo3kAggPbcS_R5C4IC-y9vsNvLRyW2ehv6T3lEABZOLWKJWZYAGyL0yCGWYyRIsseadrptooAFTFEIME4jI/s2040/laborator%20ilustratie%20omul%20himeric.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><span style="font-family: arial;"><img border="0" data-original-height="1530" data-original-width="2040" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiER1OgybwPLzdWcckelkbrm6UmOZjIUmake_WSI5W219lArUKRUv1zn15XaF_v1zT00y5oP9Ivn8AQ5XX3ZnD3LZqaqXbLSnPAkzS-vvT9Lo3kAggPbcS_R5C4IC-y9vsNvLRyW2ehv6T3lEABZOLWKJWZYAGyL0yCGWYyRIsseadrptooAFTFEIME4jI/s320/laborator%20ilustratie%20omul%20himeric.jpg" width="320" /></span></a></div><span style="font-family: arial;">Fascinația omului himeric pentru teritoriile științei, prea puțin abordate cu instrumentele poeziei, vine, probabil, din curiozitatea care îl animă pentru toate aspectele vieții, în diversitatea lor.</span><p></p><p><span style="font-family: arial;">Este același interes pentru ceea ce se află dincolo de granițe și dincolo de orizont și care l-a pus pe drum. Este firea sa cercetătoare într-o epocă a noutăților pe bandă rulantă, care îl pune să răscolească și adâncimile suferinței și ale bolii, care îl tentează cu schimbări de identitate, cu transfigurarea, semn al căutării unui sine rătăcit în caruselul chipurilor.</span></p><p><span style="font-family: arial;"><i>Facebook</i>-ul și <i>Second-life</i>-ul de azi nu sunt străine de aceste căutări pe care omul himeric le face în încercarea de a se clarifica într-o epocă a lucrurilor amestecate.</span></p><p><span style="font-family: arial;">Există în volumul Febra (1) din 1996 patru poeme lungi care îndrăznesc să treacă dincolo de linia vecinătății cu știința: <i>Febra, Amorul adiabatic, Mecanica timpului și Magia elementară</i>.</span></p><p><span style="font-family: arial;">Prin ele am încercat să aduc în spațiul poeziei pozitronii, hematiile, reacțiile chimice, legile fizice, anatomia, fiziologia, atomii, moleculele, spațiul interstelar, schimbările geologice, matematica și alte elemente ale științei.</span></p><p><span style="font-family: arial;">Era, probabil, în acei ani ai primei tinereți, dorința ardentă de cuprindere a lumii. De aducere la un numitor comun a lucrurilor disparate. De găsire a unui fir de unitate.</span></p><p><span style="font-family: arial;">Am descoperit literatura şi scrisul devreme, dar mintea mi s-a sucit mereu şi înspre alte teritorii, înspre medicină, psihologie, sociologie, pedagogie, ştiinţă, istorie, geografie, muzică, artă, călătorie, ceea ce m-a ferit, cred, de crisparea tipică scriitorilor, aş zice, care ajung să creadă că literatura e capătul lumii, că fără scris nici n-ar putea trăi şi aşa mai departe.<span></span></span></p><a name='more'></a><p></p><p><span style="font-family: arial;">Înţeleg şi acest sentiment ultimativ, l-am trăit, l-am cunoscut, dar constat că viaţa oferă o diversitate atât de strălucitoare, în plan emoţional, în relaţiile cu oamenii, în micile sau marile bătălii pe care le dăm pentru cauzele noastre, în planurile şi proiectele grozave pe care le punem la cale, în bucuriile şi suferinţele noastre, în traiul de la nivelul zero, încât mi se pare că secretul secretelor e tocmai libertatea de mişcare şi respiraţie, care ajunge, în final, să dea aripi chiar scrisului şi să îngăduie inimii să bată în voia cea bună.</span></p><p><span style="font-family: arial;">Libertate, așadar, de mișcare a poeziei, inclusiv prin peisajele teoremelor, a experimentelor, a ecuațiilor cu multiple necunoscute.</span></p><p><span style="font-family: arial;">Într-unul dintre subsolurile acelui volum, observam atunci că marea obsesie a secolului XX (care se întinde, cum se poate constata acum, și în acest secol) este ştiinţa.</span></p><p><span style="font-family: arial;">În fapt, în mare parte, eforturile, remarcabile, ale poeţilor de a explora domeniul ei sau chiar de a-i prelua metoda nu s-au lăsat cu rezultatele așteptate, au deviat fie înspre ermetism (cazul cel mai fericit), fie într-un fel de prețiozitate aridă în care o undă de didacticism și intenție demonstrativă se infiltrează cu multă abilitate.</span></p><p><span style="font-family: arial;">M-am gândit atunci că soluția la problema incompatibilității dintre poezie și știință, dacă există una, ar putea fi o relaxare a atitudinii, de fapt folosirea ironiei drept instrument de îmblânzire a rigidității științei.</span></p><p><span style="font-family: arial;">Îl invocam pe Huxley, firește, care spune undeva că nu se poate aborda în literatură domeniul ştiinţei fără ironie. Și deși am încercat să-l contrazic, în primul rând pentru că ironia nu era între preferințele mele în materie de tehnică poetică și apoi pentru că mi se pare că ironia scade lirismul, am avut tot timpul, cât am scris cele patru poeme, sentimentul că mă aflu la limită.</span></p><p><span style="font-family: arial;">În <i>Literature and Science</i>, (2) același Huxley preocupat de acest subiect spune că este dificil să conciliezi, totuși, poezia și artele în general cu știința. Scriitorul preocupat de știință intuia că undeva se întâmpla o ruptură și își arăta neîncrederea în posibilitățile viitoare de interconectare.</span></p><p><span style="font-family: arial;">La rândul meu, am avut sentimentul că eforturile pot duce la eșec, însă în același timp simțeam că merita încercarea. Eram încurajat atunci și de un gând al unui scriitor croat, Predrag Matvejevici, apărut cu un interviu sau eseu într-o revistă de la noi. El spunea că tocmai în legătura dintre știință și poezie se poate ghici viitorul literaturii în secolul al XXI-lea.</span></p><p><span style="font-family: arial;">Ideea plutea în aer. Cu <i>Teoreme poetice</i>, Basarab Nicolescu aducea lămuriri în plus în acest sens. Confirmări veneau de peste tot.</span></p><p><span style="font-family: arial;">În ceea ce mă privește, se pare că reușisem pe acel fir, în cele patru poeme, să pun în tiparele unor texte poetice ceea ce numeam în eseuri „pozitivism liric”, un fel de „himerism” al spaţiilor inaccesibile.</span></p><p><span style="font-family: arial;">Era încercarea de a scoate poezia din impasul (postmodernist?) în care se afla, din oboseala în care se lăsase prinsă ca într-o plasă de protecție, abandonându-și însăși esența… poetică, puterea de amplificare a misterului și stranietății lumii și de a crea astfel posibilitatea formulării întrebărilor.</span></p><p><span style="font-family: arial;">Tema a stârnit în timp un interes global în mediile cultural-literare și științifice. Percepția a fost mereu că misterul (sau „corola de minuni a lumii”, după Blaga) ar fi stricat de știință, care ar împărți pe fragmente peisajul întreg, în timp ce poezia a fost văzută ca o fereastră spre o înțelegerea mai largă a lumii.</span></p><p><span style="font-family: arial;">În timp, totodată, în paralel, o subtilă reconsiderare a diferențelor s-a petrecut gradual, în așa fel încât discuția nu mai are loc astăzi în termeni ultimativi și conflictuali. Poezia poate înțelege și contextualiza, cu efect poetic, știința, iar știința poate îngloba perspectiva metaforică a poeziei.</span></p><p><span style="font-family: arial;">Mai mult, metafora este considerată drept elementul comun: „Dar poezia și știința au în comun mai mult decât puterea de a clarifica aspecte necunoscute. Ambele depind de metaforă, care este crucială depotrivă pentru descoperirile științifice și pentru punerea la cale a poeziei. O metaforă nouă este o redesenare a hărții lumii. Chiar matematica folosește metafora, configurând astfel unele dintre cele mai puternice nuclee de poezie.” (3)</span></p><p><span style="font-family: arial;">„Explicarea inexplicabilului” (4), de fapt, este misiunea nescrisă, atât a științei, cât și a poeziei. Care poate fi și dorința cea mai ardentă a omului himeric, în parte împlinită demult, acum trei decenii, în poeme care au cutezat, în partea aceasta estică a lumiii noastre, să „vadă” ceea ce era de văzut. Iar povestea nu se oprește aici.</span></p><p><span style="font-family: arial;">-------------------------------</span></p><p><span style="font-family: arial; font-size: x-small;">(1) Baghiu, Vasile. Febra, poeme, Editura Panteon, Piatra-Neamț, 1996</span></p><p><span style="font-family: arial; font-size: x-small;">(2) Huxley, Aldous. Literature and Science. Harper & Row, 1963</span></p><p><span style="font-family: arial; font-size: x-small;"> (3) Padel, Ruth. The science of poetry, the poetry of science. În The Guardian, 2011</span></p><p><span style="font-family: arial; font-size: x-small;"> (4) Humphreys, Bethanie. The Scientific Lens: An Exploration of Science-Inspired Poetry. Pe Poetry Foundation https://www.poetryfoundation.org/articles/158272/the-scientific-lens-an-exploration-of-science-inspired-poetry (26 iunie 2023)</span></p><p><span style="font-family: arial;"><b>Textul poate fi accesat în Anthropos <a href="https://anthropos.ro/vasile-baghiu-stiinta-privita-prin-ochii-poeziei-sau-pozitivismul-liric/" target="_blank">AICI</a></b></span></p>Vasile Baghiuhttp://www.blogger.com/profile/10726295932421831554noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-423828528084434527.post-15775864931726254062023-06-07T08:14:00.006+03:002023-06-07T08:18:39.943+03:00OMUL HIMERIC (IV) - Vasile Baghiu: Călătoria sau școala himerică a poeziei (Anthropos, nr. 5/2023)<p><b><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Vasile Baghiu</span></b></p><p><b><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Călătoria sau școala <i>himerică</i> a <i>poeziei
trăite</i></span></b></p><p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial; font-size: medium;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial; font-size: medium;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><span style="font-family: arial; font-size: medium;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh2rVbwPuqlSuyesh2pJRJwPgIJm3-eZvfYOAsNyPnuoS-a_N-68l7hnGqrnvj94uRJ4XHJUc3nsasCDb86JSpnOT0zwfvoTJZPzehlPQDyW3pJyOK4HDsUAjXsK7f-aQmlDCfzVAoRJqrfbTaX4kkh-n_bJYpTIAx2852RWTgBeLxEMN7fEyvdEAo-/s960/omul%20himeric%20n%204.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh2rVbwPuqlSuyesh2pJRJwPgIJm3-eZvfYOAsNyPnuoS-a_N-68l7hnGqrnvj94uRJ4XHJUc3nsasCDb86JSpnOT0zwfvoTJZPzehlPQDyW3pJyOK4HDsUAjXsK7f-aQmlDCfzVAoRJqrfbTaX4kkh-n_bJYpTIAx2852RWTgBeLxEMN7fEyvdEAo-/s320/omul%20himeric%20n%204.jpg" width="320" /></a></div>Între formele de trăire poetică accesibile în epoca
noastră <i>omului himeric</i> călătoria are însemnătate aparte,
pentru că pune în legătură tensiunea psiho-emoțională a dorinței de cuprindere
a lumii cu dimensiunea geografică (fizică) a poveștii <i>himerismului
poetic</i>. <o:p></o:p></span><p></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Călătoria este
între bucuriile accesibile, încă, ale lumii noastre pline de culoare. Asemenea
poeziei. Este, de fapt, „poezie trăită”, pe care mi-a fost drag să o explorez
în căutările mele „himeriste”, în paralel cu „poezia scrisă”.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Ceea ce știu
aproape sigur este că undeva în Univers niște fire invizibile se leagă, iar
viața aici – în trecere prin orașe prin care am mai fost doar în imaginație,
printre fragmente de vers – capătă uneori sclipiri de sens.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial; font-size: medium;"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Călătoria este
poezie trăită, da, pentru că funcționează pe baza aceluiași tip de emoție care
pune în mișcare scrisul poemelor. O emoție a contrastului dintre tristețea
lucrurilor trecătoare și lumina poeziei trăite și scrise rezultate din ea. </span>Întocmai,
probabil, cum spune William Radice, traducătorul lui Tagore: “the emotional
complexity of a poem lies in the paradox of
a dark time of grief that may be challenged and
attributed as a good time, fertile time and a creative time.” (1)<span></span></span></p><a name='more'></a><span style="font-family: arial; font-size: medium;"><o:p></o:p></span><p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Numai perspectiva aceasta a poeziei trăite mă mulţumeşte
atunci când păşesc în locuri în care nu am mai fost. Reperele turistice sunt
importante, dar nu doar ca motive de bucurie a recunoaşterii unor poveştii sau
istorii, ci mai mult în felul în care nucleele poetice strălucitoare apar în
poeme şi dau sens întregului. <span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Chiar amestecându-le
până la confuzie, ca în acel <i>continuum travel</i> din <i>Cantos</i>-urile
lui Pound. (2)<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">A vizita pentru
prima oară un oraş sau un loc de pe pământ seamănă cu lectura unui volum de
poezie sau a unui roman infuzat de poezie, cu toată aura de trăire rafinată pe
care o presupune. Şi care devine până la urmă un stil de viaţă.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Poezia este
singura raţiune a călătoriei, tot aşa cum călătoria (fie ea şi imaginară,
„himeristă”) este singura resursă la vedere a poeziei.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Călătoria cere
răbdare, curiozitate, rezistenţă la frustrare şi are un preţ care se măsoară
mai ales în cuante de trăire intensă pe care numai poezia le poate desluşi.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Călătoria are
însemnătate diversă pentru oameni.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Poate fi un mod
plăcut de petrecere a concediului, o cale de a cunoaşte locuri noi, o punere
reală în legătură cu lumea, un instrument de învăţare, o formă de aventură, un
stil de viaţă mai aproape de romantism, un remediu la monotonie şi stres, un
mod înțelept de a cheltui banii (chiar şi când sunt puţini şi adunaţi cu
chibzuială şi grijă), o participare la un fel de competiţie cu alţii. Şi câte
şi mai câte.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Dincolo de toate,
poate că pentru fiecare mai înseamnă şi ceva aparte, unic, de o subiectivitate
greu de prins în cuvinte. Poate chiar un instrument de declanșare a emoțiilor
latente, ascunse, adormite. (3)<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Pentru Iuliana și
pentru mine, călătoria înseamnă, la fel, câte ceva din aproape fiecare din cele
enumerate (mai puţin, cred, întrecerea), dar şi o şansă de a fi împreună,
paradoxal, într-o manieră mai clară decât în viaţa obişnuită de zi cu zi, în
sensul de a fi părtaşi egali şi ceas de ceas la o trăire care presupune, pe
rând, construirea entuziastă a planului, organizarea rutelor şi a cazărilor,
stabilirea unor repere de vizitat, identificarea prietenilor pe care i-am putea
revedea, împărtăşirea fiecărui moment de noutate, întoarcerea acasă.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Călătoria de unul
singur, fără să fie mereu și în toate cazurile urâcioasă, aduce cu ea, totuşi,
un disconfort real.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Atunci când
călătoreşti singur e ca şi cum ai fi scriitor şi ai scrie numai pentru sertar,
sau ai fi pianist şi ai ţine concerte fără spectatori.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Astfel, tot aşa
cum paginile meşteşugite sub norocoasa rază inspiratoare, ca să mă exprim
astfel, nu ajung să fie citite de cineva vreodată, iar muzica nu va fi auzită
de niciun meloman, nici trăirile speciale de care avem parte în incursiunile
singuratice prin lume nu vor cunoaşte reflectarea fericită în sufletul nimănui.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">În cel mai bun
caz, un jurnal ţinut la zi mai poate salva câte ceva, sau fotografiile şi
înregistrările care se pot face acum, plus unele ocazii de rememorare, dar în
realitate totul rămâne un flux de trăire suficient sieşi, același „flux al
conștiinței” pe care îl punea mai demult în ecuație Henry James, (4) un punct
izolat de trăire individuală, ca o insulă pierdută în ocean şi nedescoperită
niciodată de nimeni.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Călătoria în doi
are în schimb, evident, avantajele ei.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Cel mai important
este tocmai şansa de a împărtăşi emoţiile, bucuriile, tristeţile de moment,
impasurile şi mai ales gîndurile la întâlnirea cu locurile şi situaţiile noi,
iar această reflectare a bucuriei şi a tristeţii, a entuziasmului şi a
descurajării este un bonus extraordinar care amplifică întreaga experienţă.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Dacă supărarea
cea mai mare pe care o aveam în timpul rezidenţelor literare din anii 2000 în
Vestul Europei era tocmai aceasta, că trebuia adesea să umblu singur prin oraşe
şi locuri străine, în ultimii zece sau cincisprezece ani Iuliana reuşeste să mă
însoţească în incursiunile noastre pe cont propriu şi astfel izbutesc şi eu să
mă bucur şi de bucuria ei, să trăncănesc vrute şi nevrute, să mă arăt încântat
sau plictisit, să fiu pe aceeaşi lungime de undă cu spiritul peregrinării
continue care înseamnă chiar viaţa.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">La fel se poate
spune și despre călătoria împreună cu alții, cu prieteni. Văzută repede şi din
avion, călătoria împreună cu mai multe persoane, “în gașcă”, are mai ales
avantaje.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Un inconvenient
ar fi că într-un grup de oameni care se cunosc între ei, să zicem peste cinci,
sunt mai greu de armonizat opţiunile, ritmul, orarele, gusturile. În plus,
adesea e dificil să te regăseşti cu gândurile tale în toată agitaţia şi poţi
avea senzaţia că eşti purtat de val fără posibilitatea de a schimba ceva.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Acestea însă nu
înseamnă nimic pe lângă două mari beneficii: entuziasmul molipsitor care se
întreţine mereu din te miri ce şi sentimentul de a fi parte la o distracţie
spontană mai degrabă decât la o excursie planificată şi organizată.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Şi nu sunt doar
acestea lucrurile bune. Când cei din grup se cunosc între ei, când sunt chiar
prieteni şi au mai şi călătorit împreună, succesul este asigurat: momentele de
destindere sunt nepreţuite, clipele de dialog încrucişat fac timpul să zboare
şi parcă îi integrează pe toţi în peisaj, ceasurile de vizite pe la muzee devin
ocazii de reflecţii şi împărtăşire a trăirilor şi ideilor, pauzele pe la
terasele primitoare se transformă în adevărate petreceri spontane, oricum
improvizate, în care fiecare contează pentru toţi şi toţi înseamnă ceva pentru
fiecare.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">O gaşcă
excursionistă poate transforma o banală excursie într-o fabuloasă incursiune
psiho-emoţională, o amintire de neuitat care nu rămâne numai în fotografii, ci
se fixează în inimă ca un reper pentru totdeauna.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Pentru mine,
călătoria mai înseamnă şi o sursă inegalabilă de inspiraţie, reconectarea la
spiritul poeziei “himeriste” pe care am născocit-o și în care am trăit în prima
tinereţe, o experimentare intens-emoţională şi pe viu a dorinţei puternice de a
fi „altcineva”, întocmai ca în poeme, de a trăi măcar o frântură de viaţă
proiectată în imaginaţie în anii de la sanatoriu şi chiar şi după aceea, de a
ieşi din condiţionările vieţii reale cu tot ce presupune ea în spaţiul nostru
estic.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Viața e scurtă,
după cum bine se știe. Mai mult, nimic nu se leagă în absolut din ce construim
şi adunăm. Călătoria însă rămâne în suflet şi se transformă cu timpul în
poveste de povestit, la fel ca iubirea, la fel ca dragostea de părinte pentru
copii, la fel ca prietenia.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Călătoria este
chiar o şcoală, dintre cele mai bune. Indiferent cât de banal sau prețios sună
asta. Te învață despre locuri, despre oameni și câte ceva despre tine însuți.
Și încă despre altele, deloc puține.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Cel mai mult
însă, dintre toate, îmi place lecția modestiei. Călătorind, afli cât de
neînsemnat ești în lumea mare. Sau îți aduci aminte, dacă ai uitat. Îți
resetezi discreția ca formă de trăire poetică într-o epocă a ego-ului promovat
în exces. Uiți pur și simplu de tine.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">A te gândi mereu
la propria persoană, la situația ta etc. este bolnăvicios, iar ieșirea din
propriul univers, întâlnirea cu alți oameni, comunicarea sunt ca o plimbare
prin locuri care îți plac, o promenadă însuflețită de speranță.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Planurile de
călătorii sunt cel mai bun remediu la tendința, omenească altfel, de repliere
permanentă în interior. Pot spune că ideea călătoriei mi-a fost mereu aliat,
fie că s-a topit în poemele himeriste, fie că s-a convertit, nu de puține ori,
în incursiuni adevărate prin lume, unde te poți pierde în cel mai deplin
anonimat.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">----------------------------------------------<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial; font-size: x-small;">(1) Radice, William. <i>Poetry
and Community</i>. New Delhi: Chronicle Books, 2003. [Complexitatea
emoțională a unui poem stă în paradoxul unei epoci a durerii văzută, prin
poezie, ca un timp bun, fertil și creativ.]<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial; font-size: x-small;">(2) Ramazani, Jahan. <i>Traveling Poetry</i>. Modern
Language Quarterly 1 June 2007; 68 (2): 281–303. doi: <a href="https://doi.org/10.1215/00267929-2006-039">https://doi.org/10.1215/00267929-2006-039</a><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial; font-size: x-small;">(3) Sebastian, Dhanesh. <i>Poetry as a device of
emotional entreaty, a laconic recapitulation of life and a pursuit for human
rights-a study on war poems with special reference to T. S. Eliot.</i> English
Studies International Research Journal: Volume 5 Issue 2 (2017)<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-family: arial;">(4) James, William, 1842-1910, The Principles of Psychology.
New York, H. Holt, 1918</span><o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial; font-size: large;">Textul poate fi accesat în revistă </span><a href="https://anthropos.ro/vasile-baghiu-calatoria-sau-scoala-himerica-a-poeziei-traite/" rel="nofollow" style="font-family: arial; font-size: large;" target="_blank">AICI</a></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><o:p><span style="font-size: x-small;"> </span></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><o:p> </o:p></span></p>Vasile Baghiuhttp://www.blogger.com/profile/10726295932421831554noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-423828528084434527.post-6600272124554718132023-06-06T08:21:00.001+03:002023-06-07T08:43:32.924+03:00Vasile Baghiu: Oamenii și războaiele lor de fiecare zi (Anthropos, nr. 5/ 2023, Dosarul: Război sau pace: agresivitate, fericire, competiție, polemică)<p> </p><p><b><span lang="FR"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Vasile Baghiu</span></span></b></p><p><b><span lang="FR"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Oamenii și
războaiele lor mici de fiecare zi</span></span></b></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgW20evCs5c55qwnk-8EBwxp1MGuLE0gZP53TCnGJFJxtkw-Ty0G3H-Y0XR6DiW2f41dAGLpFy-EOumKA5Mthyhrpn5jQOkFNMfKtIzw0B5MhrKUh_AtMzCGeYTYVswSMO7bpIB1R68KVG81b33SBray1t9-oINw9oeY0XYePO5z23pmdwViX5H4b-N/s768/armuri.webp" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="552" data-original-width="768" height="230" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgW20evCs5c55qwnk-8EBwxp1MGuLE0gZP53TCnGJFJxtkw-Ty0G3H-Y0XR6DiW2f41dAGLpFy-EOumKA5Mthyhrpn5jQOkFNMfKtIzw0B5MhrKUh_AtMzCGeYTYVswSMO7bpIB1R68KVG81b33SBray1t9-oINw9oeY0XYePO5z23pmdwViX5H4b-N/s320/armuri.webp" width="320" /></a></span></div><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Război între noi,
uneori. Adesea, de fapt. Cu un război la propriu aproape, la graniță, cum se
întâmplă acum.<o:p></o:p></span><p></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Un război al
nervilor aici, jos, în viața de zi cu zi, pe paliere înguste. Pe educație,
politică, vaccinare, emigrare, manipulare. Pe nimicuri. Pe lucruri grave.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Război, dar și
pace. Interioară. Care izbutește să își facă loc. Singura care contează în
viața de la nivelul zero. Greu de obținut. Greu de atins. Nu imposibil.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Foarte probabil,
dacă reușim să ne debarasăm de ambiții, ceva liniște se instalează și în
inimile noastre. Ambiția de a demonstra, de a arăta, de a face să știe și alții
cine suntem. Chiar așa, cine suntem? Ce întrebare! Știți voi cine sunt eu?
Umeri ridicați. Necunoaștere absolută. Nepăsare normală. Firescul de a nu ști
ce se întâmplă în lume, cine conduce lumea, cine este ce este, cine face și
drege.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Ambiția este
antecamera unei bătălii. Ambiție inflamată de frustrări. De supărarea de a nu
avea, de a nu fi, de a nu trăi ca alții.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Ceilalți sunt
parcă mereu mai fericiți, mai bogați, mai liberi. Cum reușesc?<span></span></span></span></p><a name='more'></a><span style="font-family: arial; font-size: medium;"><o:p></o:p></span><p></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Un mic șef se
crede dictator și dictează. Sau o șefă. Ei știu că frica și micile lașități ale
subalternilor țin cu ei. Cu el. Cu ea. Frica este prietena lor.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Frica oamenilor
din lumea noastră, de a nu pierde slujba, de a nu pierde atenția, favoarea.
Sunt rate de plătit, facturi de achitat. E și pe interes. Pe supraviețuire.
I-ar putea judeca cineva?<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Așa își permit
„vechilii pe moșie” să ridice tonul la ei. Oho, nu au nicio jenă. Dă-i înainte
cu tupeu! Șterg pe jos cu ei.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial; font-size: medium;"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Oamenii își fac
războaiele lor mici, de fiecare zi. </span>Singuri. Atmosferă de conflict. Iar
cele mari, cu punerea în mișcare a armatelor, ajung să-i ia prin surprindere pe
toți.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Lucrurile nu merg bine în partea noastră de lume şi din
cauză că instituţiile sunt conduse dezastruos de oameni obsedați de putere.
Care au mari probleme de comportament elementar, care îşi permit să insulte
salariaţii cu o nonşalanţă uimitoare, care au apucături de mici dictatori, care
induc o atmosferă toxică în jur.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Conflict pe roluri de putere. Hărțuire psihologică, mobbing.
Poziții de putere. Funcţii publice. În general, parcă tot mai mult, ocupate de
bărbaţi şi femei fără cultură şi fără educaţie. Cinici. Fără omenie, prefăcuţi,
cu mai multe feţe, instruiţi toţi parcă la o şcoală a dispreţului. <span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Porniţi permanent pe conflict şi pe
punerea la punct a oricui, lamentabili din punct de vedere uman, crescuţi în
ignorarea valorilor.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Deşi ştiu că ies
serios din spaţiul legii, ei calcă fără să clipească peste demnitatea altora cu
aerul că sunt în drept să facă lucrul acesta.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Dar o fac şi
pentru că sunt siguri de „spatele” lor, pentru că se cred veşnic protejaţi de
cineva sus-pus şi de sistem şi pentru că bieţii oameni simpli au căpătat frică.
Abuzul este aerul lor, hrana lor, stilul lor de viaţă.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Iar salariații,
slugi cu mentaliate exersată, mulțumiți, le arată maximum de recunoștință.
Le-ar pupa și mâna dacă nu ar fi, totuși, prea deplasat. Ca în filme cu
mafioți.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Pentru că nici
ei, supușii, nu se încurcă în ecuația acestui tip de relații. Merg la țintă.
Din instinctul forjat în ani și generații. Istoric. Oportuniști de profesie. Îi
țin la distanță și ei pe cei pe care specia de abuzatori și hărțuitori îi pun
la colț mereu, fără pauză. Se adaugă abuzului, ca sa le intre în voie
abuzatorilor, în speranța că vor avea parte de un tratament mai blând, de
favoruri, de protecție. Solidari cu agresorul, niciodată cu victima. Ca
aplaudacii minerilor invadatori ai unei capitale europene cândva.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Agresiunea
pasivă. Pasivi-agresivi în pătrățelul păcii domestice. Blocarea liniștii
naturale. Scârțâit de nervi contra foșnetului liniștii. Zgomot contra muzică.
Zdrăngăneală peste muzica sferelor.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Un război al
războaielor, da, care trece în cărți de istorie. Cu învingători și învinși.
Învinși pe toate fronturile, de fapt, de ambele părți. De toate părțile.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Și un război al
orgoliilor mărunte, însă gonflate, aici jos, care va fi uitat, netrecut
nicăieri. Nescris. Destinat uitării. Al trădării fraterne și prietenești. Al
facerii de rău gratuit. Ca să nu fie bine, să nu-i fie bine „celuilalt”. Să nu
fie bine nimănui. La toți ni-i greu, da’ nu la toți la fel, cum zice un cântec.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Greul, durerea și nefericirea ca markeri individuali.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Cu fericirea e o altă poveste. <span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Pare lipsită de nuanțe, poate că are dreptate
Tolstoi. Fericiții sunt neinteresanți, pentru că fericirea este domestică,
nespectaculoasă, cuminte, detașată, tolerantă, îngăduitoare. Suntem mai
predispuși, când suntem fericiți, să trecem cu vederea greșeli, erori. Garda
exigențelor jos.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Cei fericiți sunt
fericiți să-i vadă fericiți pe ceilalți. Să-i facă fericiți.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Nemulțumiții
găsesc mereu nod în papură. Nimic nu este complet în regulă. Da, spun ei, e o
persoană cu talent, dar ne-a jignit. Da, este frumos afară, dar s-au adunat
deja nori de ploaie.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Răul activat de
nemulțumire. Nefericirea ca liant pentru atitudinea neprietenoasă.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Uneori, mai este
doar un pas până la agresiune. De la nefericire la agresiune.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Problema
violenței și a agresiunii în lumea noastră. Unde e tot mai dificil să te simți
în siguranță. Violența în cadrele vieților obișnuite. Violența domestică.
Îmblânzită în percepția generală de banalizare. Violență atroce, din cauza
căreia milioane de femei în lume suferă și mor. Și milioane de copii. Violență
asupra căreia se tace. Ipocrizie. Lașități.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial; font-size: medium;"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Un fir de violență
se infiltrează până și în desene animate. Limbaj, gesturi, atitudini. Fiorul de
frică strecurat în hamacul copilăriei. Și tresărirea instinctuală a furiei.
Apoi a agresivității. Și, în timp, a violenței. Plus filmele, cu un milion de
scene de violență pe minut. </span>Mintea răvășită de ele. Banalizarea răului.
Tocirea empatiei.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">La fel de grav,
în jocurile video. Unde sângele și moartea sunt criterii de performanță.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Dacă s-ar putea
găsi o cheie, un fir de clarificare și rezolvare a acestui trend.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Unii caută aici,
în posibile soluții la agresivitatea cotidiană, căi de prevenire a războaielor.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Da, poate că
sămânța războaielor între țări este în războaiele mici dintre oameni. Au apărut
studii pe acest subiect. Se atinge un punct critic și nu trebuie decât un pretext
pentru ca totul să ia o întorsătură urâtă.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Oameni și oameni.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Cei buni nu au
nevoie să se explice deloc. Pur și simplu, faptele vorbesc în locul lor. Și
foarte convingător, pentru toți cei dispuși să vadă, firește.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Cei răi au mereu
la îndemână „justificări” și „argumente” pentru comportamentul și atitudinea
lor. Intenția, spun ei, a fost bună, atâta numai că rezultatul a fost prost. De
multe ori însă nici nu se mai obosesc cu explicațiile, pentru că nici nu le mai
pasă de imaginea pe care o au în ochii celor răniți, afectați, umiliți, puși la
punct de acțiunile lor veninoase.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Bunătatea e
calmă, răutatea e agitată. Bunătatea e modestă, răutatea e înfumurată.
Bunătatea e mulțumită să fie bunătate, răutatea vrea mereu să pară altceva
decât este.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Sunt oameni și
oameni.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Cei mai
periculoşi, poate, sunt cei care combină în alcătuirea lor răutate şi lipsă de
învățătură sau prostie, lucruri diferite care se asimilează adesea.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Lipsa de
învățătură nu este blamabilă. Răutatea însă da. Răutate din naştere (sau/şi dobândită)
şi lipsă de educaţie prin natura împrejurărilor vieţilor lor.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Răutatea şi lipsa
de educaţie devin un amestec detonant dintre cele mai distructive.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Cei răi care
citesc mai au o şansă de a-şi potoli tendinţele de ostilitate, pentru că ajung,
prin forţa lecturii, să se vadă din când în când pe ei înşişi ca într-o oglindă
şi să se corecteze. La fel, cei fără educaţie, străini de magia cărții, care
sunt însă înclinaţi să facă binele, pot ajunge la cultură prin influenţa celor
care beneficiază de bunătatea lor.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Când cele două
lucruri sunt însă împreună, e un dezastru. Iar astfel de dezastre le întâlnim,
din păcate, în viaţa de zi cu zi. Ne trezim pe nepregătite prinşi în raza lor
de acţiune şi de aici o întreagă poveste inconfortabilă. Care se amplifică necontrolat.
Care devine pe nevăzute un război.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Un război care
trece cu tăvălugul peste emoții, sentimente, peste stări de mulțumire și
nemulțumire.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Ne regăsim
nemulţumiți adesea, pentru că nu putem sta impasibili la vorbe, gesturi şi
acţiuni pline de răutate gratuită. Și iată conflictul. Războiul mic.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Acest tip de
răutate e o pacoste pentru toată lumea, inclusiv pentru cei care o pun în
acţiune cu perseverenţă şi elan.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: arial; font-size: medium;"><span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Răutate care
obligă la o permanentă poziţie de luptă. Iar confruntarea e mai mereu inegală,
cel puţin pe termen scurt. Un război mărunt care mocnește și aspiră să devină
un mare război. </span>Pentru că așa trăiesc oamenii.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal"><i><span style="font-family: arial; font-size: medium;"><br /></span></i></p><p class="MsoNormal"><i><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Anthropos, nr. 5/ 2023, Dosarul: Război sau pace: agresivitate, fericire, competiție, polemică</span></i></p><p class="MsoNormal"><i><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Articolul poate fi accesat în revistă <a href="https://anthropos.ro/vasile-baghiu-oamenii-si-razboaiele-lor-mici-de-fiecare-zi/" rel="nofollow" target="_blank">AICI</a></span></i></p>
<p class="MsoNormal"><o:p><i> </i></o:p></p>Vasile Baghiuhttp://www.blogger.com/profile/10726295932421831554noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-423828528084434527.post-39657994385941778602023-05-23T14:40:00.006+03:002023-06-07T08:16:05.258+03:00Când ți se închid ușile în țara din care nu ai plecat (Ficțiunea Optm, nr. 161, 23 mai 2023)<p><span style="font-family: arial; font-size: large; letter-spacing: 0.54px; text-align: justify;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><span style="font-family: arial; font-size: medium;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjj5kKIFo9kkDNonYBQDRwCso4BqZCXoJK_J2v1BAxY1SlNAuYzxvu9vwOgZR-h1T0wX8skd39WIemQLmPQYEDExQEpKu4I9VAS4fUa1ntFpLkwgF-KLtaMrQ64RIV5xZulkGcI-VApuR7wJcFfidIL_E_bYjmxtURpVv-gCUsBDV1WzpWjSDIxxO7r/s1440/banci%20la%20mal%20de%20mare.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="864" data-original-width="1440" height="192" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjj5kKIFo9kkDNonYBQDRwCso4BqZCXoJK_J2v1BAxY1SlNAuYzxvu9vwOgZR-h1T0wX8skd39WIemQLmPQYEDExQEpKu4I9VAS4fUa1ntFpLkwgF-KLtaMrQ64RIV5xZulkGcI-VApuR7wJcFfidIL_E_bYjmxtURpVv-gCUsBDV1WzpWjSDIxxO7r/s320/banci%20la%20mal%20de%20mare.jpg" width="320" /></a></div><div><span style="color: #800180; font-family: arial; font-size: medium;"><i>Vasile Baghiu: </i></span><i style="color: #800180;">Când ți se închid ușile în țara din care nu ai plecat</i></div><div><span style="font-family: arial; font-size: medium;"><br /></span></div>Lehamitea este la granița cu renunțarea și, în timp, poate cu pesimismul și depresia. La intersecția dintre bună intenție și nepăsare, entuziasm și atitudine rezervată. Nu poți ajunge lehămesit decât după repetate puneri pe banca de rezerve. Când lumea din capul tău, idealistă, altruistă, dă nas în nas și ochi în ochi cu lumea celor care știu ei mai bine cum stau lucrurile, care nu se lasă intimidați de chestii ușoare precum sentimentele, emoțiile, poezia, etica. Pragmatici, eficienți, de succes. Lehamitea de a nu mai avea inițiativă, de a nu mai acționa, de a nu mai povesti, de a nu mai scrie, de a nu mai împărtăși cu lumea gândurile, ideile, creația.</span><p></p><p><span style="font-family: arial; font-size: medium;"><span style="letter-spacing: 0.54px; text-align: justify;">Este starea aceea când ți se închid ușile în țara din care nu ai plecat. <span></span></span></span></p><a name='more'></a><span style="font-family: arial; font-size: medium;"><span style="letter-spacing: 0.54px; text-align: justify;">Când nu mai ai trecere și intrare. Când cărțile tale nu mai sunt văzute. Când manuscriselor tale li se răspunde cu un</span><span style="letter-spacing: 0.54px; text-align: justify;"> </span><i style="box-sizing: inherit; letter-spacing: 0.54px; text-align: justify;">nu</i><span style="letter-spacing: 0.54px; text-align: justify;"> </span><span style="letter-spacing: 0.54px; text-align: justify;">politicos și rece. Pentru că nu mai ești în grupul de scriitori nu știu care. Pentru că nu mai ești în organizația cutare. Pentru că și dacă ai fi tot nu ar însemna cine știe ce. Pentru că ai spus, poate, lucruri care deranjează pe unii și pe alții, nici nu știi pe cine. Pentru că te găsești să ții tu cu dreptatea când dreptatea se negociază elegant la masa intereselor și ipocriziilor bine ascunse. Pentru că nu ești de-al lor și nu ai fost niciodată. Pentru că ești pe un drum al tău. Starea aceea în care nu mai aștepți prea mult de la lumea literară din țara ta. Cu toate cluburile, organizațiile, editurile, institutele, ministerele, revistele, festivalurile și târgurile ei. Starea aceea în care începi să te resemnezi, să scrii doar pentru tine, poate și pentru eventualii cititori, rămași de demult sau câștigați între timp, mulți-puțini, la care încerci să mai ajungi, mereu pe căi neoficiale, ca și cum povestea ar fi o afacere strict personală. Starea aceea în care ți-ai dori mai degrabă să fii afară decât în țară.</span></span><p></p><p></p><p><span style="font-family: arial; font-size: medium; letter-spacing: 0.54px; text-align: justify;">Și toate astea sunt doar niște stări, niște gânduri. Pentru că în realitate nimic nu te descurajează de la scris. E ceva care ți-a intrat în sânge. Gata, adio și nu mai ai cuvinte. E o chestie pentru toată viața. Mai ai cuvinte. Bune de scris. Poate, de la vorbit te mai poți reține. Păstrezi tăcerea când învârtiții sorții trag sforile, fac jocurile, când proștii și ticăloșii dau lecții, când pe scene se maimuțărește ideea de literatură, de scris, de succes. De la vorbit, da. Stai deoparte, închizi ochii. De la scris însă mai greu spre deloc.</span></p><p><span style="font-family: arial; font-size: medium; letter-spacing: 0.54px; text-align: justify;">Adevărul crud… Să-l spui… Da. Demult și totuși în epoca noastră, mi se oferise șansa de a scrie critică literară. Mi-am luat rolul în serios și am scris despre zeci de cărți. Rezultatul a fost că am câștigat admirația și respectul unor scriitori, dar și ura unora dintre cei în cauză. Mari și mici. Vedete și obscuri. A ieșit scandal, am primit telefoane și scrisori în care mi se livrau lecții despre scris și despre înțelegerea poeziei, ba eram și amenințat cu tot felul de tâmpenii, cu luarea boilor de la bicicletă. Nu-mi păsa. Îmi păsa doar de literatură și de dreptate.</span></p><p><span style="font-family: arial; font-size: medium; letter-spacing: 0.54px; text-align: justify;">Acum, când citesc un manuscris cu stângăcii, greșeli, spun, la fel, politicos, ceea ce cred. Nu am diplomația literară. Probabil că ar trebui să nu mai fac asta. Nu pot schimba lumea. Fiecare cu limitele proprii. </span></p><p><span style="font-family: arial; font-size: medium; letter-spacing: 0.54px; text-align: justify;">Dincolo de toate astea, însă, critica ar trebui să fie mai importantă. Nu este. Am sentimentul că nu vom atrage niciodată cu adevărat atenția ca scriitori – nici cititorilor români, nici celor de "afară" – dacă nu vom scăpa de îngâmfarea auctorială penibilă (specific românească oare?) și nu vom renunța la ideea păguboasă că scrierile noastre nu pot fi nicicum obiectul contestării critice. Nu, nu este deloc deloc plăcut să fii criticat, contestat, firește, dar nicăieri în lume valorile adevărate – vorbă mare – nu au apărut în absența criticii, iar principiile libertății în artă și în viață trebuie să poată fi aplicate și pe operele noastre unice și nemuritoare. Dacă nu acceptăm această minimă condiție, picăm în capcana unei totale inadecvări. Cum reaua intenție e întotdeauna ușor de detectat într-un demers critic, e necinstit și inutil să o vedem în toate demersurile critice care pun la îndoială genialele noastre scrieri.</span></p><p><span style="font-family: arial; font-size: medium; letter-spacing: 0.54px; text-align: justify;">E necinstit, pentru că e mai ușor să pui în funcțiune mașinăria victimizării și delirul persecuției decât să reflectezi o clipă la realitatea lucrurilor. În fine, cred că literatura română nu se poate afirma așa cum ar merita și din cauză că nu funcționează în interiorul ei spiritul critic. Pe de o parte, autorii au pragul scăzut de rezistență la frustrare și nici nu prea au simțul umorului, iar pe de altă parte, cei mai mulți critici sunt oportuniști, obedienți, lipsiți de caracter. Curajul în critică este rar, iar când apare, este supus, din păcate, unor presiuni (inimaginabile pentru cineva dinafară) tocmai din partea autorilor, dar și a unor grupuri care funcționează ca niște găști. Nu folosește nimănui reacția inflamată a unui autor la o recenzie negativă, deși autorul are, la rândul lui, tot dreptul să reacționeze. Mai mult, când reacția este de fapt un potop de insulte, autorul își arată limitele, lipsa de maniere și chiar... lipsa talentului. Acel autor nu se mai comportă ca un scriitor, ci ca un activist al propriei biografii pe care o admiră în oglindă la nesfârșit. Când critica va fi privită mai relaxat de către autori și tot mai mulți critici vor gândi cu propriile minți în demersul critic, atunci va începe probabil și literatura română să conteze cu adevărat în ochii oamenilor, de aici sau din lumea largă.</span></p><p><span style="font-family: arial; font-size: medium; letter-spacing: 0.54px; text-align: justify;">Literatura este o poveste frumoasă. Nu merită amestecată în politichiile noastre obscure și mărunte. E o poveste mare cu povești mai mici. De multe ori am fost prins de ele sau m-am aflat chiar eu în mijlocul lor. De exemplu, când undeva în străinătate am aflat, la un eveniment cultural, că primul chinez pe care îl cunoșteam personal, un artist, era chiar din singurul loc din China pe care îl pomenisem în poemele mele himerist-călătoare. Sau când, peste ani, după călătoria himerist-imaginară din poemele primei tinereți, am ajuns să văd pe bune locurile "vizitate" atunci, să retrăiesc "live" propria poezie. Sau când auzind povestea "himerismului poetic", un profesor de psihologie de la universitatea ieșeană a spus că acest concept literar este de fapt o abordare "avant la lettre" specifică terapiei narative și m-a îndemnat să urmez formările lor în acest domeniu, ceea ce s-a și întâmplat. Povești chiar mai multe. Care încă mă entuziasmează. Care mă țin conectat emoțional la un fel de metavers al scrisului în absolut, paralel cu viețile noastre trecătoare, deasupra lor, un rai al scriitorilor și cititorilor unde literatura este chiar aerul de respirat.</span></p><p><span style="font-family: arial; font-size: medium; letter-spacing: 0.54px; text-align: justify;"><i><a href="https://fictiunea.ro/2023/161/art2/index.html" rel="nofollow" target="_blank">AICI</a> poate fi accesat textul în revistă. </i></span></p>Vasile Baghiuhttp://www.blogger.com/profile/10726295932421831554noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-423828528084434527.post-42423874702373899242023-05-22T11:45:00.000+03:002023-05-24T12:10:32.382+03:00CONTENT WITH VERY LITTLE (text and video-recording)<p><span style="font-family: arial;"><span face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background-color: white; white-space: pre-wrap;"><span style="color: #800180;">CONTENT WITH VERY LITTLE </span></span><span style="background-color: white; color: #800180; white-space: pre-wrap;">by Vasile Baghiu </span></span></p><div><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;"><div class="separator" style="clear: both; font-size: 14px; text-align: left;"><iframe allowfullscreen="" class="BLOG_video_class" height="266" src="https://www.youtube.com/embed/nl5amxaOJvg" width="320" youtube-src-id="nl5amxaOJvg"></iframe></div><span style="font-family: arial;"><div style="font-size: 14px;"><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; font-size: 14px; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: arial; font-size: large;"><br /></span></span></div><span style="font-size: medium;">The limitless grandeur of our time</span></span></span></div><div><span style="font-family: arial; font-size: medium;"><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">grows from an insatiable appetite for success,</span></span></div><div><span style="font-family: arial; font-size: medium;"><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">when we still question
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">whether we have witnessed
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">the hemiplegic symptoms
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">at the table
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">deliberately set
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">to find a miraculous cure,
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">but also to host a picnic,
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">under venerable trees in Retiro, Madrid,
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">where we arrived almost by chance,
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">driven by the anxiety that prevents us from being content
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">with very little, as many others
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">enjoy pleasures for free. Did you catch the false note
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">hit by that diligent pupil
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">who used to practice
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">stubbornly
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">on the piano
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">as we heard him
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">over morning coffee
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">in our little corner warmed up by contentment, smiles
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">and an outdoor electric heater?
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">It is only a breeze
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">of the unprecedented facets of failure now,
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">a quick review of the weak points
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">on the road to achieving success
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">at any cost,
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">strangely similar
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">to a spectacular failure.
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">Ungrateful towards any act of kindness,
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">we collect our thoughts
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">and anxieties
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">and we walk down
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">the streets
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">leading nowhere,
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">at least for us,
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">for we are strangers
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">even in the most familiar place.
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; color: #0f0f0f; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">
</span><span style="color: #800180;"><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">Translated by Cristina Savin</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">
</span><span class="style-scope yt-formatted-string" dir="auto" face="Roboto, Arial, sans-serif" style="background: rgb(255, 255, 255); border: 0px; margin: 0px; padding: 0px; white-space: pre-wrap;">First appeared on "Parallel Texts. Words Reflected", in 2020. Link to the blog <a href="https://paralleltexts.blog/2020/06/30/vasile-baghiu-cristina-savin-from-metode-simple-de-incetinire-a-timpului-simple-methods-to-slow-down-time/" rel="nofollow" target="_blank">HERE</a></span></span></span></div>Vasile Baghiuhttp://www.blogger.com/profile/10726295932421831554noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-423828528084434527.post-89785308410820501812023-05-20T08:57:00.001+03:002023-05-24T09:04:16.122+03:00"Manual pentru bunici" de Arcadia Solum<p><span style="font-family: arial; font-size: medium;"><span style="background-color: white; color: #050505;"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: arial; font-size: medium;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheU8_Wgr6hLIj2jq0RmjLHgAR0XDPA9Ue9EdxEF1JhlMndFdJChl4Lic4x4yNZfwzOdPArTdNzRErFa3tWm31Pq00iIEIGE_T2SxxWAoslN0yTLWQUv8w3fQW83KLxsOnIy71ZNUu_AWidq3-raSrEiM7iBlRttBgYb_FXj_6l528Fy85cilRyTle4/s960/manual%20pentru%20bunici.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="502" data-original-width="960" height="167" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheU8_Wgr6hLIj2jq0RmjLHgAR0XDPA9Ue9EdxEF1JhlMndFdJChl4Lic4x4yNZfwzOdPArTdNzRErFa3tWm31Pq00iIEIGE_T2SxxWAoslN0yTLWQUv8w3fQW83KLxsOnIy71ZNUu_AWidq3-raSrEiM7iBlRttBgYb_FXj_6l528Fy85cilRyTle4/s320/manual%20pentru%20bunici.jpg" width="320" /></a></span></div><span style="font-family: arial; font-size: medium;">Scriu cu mare bucurie aceste rânduri prin care vreau să vă spun că duminică, 28 mai 2023, la ora 14, la Bookfest, va avea loc un eveniment cu totul special: va fi lansată cartea "Manual pentru bunici" de Arcadia Solum <span style="background-color: white; color: #050505;">apărută la Paralela 45.</span></span><p></p><p><span style="background-color: white; color: #050505; font-family: arial;"><span style="font-size: medium;">Din motive de călătorie prin alte locuri, eu nu voi putea fi acolo, așa cum mi-ar fi plăcut, dar vă garantez că merită să mergeți pentru întâlnirea cu autoarea și cu nepoata sa Alma și, firește, pentru a face rost de un exemplar din această primă carte de grandparenting din România.</span></span></p><span style="font-family: arial; font-size: medium;"><span style="background-color: white; color: #050505;">Am avut onoarea să citesc cartea în manuscris și am numai cuvinte de laudă despre ea.</span><br style="background-color: white; color: #050505;" /><span style="background-color: white; color: #050505;">Scrisă cu mult talent literar, cu umor, dar și atent documentată din surse științifice valide, cartea "Manual pentru bunici" ne învață, fără să ne dăscălească, despre firescul relației bunici-nepoți-părinți.</span><br style="background-color: white; color: #050505;" /><span style="background-color: white; color: #050505;">Arcadia Solum este una dintre cele mai cunoscute scriitoare-bloggerițe de la noi (link pentru blog <a href="http://arcadia-solum.blogspot.com/" rel="nofollow" target="_blank">AICI</a>).</span><br style="background-color: white; color: #050505;" /><span style="background-color: white; color: #050505;">Își scrie cu dezinvoltură și farmec "almismele" de fiecare zi (întâmplări și povești cu nepoata sa), scrie, la fel, cu mult talent, despre "una-alta", cum spune, și despre situații de viață, iar prezentările sale de carte sunt adevărate pagini de critică literară.</span><br style="background-color: white; color: #050505;" /><span style="background-color: white; color: #050505;">O felicit din tot sufletul pentru isprava de a publica volumul acesta – care înseamnă, dincolo de conținutul educațional fără dubii, experiență împărtășită cu generozitate – și îi doresc să aibă succesul pe care îl merită pe deplin!</span></span>Vasile Baghiuhttp://www.blogger.com/profile/10726295932421831554noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-423828528084434527.post-12472670087523675612023-05-19T09:08:00.008+03:002023-05-24T10:06:10.508+03:00OMUL HIMERIC (III) - Vasile Baghiu: Boala sau trecerea în metaversul poeziei (Anthropos, nr. 4, 2023)<div class="separator"><span style="clear: left; float: left; font-family: arial; font-size: medium; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" class="wp-image-2732" data-attachment-id="2732" data-comments-opened="1" data-image-caption="" data-image-description="" data-image-meta="{"aperture":"0","credit":"","camera":"","caption":"","created_timestamp":"0","copyright":"","focal_length":"0","iso":"0","shutter_speed":"0","title":"","orientation":"1"}" data-image-title="ilustratie-baghiu" data-large-file="https://anthroposdotro.files.wordpress.com/2023/05/ilustratie-baghiu.jpg?w=1018" data-medium-file="https://anthroposdotro.files.wordpress.com/2023/05/ilustratie-baghiu.jpg?w=300" data-orig-file="https://anthroposdotro.files.wordpress.com/2023/05/ilustratie-baghiu.jpg" data-orig-size="1018,708" data-permalink="https://anthropos.ro/vasile-baghiu-boala-sau-trecerea-in-metaversul-poeziei/ilustratie-baghiu/" decoding="async" height="139" loading="lazy" sizes="(max-width: 604px) 100vw, 604px" src="https://anthroposdotro.files.wordpress.com/2023/05/ilustratie-baghiu.jpg?w=1018" srcset="https://anthroposdotro.files.wordpress.com/2023/05/ilustratie-baghiu.jpg?w=604 604w, https://anthroposdotro.files.wordpress.com/2023/05/ilustratie-baghiu.jpg?w=150 150w, https://anthroposdotro.files.wordpress.com/2023/05/ilustratie-baghiu.jpg?w=300 300w, https://anthroposdotro.files.wordpress.com/2023/05/ilustratie-baghiu.jpg?w=768 768w, https://anthroposdotro.files.wordpress.com/2023/05/ilustratie-baghiu.jpg 1018w" style="border-radius: 9999px; box-sizing: border-box; height: auto; max-width: 100%; vertical-align: bottom;" width="200" /></span></div><p><span style="font-family: arial; font-size: medium;"><em style="background-color: #fff8ee;">Omul himeric</em><span style="background-color: #fff8ee;"> </span><span style="background-color: #fff8ee;">trăiește poezia, dar nu face mult caz de această trăire pentru că nu este interesat de ecourile modului său de a percepe viața. </span></span></p><p><span style="background-color: #fff8ee; font-family: arial; font-size: medium;">Călător în căutarea de sine, privește această neliniște ca pe o parte a naturii sale proprii, cu dorința de cuprindere și cunoaștere a lumii. </span></p><p><span style="background-color: #fff8ee; font-family: arial; font-size: medium;">Explorator al științei, nu are scopuri savante, ci vede în această înclinație un simplu semn al firii sale curioase și folosește jargonul specific fără emfază, pentru că nu are de demonstrat nici cunoștințe, nici învățătură, nimic, nimănui. </span></p><p><span style="background-color: #fff8ee; font-family: arial; font-size: medium;">Tentat de transfigurare, se bucură de „identitățile multiple”, de acel pessoan „trăiesc în noi nenumărați”, (1) cu aerul că schimbă, ca un actor experimentat, costumația pentru roluri diferite în piese diferite. <span></span></span></p><a name='more'></a><p></p><p><span style="background-color: #fff8ee; font-family: arial; font-size: medium;">Este o propensiune spre boală, adevărat, dar nu în formă clinică, patologică, ci în varianta lipsită de simptomatologia alarmantă specifică, în discuție și aceasta în mediile științific-medicale, (2) ci mai degrabă metafizic-filozofică, poetică, heteronimic-pessoană, literară. </span></p><p><span style="background-color: #fff8ee; font-family: arial; font-size: medium;">Atins uneori de boală, nu merge pe firul pesimismelor de pacient, preferă să integreze „căderea” în gama diversă a trăirilor și să forțeze, prin ea, acces spre niveluri mai adânci de înțelegere. </span></p><p><span style="font-family: arial; font-size: medium;"><span style="background-color: #fff8ee;">Nici poezia autentică – de care </span><em style="background-color: #fff8ee;">omul himeric</em><span style="background-color: #fff8ee;"> este legat prin fire mai trainice decât cele dintre întâmplările vieții de zi cu zi – nu își arată instrumentele, metaforele, mijloacele. Sau măcar încearcă să le treacă în plan secund, ferite vederii. </span></span></p><p><span style="font-family: arial; font-size: medium;"><span style="background-color: #fff8ee;">De altfel, un defect frecvent al textelor cu intenţie poetică, pe care încă mai avem ocazia să le citim prin reviste şi pe </span><em style="background-color: #fff8ee;">Internet</em><span style="background-color: #fff8ee;">, este poetizarea. </span></span></p><p><span style="background-color: #fff8ee; font-family: arial; font-size: medium;">Evident că majoritatea poeţilor – în care pot fi incluşi nu puţini dintre cei cu notorietate – nu sunt conştienţi de acest aspect esenţial şi ratează chiar poezia uneori. </span></p><p><span style="background-color: #fff8ee; font-family: arial; font-size: medium;">Poetizarea este acea tendinţă a autorului de a arăta și demonstra în textele sale inteligenţă, cultură, cunoştinţe, sensibilitate, profunzime a gândirii. Prin acest mecanism, poezia abia dacă mai încape printre versuri. </span></p><p><span style="background-color: #fff8ee; font-family: arial; font-size: medium;">Este o observaţie care merită împărtăşită, cred, chiar dacă unii autori de poezie nu o vor agrea, pentru că – se pare – multe dintre eşecurile noastre în povestea poeziei româneşti a cărei valoare nu este recunoscută și așa mai departe ar putea avea o legătură strânsă cu ea. </span></p><p><span style="background-color: #fff8ee; font-family: arial; font-size: medium;">Iar aici nu este vorba despre cultura poetului (care, fireşte, este recomandabil să fie cât mai solidă), ci pur şi simplu despre o înţelegere greşită a poeziei. </span></p><p><span style="background-color: #fff8ee; font-family: arial; font-size: medium;">Desigur, nu există o cheie universală de înțelegere „bună” a poeziei. Toţi cei care am încercat să scriem poezie şi încă o facem ne-am confruntat, mai mult sau mai puţin conştient, cu această problemă. Cu mai mult sau mai puţin succes în efortul de rezolvare a ei. </span></p><p><span style="font-family: arial; font-size: medium;"><span style="background-color: #fff8ee;">Ceea ce se poate adăuga este că poezia nu are de a face nici cu reflecţiile inteligente despre lume şi viaţă, nici cu ironia afişată, nici cu aluziile culturale, nici cu „adevărurile” social-politice ale zilei, nici cu expresiile frumoase (nici atât!), nici cu limbajul stradal sau la modă. Deşi ar putea să le cuprindă pe toate, poezia adevărată le ocoleşte, în primul rând pentru că nu are, la fel ca</span><span style="background-color: #fff8ee;"> </span><em style="background-color: #fff8ee;">omul himeric</em><span style="background-color: #fff8ee;">, de demonstrat nimic şi apoi pentru că nu ţine decât de un anumit mod de a vedea lucrurile într-o perspectivă mai degrabă psiho-emoţională şi strict individuală decât intelectuală. </span></span></p><p><span style="font-family: arial; font-size: medium;"><span style="background-color: #fff8ee;">În ipostaza sa de bolnav, pacient al „sanatoriilor celeste” (3), </span><em style="background-color: #fff8ee;">omul himeric</em><span style="background-color: #fff8ee;"> se adâncește în suferință ca într-un cuib de durere care îl face mai sensibil la lumea din jur. O sensibilitate ultragiată de limite impuse de epocă sau de subtile mecanisme psihologice de raportare la lume. Îi este necesară această acutizare a percepției suferinței exterioare pentru că stilul de viață himeric are foarte puțin din reperele fizic-materiale. </span></span></p><p><span style="font-family: arial; font-size: medium;"><span style="background-color: #fff8ee;">Totul se întâmplă în plan emoțional. O plimbare banală pe străzi pariziene toamna, ca în poemul </span><em style="background-color: #fff8ee;">Melancolie locală</em><span style="background-color: #fff8ee;"> din volumul al cărui manuscris l-am uitat în avion și l-am regăsit apoi la oficiul de obiecte pierdute, (4) nu este o foșnire a pașilor prin frunzele uscate, ci o metaforă a poeziei nescrise la care toată lumea are acces, un mod al contextului de a vorbi, nichitastănescian poate, nu cu ajutorul cuvintelor, ci al lucrurilor la îndemână: frunze, autobuze răscolind frunzele în trecerea indiferentă, vitrine aranjate artistic, mulțime neobosită pe bulevarde. </span></span></p><p><span style="font-family: arial; font-size: medium;"><span style="background-color: #fff8ee;">În condiția de pacient, </span><em style="background-color: #fff8ee;">omul himeric</em><span style="background-color: #fff8ee;"> respiră cu limite și experimentează sufletește trăirea la nivelul zero, poate singura care îi asigură accesul la lumea largă și la înțelegerea ei. Respirația devine o artă, ca în poemul </span><em style="background-color: #fff8ee;">Arta de a respira</em><span style="background-color: #fff8ee;">, (5) care este de fapt chiar arta de a trăi în acord cu nivelul obișnuit al condițiilor de viețuire, cu banalitatea de a sta întins pe un pat și de a te bucura de puterea pe care încă o mai ai de a trage aer în plămâni și de a privi prin camera în care te afli. </span></span></p><p><span style="font-size: medium;"><span style="background-color: #fff8ee; font-family: arial;">A</span><span style="background-color: #fff8ee; font-family: arial;">m trăit aceste limite în primul an al pandemiei, când am fost aproape de granița dintre „a fi și a nu fi”. Și pot spune că adevărul despre viață, adevărul despre lume și adevărul despre poezie, copleșitoare în solemnitatea lor, tocmai în astfel de situații se pot desluși. Toate trei pe seama greutății lucrurilor banale, a paharului de apă pe care îl primești sau nu pe patul de suferință în funcție de cât de norocos ești să ai pe lângă tine oameni cărora le pasă, a sensului sau a lipsei de sens a înlocuirii „trăitului” cu agitația pentru planuri și proiecte prin care să obții recunoașterea lumii, a poeziei ca întâmplare psiho-emoțională cu importanță și utilitate personală sau ca entitate culturală cu semnificații și însemnătate pentru mai mulți oameni. </span></span></p><p><span style="background-color: #fff8ee; font-family: arial; font-size: medium;">Merită, aș zice, oricum ar fi, să privim mai atent la lucrurile banale, ştiute. Între care și boala ca posibil mod de resetare a vieții, ca ipotetic instrument de clarificare a sensului. Convertită poetic, boala nu dă greutate în plus textului, rămâne doar așa, un bonus, ceva suplimentar, pentru că importantă aici este doar ușurința sau dificultatea de a respira cu adevărat. Nu „talentul” de a scrie despre propria suferință. Nu transferul spre scris. Dacă respirația se reglează, poezia poate rămâne foarte bine nescrisă fără absolut niciun fel de problemă pentru omenire. Tema bolii sau a morții în sine nu sporește valoarea poeziei. Nu există teme care merg sau care nu merg. Nu boala dă greutate textului. Abia stilul, viziunea autorului şi alte ingrediente care ţin de arta scrisului sunt mai importante în această chestiune, pentru că pot ridica orice subiect, fie el politic sau ideologic, la nivelul autenticului. Sau îl pot compromite iremediabil. </span></p><p><span style="background-color: #fff8ee; font-family: arial; font-size: medium;">Fireşte că unele teme pot fi la un moment dat pe valul modei, în trend, iar altele nu, însă în final tot măiestria scriitorului contează. Iar ceea ce le poate strica oricum pe toate este tezismul, intenţia de a demonstra ceva în alţi termeni decât cei literari. De a demonstra ce grozav, extraordinar și demn de compătimire și milă este, de exemplu, să stai bolnav întins pe pat și să aștepți sfârșitul. De a te plânge. </span></p><p><span style="font-family: arial; font-size: medium;"><span style="background-color: #fff8ee;">Și totuși, din conviețuirea cu boala </span><em style="background-color: #fff8ee;">omul himeric</em><span style="background-color: #fff8ee;"> are de câștigat abilitatea sau puterea de a se despovăra, la nivelul cotidian al trăirii, de artificios și superficial, de </span><em style="background-color: #fff8ee;">kitch</em><span style="background-color: #fff8ee;"> și sentimental, de frivolitate și indiferență, adică de tot ce împiedică poezia să își ia zborul cu naturalețea desăvârșită a faptului de a respira. Este un câștig al sensibilizării pentru o înțelegere mai bună a vieții, premisă fundamentală pentru trecerea în metaversul paralel al poeziei.</span></span></p><p class="has-small-font-size" style="background-color: #fff8ee; line-height: calc(1em + 0.875rem); margin-block: 2rem 0px; margin-left: auto; margin-right: auto; max-width: var(--wp--style--global--content-size);"><span style="font-family: arial;"><i><span style="color: #800180; font-size: medium;">Articolul poate fi accesat în revista Anthropos <a href="https://anthropos.ro/vasile-baghiu-boala-sau-trecerea-in-metaversul-poeziei/?fbclid=IwAR2ORckc2xTRTWzNxK1im1eRQqkS938MWEDm8w6Tj3H8SoOTkb86Oq3Na1w" rel="nofollow" target="_blank">AICI</a></span></i></span></p><p style="background-color: #fff8ee; line-height: calc(1em + 0.875rem); margin-block: 2rem 0px; margin-left: auto; margin-right: auto; max-width: var(--wp--style--global--content-size);"><span style="font-family: arial; font-size: medium;">_________________</span></p><p style="background-color: #fff8ee; line-height: calc(1em + 0.875rem); margin-block: 2rem 0px; margin-left: auto; margin-right: auto; max-width: var(--wp--style--global--content-size);"><span style="font-family: arial; font-size: x-small;"><span>1) Pessoa, Fernando.</span><span> </span><em>Opera poetică</em><span>. Traducere de Dinu Flămând, Editura Humanitas, București, 2011</span></span></p><p style="background-color: #fff8ee; line-height: calc(1em + 0.875rem); margin-block: 2rem 0px; margin-left: auto; margin-right: auto; max-width: var(--wp--style--global--content-size);"><span style="font-family: arial;"><span style="font-size: x-small;">2) Gillig PM. Dissociative identity disorder: a controversial diagnosis. Psychiatry (Edgmont). 2009 Mar;6(3):24-9. PMID: 19724751; PMCID: PMC2719457</span></span></p><p style="background-color: #fff8ee; line-height: calc(1em + 0.875rem); margin-block: 2rem 0px; margin-left: auto; margin-right: auto; max-width: var(--wp--style--global--content-size);"><span style="font-family: arial; font-size: x-small;"><span>3) Mincu, Marin: </span><em>Sanatoriul celest</em><span>, în Luceafărul, nr. 47, 30 decembrie 1998; text reluat în antologia </span><em>Poezia română actuală</em><span>, vol. I, Ed. Pontica, 1998 şi în sinteza </span><em>O panoramă critică a poeziei româneşti din secolul al XX-lea</em><span>, Ed Pontica, 2008</span></span></p><p style="background-color: #fff8ee; line-height: calc(1em + 0.875rem); margin-block: 2rem 0px; margin-left: auto; margin-right: auto; max-width: var(--wp--style--global--content-size);"><span style="font-family: arial; font-size: x-small;"><span>4) Baghiu, Vasile. </span><em>Metode simple de încetinire a timpului</em><span>, poeme, Editura Eikon, București, 2019</span></span></p>Vasile Baghiuhttp://www.blogger.com/profile/10726295932421831554noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-423828528084434527.post-2346851027591493292023-04-11T09:27:00.007+03:002023-04-11T09:35:01.926+03:00"La Paști ne înnoiam", pe Ficțiunea Optm, nr. 156/ 67-68 (serie nouă), 2023<p><span style="font-family: arial;"><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">Doar câteva gânduri aici, despre Paști și copilărie, la solicitarea revistei Ficțiunea Optm</span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">, nr. 156/ 67-68 (serie nouă), 2023, </span></span><span style="background-color: white; color: #050505; font-family: arial; white-space: pre-wrap;">mulțumit să mă teleportez back in time, fie și așa, pentru o clipă. </span><span style="background-color: white; color: #050505; font-family: arial; white-space: pre-wrap;">Sărbători cu lumină tuturor!</span></p><p><span style="font-family: arial;"><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">Textul pe site-ul revistei <a href="https://fictiunea.ro/2023/156/art1/?fbclid=IwAR3zg_yxbfdvX0qvGQ4ZBIML_nhjmfICKLrWYUpz1P0fTmeB-V4xFfiKinY" target="_blank">AICI</a></span></span></p><p style="box-sizing: inherit; letter-spacing: 0.54px; padding-left: 10px; padding-right: 10px; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;"><b></b></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: arial;"><b><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhb3ybVdTLFeLBaJI2XVmnQtU8M3KMZAE4AzUmiYcKf2cFhhyy0K4IiPxSljFh2Jw397XIucTyjwdnMTBW3OyOUs3AENjqax4xr01CVHOvHbYiGE74l_0nOzmvQcU5Pat4lLkEtsT_a0oO2DqN2Qc6vMW8QgM7ZdU042vdWD5KlstGWwi1FRWvz8H5K/s1985/narcise%20.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1530" data-original-width="1985" height="247" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhb3ybVdTLFeLBaJI2XVmnQtU8M3KMZAE4AzUmiYcKf2cFhhyy0K4IiPxSljFh2Jw397XIucTyjwdnMTBW3OyOUs3AENjqax4xr01CVHOvHbYiGE74l_0nOzmvQcU5Pat4lLkEtsT_a0oO2DqN2Qc6vMW8QgM7ZdU042vdWD5KlstGWwi1FRWvz8H5K/s320/narcise%20.jpg" width="320" /></a></b></span></div><span style="font-family: arial;"><b><span style="color: #800180;">Vasile Baghiu</span></b></span><p></p><p style="box-sizing: inherit; letter-spacing: 0.54px; padding-left: 10px; padding-right: 10px; text-align: justify;"><span style="color: #800180; font-family: arial;"><b>La Paști ne înnoiam</b></span></p><p style="box-sizing: inherit; letter-spacing: 0.54px; padding-left: 10px; padding-right: 10px; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">La Paști ne înnoiam. Adică primeam haine noi de la părinți. Sau măcar încălțăminte. Iar asta amplifica, în mintea mea cel puțin, primăvara și sărbătoarea care sosea. Și îmi dădea un sentiment de siguranță și pace. Căci nu venea singură, ci cu lumină blândă, diversitate de culoare și bucurie nereținută, cu pască, ouă roșii, cozonac și câte și mai câte.</span></p><p style="box-sizing: inherit; letter-spacing: 0.54px; padding-left: 10px; padding-right: 10px; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">Cu plăcerea de a vedea oamenii plimbându-se îmbrăcați cu ce aveau ei mai bun și vizitându-se unii pe alții, neamuri, vecini, cunoștințe. În Săptămâna Mare, tot satul începea să miroasă tulburător a bunătăți scoase din cuptor. Hainele noi și gătitul în casă, mirosul de pâine coaptă, agitația calmă pe seama curățeniei, zugrăvirea casei, toate mă duc cu gândul la copilăria mea de la țară, un timp al bucuriei, în pofida dificultăților și a lipsurilor uneori. Drumul la cimitir, unde curățam și îngrijeam mormintele, pomii înfloriți prin grădini, cu tulpinile negreșit văruite, dar și umblatul pe ulițele satului în zilele Sărbătorii împreună cu alți copii, toate mă resetau parcă pentru a vedea viața cu optimism. Cu speranță. Cu încredere. Chiar dacă nu era ușoară.<span></span></span></p><a name='more'></a><p></p><p style="box-sizing: inherit; letter-spacing: 0.54px; padding-left: 10px; padding-right: 10px; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">Narcisele galbene și albe îmi amintesc de Paști. Și orice lucru încă nepurtat, nou. Și potecile uscate și bătătorite după topirea zăpezii. Și cerul deschis, neverosimil de albastru, ridicat mai sus și mai sus după apăsarea zilelor noroase de iarnă. Și povestea suferinței și a sacrificiului cristic, zugrăvită pe înțelesul tuturor în icoane și pe bolțile și zidurile bisericilor.</span></p><p style="box-sizing: inherit; letter-spacing: 0.54px; padding-left: 10px; padding-right: 10px; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">Toate mă emoționează într-un fel aparte și mă încântă, dar mă fac și să mă gândesc la oamenii care suferă prin diverse locuri din lume, care nu au parte de lumină și bucurie, adesea chiar aproape de noi. Și la neputințele și limitele în care ne ducem viețile, mereu parcă sub vremuri.</span></p><p style="box-sizing: inherit; letter-spacing: 0.54px; padding-left: 10px; padding-right: 10px; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">La fel, lumina soarelui nou, de primăvară, pe pagini de carte, cu umbre mișcătoare de ramuri înflorite, undeva pe o bancă în parc sau chiar în grădina de la țară unde, când se întâmplă să ajung, încerc o reconectare la timpuri și stări în care mă simțeam confortabil în simplitatea trăirii de la nivelul zero.</span></p><p style="box-sizing: inherit; letter-spacing: 0.54px; padding-left: 10px; padding-right: 10px; text-align: justify;"><span style="font-family: arial;">Pagini de carte de poezie. Pentru că poezia se potrivește sărbătorii de Paști. Poezia care poate cuprinde situații și stări care nu pot fi nici pictate, nici fotografiate, nici scrise, nici povestite. Poezia nescrisă. Lumină de primăvară peste versuri care pot spune ceva până și despre contrastul dintre strălucirea proaspătă a florilor și mormintele pe care au fost plantate cu grijă. Poezia care devine uneori totuna cu viața.</span></p>Vasile Baghiuhttp://www.blogger.com/profile/10726295932421831554noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-423828528084434527.post-43015157410310362542023-04-10T10:30:00.004+03:002023-04-27T10:20:05.865+03:00Povestirea "Totul rămâne așa cum a fost", în Bucovina literară, 1-2-3, 2023<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: left;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVFrjLCNUZdIDTo1im1ULqTKmF3DSf498Pd38-yD5EevEESmxlIl5cDP1WnFnH5CquwcObat6rGAGGxqb9rY_XcPbhq0C3qpZleP6VPh90IDTpw80lsO6YQj259KcQ9tn1Pa7Z_MgkRtRFcAUDy0BLytxPu-0IQ1jVxZ1kDsr4lLhKoL1SFpjxk_Rq/s960/bucovina%20literara%201%202%203%202023.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="650" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVFrjLCNUZdIDTo1im1ULqTKmF3DSf498Pd38-yD5EevEESmxlIl5cDP1WnFnH5CquwcObat6rGAGGxqb9rY_XcPbhq0C3qpZleP6VPh90IDTpw80lsO6YQj259KcQ9tn1Pa7Z_MgkRtRFcAUDy0BLytxPu-0IQ1jVxZ1kDsr4lLhKoL1SFpjxk_Rq/s320/bucovina%20literara%201%202%203%202023.jpg" width="217" /></a></div><span style="color: #050505; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: arial;"><span style="background-color: white;">A apărut </span><span style="background-color: white;">"Bucovina literară" (nr. 1-2-3, 2023),</span><span style="background-color: white;"> cu multe contribuții valoroase, ca de obicei, dar și cu povestirea mea "Totul rămâne așa cum a fost", între paginile 52 și 58. </span></span></span><p></p><div dir="auto" style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: arial;">Felicitări și mulțumiri redacției, în special redactorului-șef Alexandru Ovidiu Vintilă!</span></div><div dir="auto" style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: arial;"><br /></span></div><div dir="auto" style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: arial;">Întregul conținut al revistei, cu povestirea mea inclusă între paginile 52 și 58, este accesibil <a href="https://www.scribd.com/document/636660998/Bucovina-Literar%C4%83-Nr-1-2-3-2023?fbclid=IwAR1C_JYEkXhW9q3fsSooTNlWMF1lNF7LDqBKQxEeMp0qv1ag7o6qNhep-Ow" target="_blank">AICI</a> .</span></div><div dir="auto" style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;"><br /></div><div dir="auto" style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;"><b style="font-family: arial;">Vasile Baghiu</b></div><div dir="auto" style="background-color: white;"><p class="MsoNormal"><span style="color: #050505; font-family: arial;"><span style="white-space: pre-wrap;"><b>Totul rămâne așa cum a fost</b><span style="font-size: x-small;">
</span></span></span></p><div style="text-align: right;"><span style="color: #050505; font-family: arial; font-size: x-small;"><i><span style="color: #050505; font-family: arial; font-size: x-small;"> </span></i></span></div><div style="text-align: right;"><span style="color: #050505; font-family: arial; font-size: x-small;"><i><span style="color: #050505; font-family: arial; font-size: x-small;"> Literatura se inspiră din realitate, </span>dar este un metavers paralel. </i></span></div><div style="text-align: right;"><span style="color: #050505; font-family: arial; font-size: x-small;"><i>Orice asemănare, inclusiv în aceste povești, se petrece în imaginația cititorului. </i></span></div><p></p><p class="MsoNormal"></p><div style="text-align: right;"><span style="color: #050505; font-family: arial; font-size: small;"><br /></span></div><span style="color: #050505; font-family: arial;"><span style="white-space: pre-wrap;">Undeva, pe un punct marginal de pe hartă, între ape și munți, la școala de asistenți medicali din orașul Piatra Veche, elevii învățau să îngrijească oameni bolnavi. Aveau multe materii în orar. Iar pofesorii nu erau puțini. Nu încăpeau niciodată toți în cancelaria strâmtă cât o bucătărie de bloc, unde ajungeau în pauze nu doar pentru a schimba catalogul, ci mai ales pentru a se ține cât de cât conectați la întâmplări. Iar într-un astfel de loc, deși nu se schimba mai nimic niciodată, se petreceau destule. Iar dacă nu se petreceau, erau inventate. Și discutate. Bârfite.
Radu Vasiliu, pictor cunoscut în oraș, preda acolo nursing. Nu mulți știau cu ce se mănâncă nursingul. Pe Facebook a fost întrebat dacă nu e cumva ceva despre creșterea copiilor. Poate și asta, dar era mai ales ceva despre bolnavi. Îl știau toți de la expozițiile de pictură și era de mirare să afli nu numai că era aici și preda îngrijirea bolnavului, dar și că lucrase mult timp ca asistent medical, iar acum, de o vreme, ca psiholog, mai degrabă funcționar, pe undeva prin birourile de la spital. Partea asta a vieții lui nu era prea cunoscută.
Nu era foarte clar, de exemplu, de ce avea nevoie de slujba aceea. Probabil că nu vindea suficient, dar omul nu discuta niciodată subiectul. Picta în timpul liber, adică în timpul pe care nu-l prea avea. Mai apărea câte un ceas de răgaz, printre vrafurile de lucrări de corectat și cărțoaiele uriașe din care se documenta, nu era chiar permanent pe stres și alergătură. Și totuși, pictase mereu așa, când reușea. Era pictor adevărat, cu lucrări și expoziții, cu recunoaștere și tot ce decurge de aici, chiar și așa, în sistem part-time și second job. <span><a name='more'></a></span>
Lucrările lui erau mai aparte, e adevărat, nici prea clasice, cu flori și peisaje, dar nici foarte actuale, adică nici chiar numai cu vopsele aruncate la întâmplare pe pânzele imense. Erau altfel. Un fel de altfel aparte.
Și era, tot așa, un mister, de ce nu se mulțumea doar să-și încaseze leafa pentru orele alea de teorie și practică și se încorda năprasnic să scrie și un vraf de manuale. Mai ales că scriindu-le și i-a urcat clar în cap pe toți. Și publicându-le. Nimeni nu mai e dispus în zilele noastre să schimbe lumea, să facă și să dreagă.
Asta îi trebuia lui acum? Să se ia la trântă cu programa și curricula, cu sistemul inert care respira foarte bine din propria inerție? Să ceară, în plus, chestii elementare, fişete pentru materiale, curățenie în subsolul mizer de la spital pentru vestiarele elevilor, săpun și hârtie igienică la băi, o toaletă rezervată profesorilor?
Se inflama mereu pe seama nedreptății. Le lua apărarea elevilor, împinși de director în spitale pentru practică pe timp de pandemie, băgați în hrubele de subsoluri mizerabile, tolerați pe holuri și prin saloane. Îi apăra și când directoarea de dinainte țipa la ei, mai ales la fetele care se duceau cu treburi administrative, păsuiri, scutiri, probleme personale. La fel, când la examenele de restanțe, la care era adesea băgat în comisie, vreun doctor nervos îi articula peste ceafă pe băieții mai delăsători care stăteau, ca milogii și aceia, pe lângă uși pentru examenele rămase nedate.
Se agita însă mai ales pentru a-și apăra cărțile-manual pe care le scrisese și începuse să le publice. A avut și niște intervenții pe la cercurile pedagogice, mega-activitățile de o inutilitate perfectă. La fel ca alții din alte specialități, se adunau și ei din mai multe școli ca să discute nimicul nimicului. Fără să pună cap la cap două-trei date și să încropească un articol mai de Doamne-ajută. Papagaliceau niște texte repetate despre metode didactice, se prefăceau că au lucruri importante de comunicat, își luau atitiudinea și morga pline de importanță, înfulecau la urmă fursecurile și aperitivele cu salam și asta era tot. Intervențiile lui despre diagnosticele nursing erau ca niște OZN-uri.
Probabil și din toate aceste motive, directorul nu îl vedea deloc cu ochi buni. Dar cel mai sigur din cauza spiritului afișat de independență și a absenței oricărei înclinații spre obediență și oportunism, căci Radu nu arăta nici cel mai mic semn de recunoștere a ierarhiei și a puterii. Nu-i plăceau șefii. Iar treaba era reciprocă. Era și firesc, artiștii sunt greu de ținut sub control. Nu suportă subordonarea. Sunt niște păsări care, dacă nu zboară, preferă să se lase să moară.
S-a agitat, s-a zbătut, a spus răspicat, a vorbit, a scris, a publicat, s-a dus la conferințe prin țară ca să explice de ce este bine pentru toată lumea să fie preluate lucrurile din Vest, a ținut lecții deschise, a lucrat zeci și sute de ore cu elevii pe identificarea diagnosticelor. Cu toate acestea, acolo, în școala din Piatra Veche, în partea de lume de la est de Carpați, în marginea unei Europe care nici nu era foarte întinsă văzută pe hărțile buletinelor meteo, într-o lume largă de pe Pământ, undeva în Univers, nimic nu se mișca, totul rămânea așa cum a fost.
Nebunie. Era o nebunie cu adevărat să muncească din entuziasm, să desțelenească cărțoaiele mari de specialitate din Occident, să pună în ordine conținuturile, să le scrie și să le aranjeze pe pagini sub formă de articole și cărți, să le publice pe toate sub formă de cărți, mură în gură pentru ei, iar ei să-i râdă în nas.
Înainte de plecare a mai dat una dintre ultimele lui bătălii pe acel front, un schimb de e-mail-uri cu directorul și a cedat. Îl inclusese într-o listă de adrese spre care a trimis un articol apărut într-o revistă importantă de specialitate, doar așa ca să-l semnaleze, mai ales că era despre nursing și ca să vadă și acela că toată agitația lui pe subiectul manualelor avea, totuși, recunoaștere la un nivel bun și să-l facă să înțeleagă astfel că e fără sens toată înverșunarea împortiva lui.
Îi răspundea că a citit articolul, ca și pe celelalte publicate pană atunci în aceeași revistă și îl felicita, „sincer”, pentru cele semnalate. Mai zicea că nu vrea să intre în vreo polemică, pentru că nu era „cadru de specialitate medicală”, dar ținea, totuși, să precizeze că pentru un articol pe acest subiect e nevoie de mai multă practică.
Urma o gonflare a propriilor merite și încheia apoteotic cu sfatul și îndemnul de a mai studia și de a mai avea răbdare să capete mai multă experiență ca să poată fi credibil ca autor de articole. De cărți nici nu se punea problema.
Radu i-a spus că experiența poate fi înșelătoare, că poți să ai o viață întreagă de experiență și tot ar fi fără folos dacă ar fi una de țipat la pacienți pe holuri și prin saloane. Și a adăugat că nu-i va cere lui permisiunea să scrie și să publice vreun articol sau orice pentru că asta e o chestiune de opțiune personală și de libertate.
Călcat binișor pe coada de mic dictator, directorul i-a scris că ar trebui să-și caute altceva, pentru că nu este deloc bun ca profesor, că este jalnic, că elevii fac ce vor în orele lui și încă multe și mărunte. Inventate. Și urâte.
Îl felicita pentru articol, dar trecea la ameninţări şi intimidări. Cum făcea şi la şcoală. Azi ţipa la profesori pentru motive imaginare, amplificate, reușind să pună în funcțiune mașinăria subtilă a mobbing-ului, pentru că poveștile se cam repetau şi îi încurajau şi pe cei foarte apropiaţi lui să le practice împotriva incomozilor ca Radu, iar mâine le întindea mâna zâmbind cu nonşalanţă. Purtarea aceasta era greu de suportat nu numai pentru Radu, ci şi pentru ceilalți, care însă schimbau doar priviri şi ridicau din umeri a mirare. Le era frică să se pună rău cu el. Nu se întâmpla nimic, totul rămânea așa cum a fost. Mulți au preferat să plece din şcoală, înaintea lui Radu. Sătui de tâmpenii. Era locul unde nu se schimba nimic niciodată.
Nici directoarea de dinaintea celui de acum nu-l avea la inimă. Pe aceleași motive, nedeclarate, îi corecta cu cerneală roșie până și condica în care își înregistra orele. Iar el, cu altă culoare, corecta zâmbind corectura înapoi. Era o ghidușie pe care și-o permitea. Cu asta chiar îi făcea să râdă pe înfundate pe toți, dar ajunsese să fie supărător. Cu atât mai mult cu cât le stârnise în confortul lor – cu manualele lui despre diagnostice nursing, cu inovațiile și propunerile insistente de schimbare a abordării materiei și a meseriei – pe niște colege deloc dispuse să urmeze prețioasa lui pornire de reformator.
Pe întreaga perioada scurtă a directoratului ei se pomenise chiar, la început de an, rămas fără dirigenție, fiindu-i preferată o tipă venită nu se știe de unde, cel mai probabil o protejată de pe la pardidele care își dispută și acum peste tot întâietatea în plasarea oamenilor prin posturi. Îi era tăiată astfel și o parte bunicică din bani. Mai puțină bătaie de cap, da, dar fără clasă, împins spre margine, pus pe banca de rezerve.
Pur și simplu, la început de an, în ziua când majoritatea profesorilor intrau în clase după festivitatea lungită, el putea fi văzut învârtindu-se pe holuri. Nu mai avea loc. Mai târziu, a spus într-o oarecare împrejurare că a avut sentimentul că se afla într-o zonă de graniță, de refugiu, când nici înainte nu îndrăznea să meargă (în acel caz, să se ducă acasă și să vină a doua zi la cursuri ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic) și nici în cancelarie nu îi venea să intre pentru că urma să înfrunte întrebările mirate ale colegilor de la plata cu ora, care nu aveau obligații de a prelua clase și nici de alt fel. S-a simțit un om singur, tuflit de acele situații anapoda, de toate.
La un moment dat, povestea aceasta cu directoarea care îl scosese pe Radu încet-încet aproape pe tușă ajunsese chiar în parlamemnt. Un ziarist care îl aprecia ca artist și care era și parlamentar preluase o postare a lui de pe Facebook în care se plângea de situația de nedreptate în care se afla și a făcut o interpelare în parlament. Fără mare efect. Cum nici petițiile lui la minister nu au avut alt rezultat decât niște răspunsuri în care i se spunea că e regretabil că se întâmpla ceea ce se întâmpla, dar că urmează, dădeau ei asigurări, ca astfel de situații, odată cu grozava reformă pe care o puneau la cale, să nu mai existe. Cum nici inspectoratul local nu a mișcat un deget. Tăcere. Nu le păsa și gata.
În școală se țineau ședințe. Lungi. Cu temeinică batere a apei în piuă. În intervențiile lui acolo părea să aibă o luptă de dat, dar se verifică și în acest caz că atunci când se unesc în rău oamenii devin o forță pe care nici eroismele extreme nu o pot opri. Se porneau, mai ales două dintre asistentele profesoare care predau aceeași materie de specialitate, să-i toace mărunt luările de cuvânt, acțiunile, proiectele. Și avea destule.
- Domnul maistru predă din engleză, iar elevii noștri nu înțeleg nimic! zicea una dintre ele, Sorana, care de fiecare dată când vorbea în adunările acelea spunea, cu detalii, ce extraordinară comunicare avea ea cu elevii și în general ce profesoară fantastică era.
Da, folosea la clasă unele expresii din cărțoaiele groase americane din care se documenta pentru ghidurile lui, pentru că nu apucase să scrie decât primele două volume, dar asta nu putea fi ceva rău, se gândea, câtă vreme cei mai mulți dintre aspiranții aceia la meseria de asistenți abia așteptau să plece în Vest. Plus că nu uita niciodată să facă traducerea.
Însă așa erau ele. Puse pe descurajat orice scânteie de înnoire. Pe dat cu tifla. Iar ca să-i arate unde-i era locul nu i se adresau și nici nu se referau la el cu titlul de profesor. Pe diplomă asta scria, dar pentru că preda discipline de instruire practică ele preferau, fie și în propriul dezavantaj, să facă separatismul, ca în școlile profesionale, unde pe vremuri, dar poate că și acum mai sunt situații de acest fel, materiile care țineau strict de meserie erau predate de maiștri din producție. Meseria de maistru este perfect onorabilă, dar el era pus la punct cu ea. La colț. Noroc că începuse să nu-i mai pese. Obosise. Venise oboseala aceea care te apasă ca un tavan, ca tavanele claselor nespațioase în care învățau.
Din cât îți puteai da seama, nu îl suportau cu adevărat mai ales din cauză că îndrăznise să propună schimbări în conținuturile materiei. Adică era așa că nu aveau niciun chef să primească lecții de la unul ca el, căruia îi recunoșteau cel mult calitatea de artist, însă îl vedeau ca pe un aiurit care nu avea cum să gândească un astfel de proiect, de scriere a unor manuale care să schimbe radical lucrurile. Și se pare că nici nu aveau chef să treacă la muncă, să învețe noii termeni, să facă efortul de a pune lucrurile pe o cale nouă doar așa că s-a trezit un pictor aterizat în școala lor că nu era bine cum era.
- Crezi că trebuia să vii tu ca să aflăm despre diagnosticele alea de îngrijire? îl chestiona zâmbind Laura, cealaltă fostă colegă de liceu.
Aflaseră, dar nu le foloseau. Oricine ar fi înțeles, chiar fără să aibă vreo treabă cu medicina, că tehnicile clasice, ale injecțiilor, perfuziilor, sondajelor și recoltărilor de produse biologice rămâneau la fel, cu mici modificări în privința instrumentelor, dar abordarea pacientului necesita, mai nou, multe schimbări. Iar Radu se încumeta să le aducă la lumină și să forțeze punerea lor în practică.
Totuși, în toată învălmășeala aceea în care la urma urmei un profesor se lupta să facă față răutății propriilor colegi și unui șef fitilist și manipulator, se găsiseră două profesoare care să își ridice glasul în apărarea lui.
Una era Corina. Preda ceva comunicare în profesiile medicale și nici ei nu-i plăcea să le sufle în borș șefilor. A spus răspicat, într-una din mega-ședințe:
- Eu cred că are dreptate Radu să-și apere cărțile și ideile de schimbări! Și spun asta limpede ca să nu se vorbească pe la colțuri. Dumneavoastră, domnule director, încercați mereu să umiliți oamenii, care sunt, practic, colegii dumneavoastră... Vă vedeți undeva sus și vă permiteți să ne admonestați pe toți, să ridicați tonul la noi și să ne frecați, pe românește, cu tot felul de căcaturi. Și mie îmi faceți aceleași mizerii. Nu v-am făcut nimic rău, dar vă purtați cu mine și cu cei mai mulți dintre noi ca un vechil pe moșie. Dimpotrivă, cei care vă cântă în strună, nedemn, după părerea mea, sunt și cei mai lăudați și băgați în seamă pe aici prin ședințele astea cu iz comunist, să v-o spun cinstit... Eu îl apreciez pe Radu pentru munca și proiectele lui, pentru deschiderea pe care o are și pe care dumneavoastră și cei care vă susțin nu o aveți. O spun ca să se știe. Și sunt dispusă să fac sesizare la inspectorat pentru toate aceste nereguli!
S-a făcut o liniște adâncă și stingheritoare care a durat vreo două minute. Nu era de ici de colo să îl înfrunte cineva. Este posibil ca unora să le fi fost un pic rușine că nu-și descleștaseră gura să spună măcar un sfert din ceea ce Corina, cu demnitate, spusese. La urma urmei, nici cu ei, cu aproape toți, marele șef, cum îi spuneau, nu se purtase cine știe ce.
Corina avea ciudățeniile ei, dar era fără discuții agreabilă, simpatică. Ciudată (sau numai suprinzătoare) era intransigența față de toți. Le trântea câte una când le era lumea mai dragă. Odată, în urma unei discuții nu foarte încordate, de cancelarie, despre civism, atitudine, reacție la nedreptate, obediență și lucruri din astea, care mai ales lui Radu îi aminteau de activismul anilor nouăzeci și care atunci, în epoca aceea inflamată, îi cuprinsese pe toți, pentru că voiau să-i dea pe comuniști jos după ce îi lăsaseră la revoluție, din nebăgare de seamă, să continue la putere, ea s-a supărat atât de tare pe cei care erau acolo și își spuneau și ei amărâtele de păreri încât le-a strigat din ușă, când tocmai ieșea pentru că sunase de intrare, că erau lipsiți de caracter când tăceau și suportau să-i umilească „un individ semidoct care îi pupă în cur pe superiori și îi fute pe subalterni” (chiar cuvintele astea le-a folosit, că nu se încurca) și că în general erau jalnici și nici nu mai voia să discute cu ei.
- Mă uit la voi și mi se face greață! Ditamai doctorii, profesorii și ce mai sunteți și vă lăsați călcați în picioare de un tâmpit cu apucături de dictator! Să vă fie rușine!
Era pornită atât de rău pe revoluționat mica lume din școala aceea de provincie încât îl pusese chiar și pe Radu la grămadă cu ei.
Și mai era Luana. Blondă, cu părul lung, înaltă, mereu zâmbitoare. Când trecea pe holuri sau intra în cancelarie se făcea lumină. Luana preda și ea nursing, dar studiile ei erau de istorie. Avusese un stagiu de vreo trei ani undeva pe la țară, în care le-a explicat, între multe altele, copiilor de țărani, cum e povestea cu regalitatea, cu Iuliu Maniu și Unirea și de ce este bine că există acolo în partea aceea de lume un stat numit România, pentru că a fost cât pe ce să nu fie, dar iată că era, deși parcă tot degeaba, pentru că tocmai când să fie bine, a devenit o țară din care se pleca. În fine, subiectele ei, din care le mai povestea și lor câte puțin. Pierduse postul acela, pentru că la un moment dat a lăsat și ea deoparte în seama istoriei toate idealurile unioniștilor și tot patriotismul și a plecat în străinătate. A lucrat ca chelneriță, a făcut menajul prin niște case, a împărțit pliante pentru o agenție de turism, prin Italia și prin Spania, a ars și gazul de pomană. Când s-a întors, a făcut chiar școala aceea de asistenți în care acum era profesoară, pentru că post pe istorie nu mai avea nicio șansă să găsească – toate erau date înainte de a fi scoase la concurs. Pe Radu îl sprijinea într-un mod simplu și, poate, cel mai eficient. Îi acorda atenție în cancelarie de față cu toți, îl întreba fel de fel de chestii nu numai din nursing, în care el se adâncise cu pasiune și seriozitate ca un cercetător, ci și din pictură și artă.
A ajuns să le enerveze și pe cele două „savante” (cum li se spunea, pentru că umblau înfumurate și se credeau experte unice în meseria lor) care îi făceau viața grea lui Radu. Însă gestul decisiv în sprijinul pentru el a fost să folosească la clasă ghidurile-manual pe care el începuse să le scoată pe piață. Venea cu ele la cancelarie, le punea, ostentativ, pe masă și conspecta din ele, citea un pic oricum înainte de ore, îl întreba pe Radu despre unele și altele. Le adoptase pur și simplu în munca ei.
- Trebuie să fii și fraier – a spus la o ședință de catedră – să ai astfel de ghiduri aduse la zi față de teoria și practica occidentală, care să fie și pliate pe programă și să nu le folosești doar din cauză că orgoliul îți este mai mare decât tine, dă pe dinafară. Și evident, dragile mele colege Sorana și Laura, la voi mă refer! Și la doamna Lostun, aici de față, șefa noastră de catedră care se preface fără spor că nu vede că munca asta a lui Radu este un ajutor pentru noi toți și îl tot chestionează ipocrit despre valabilitatea abordărilor lui. În loc să-l întrebați cu șiretenie asta, nu ar fi mai bine să puneți mâna să vă documentați dracului? Mai puneți și voi mâna pe carte! Faceți ce vreți, dar eu voi preda mai departe din cărțile astea. La urma urmei, sunt și avizate. Ce mai vreți? Asigurări ministeriale trimise special pentru voi?
Iar lucrurile astea le spunea peste tot. Nu se putea zice că îl plăcea pe Radu, deși uneori dădea impresia asta, dar era între ei o comunicare aparte. Se înțelegeau din priviri cumva, din gesturi, deși Radu era cam autist la capitolul ăsta, în fine, nu e locul aici de alte amănunte. Și nici nu e bine să te bagi în astfel de povești.
Directorul, cu doctoratul lui în nu se știa prea bine ce, îl freca mai departe toată ziua cu taxele datorate de unii elevi școlii reproșându-i că nu își făcea datoria.
- Sunt săraci, ce vreți? Au dificultăți, probleme... Nu au de unde. Și nu mă mai luați cu datoria! Să ziceți mulțumesc că fac, totuși, un serviciu care nu e obligația mea... Aveți contabilitate în școală.
Dacă era înfruntat, marele șef se îngălbenea, apoi își dădea ochii peste cap și începea să ridice tonul. A țipat și la el. Ba a îndrăznit să-i spună că nu-și va primi salariul dacă nu rezolvă cu restanțele.
- Ba o să-l primesc! Eu nu am semnat contract cu elevii, ci cu inspectoratul, cu școala asta. Și nu ridicați tonul la mine!
Discuția s-a făcut ceartă, pe octavele de sus. Radu îndrăznea să-l înfrunte. O elevă i-a povestit mai târziu, la ore, că voia în acel moment să intre în cancelarie însă când a auzit cearta a coborât repede, de frică, la etajul unu. Căci a fost o ceartă în toată regula.
De fapt, totul începuse într-o zi nu mult după intrarea lui în școală, când întrebat de secretară dacă dorește translator de engleză la o activitate cu niște elevi turci care veniseră în schimb de experiență Radu a spus că se descurcă, nu e nevoie. L-a sunat imediat marele șef.
- Dar credeți că faceți ce vreți în școala asta?
- Am fost întrebat și am răspuns.
Îl trimisese la activitate pe proful de engleză, care i-a testat lui Radu repede nivelul într-o discuție pe o bancă din fața școlii în așteptarea turcilor. Omul, simpatic, prietenos, nu avea nimic împotrivă să-l lase pe Radu să se descurce fără traducător, dar îi ceruse doar să-i permită și lui să participe, altfel o să-i frece ridichea marele șef.
Discuția cu turcii a fost relaxată. A putut să le povestească despre experiența de asistent medical din prima tinerețe de la un azil de boli psihiatrice. Ba a vorbit cu ei și despre Istambul, unde fusese cu ani în urmă de vreo patru ori. Îl ajutase pe un prieten care cumpăra de acolo materiale fotografice și le vindea aici la prețuri bune. Se făceau niște gentoaie mari cu filme, hârtie fotografică, soluții și alte lucruri, care, toate, trebuiau hămălite prin gări, dintr-un tren în altul, dar și păzite, mai ales pe traseele din Bulgaria unde se întâmplau fel de fel de tâlhării la drumul mare. Lui Radu îi plăceau însă acele excursii. Pe lângă plimbare avea ocazia să facă și schițe pentru tablouri, să se încarce sufletește cu energie pentru arta lui. Și apoi se alegea și cu niște bani, ceea ce nu era de neglijat, căci timpurile erau grele. Anii nouăzeci românești.
De la povestea cu turcii și translatorul de care nu avea nevoie, directorul l-a tot șicanat. Până și la examenul de definitivare, dacă inspectoarea adusă din alt oraș i-a pus nota nouă și cincizeci și l-a lăudat pentru conținuturile noi pe care le prezentase, el i-a dat opt și a ținut să facă observații care mai de care mai savante cu privire la metodele didactice, ba i-a dat și niște sfaturi extrem de prețioase.
Apăreau ferestre în orar, iar dacă te nimereai cu pictorul în încăperea aceea îngustă în care toți se loveau fund în fund prin jurul meselor în căutarea cataloagelor și a condicii de consemnare a orelor, puteai avea parte de mărturisiri.
- Aș vrea să știți, li s-a adresat odată ca din senin într-o astfel de fereastră celor care se nimeriseră pe acolo, pentru că sunt discuțiilea astea în școală cu ghidurile mele și toate complicațiile, e bine, poate, mă gândesc, să auziți de la mine cam cum e povestea... Foarte pe scurt, ce propun eu este ceva obișnuit în spitalele din Vest, dar aici suntem blocați, din păcate, în lucrurile vechi... Și nu ar trebui decât un mic efort de lectură... Până la un punct înțeleg și chestia asta a rezistenței la modificări, pentru că e greu să înveți ceva dacă nu ai curiozitate și nu ești obișnuit să deschizi cărțile... M-aș fi așteptat însă să fiu măcar lăsat în pace... Nu am parte de așa ceva, pentru că se vede că unii au timp și energie să îmi facă niște mici-mari mizerii, șicane, bârfă tâmpită la clase, jalbe pe la secretariat, interpelări tovărășești la ședințe, știți, ați văzut... Colegele mele... Poate că elevii ar merita învățătură la zi, iar pentru asta s-ar putea trece peste orgolii și vanități aiurea. Voiam să știți de la mine... Am zis că e bine așa... La urma urmei, ne vedem pe aici și ne salutăm.
Se pare că ajunsese la un capăt al răbdării și nu mai voia să aibă de a face cu ei. I se tăiase. Indiferent ce era și cum aveau ei chef să-i spună, Radu trăsese o linie după toată tevatura de șapte ani și refuza să se mai uite înapoi. Plecase. Își dăduse demisia. Începuseră de acum să aibă căutare și lucrările lui care combinau pictura cu fotografia, cu inserțiile lor de poze rupte prinse în pastă de culoare. Reușea să mai vândă când și când câte una.
- Am obosit! a spus, tot așa, din senin, ca un om obișnuit să vorbească singur, în cancelarie, într-o altă zi, înainte de trecerea în online. Directorul se poartă aiurea, nu are de gând să se oprească, are mereu aerul acela că poate să-și permită să facă asta cu noi, probabil că îi dă mâna, îl susțin și securiștii ăștia mai noi, partidele, habar nu am... L-ați văzut... Acum vorbește mieros, respectuos și nu mai știu cum cu tine, iar în scurt timp te trezești admonestat ca ultimul om. Nu știu, eu mă simt umilit... Și stresat... Și pe cale să mă îmbolnăvesc... Plec. Și dacă nu aș fi încercat să fiu și eu răbdător, să închid ochii la derapaje, să trec cu vederea... Am încercat, dar omul nu mă înghite și gata. Iar cealaltă șefă de dinaintea lui, la fel. Nu se mai termină povestea...
Erau fragmentele lui de monolog. De vorbit în pustiu. Se lăsa o tăcere, uneori stingheritoare, după astfel de faze. În timp ce lucrurile, dincolo de momente și situații, de foșgăiala măruntă a acelui cuib de oameni hotărâți să învețe despre durere și suferință, rămâneau neclintite, așa cum au fost.
Pe lângă director se învârteau mereu cele două foste colege de școală ale lui Radu. Supărate pe el. Supărate pe oameni în general. Supărate și pe cărți. Sorana chiar zicea că i se pare că sunt prea multe cărți în librării, la care Radu i-a spus, în trecere, că sunt multe mărfuri și în market, dar nu le cumpărăm pe toate. Se căzneau amarnic în luările lor de cuvânt din ședințele lungite de consiliu sau, mai ales, la cercurile pedagogice.
- Eu cred, susținea ritos Laura, că trebuie să fim mai exigenți cu elevii noștri, deoarece, ca și pacient, nu aș vrea să ajung pe mâna unora dintre ei. Colegul nostru, domnul Vasiliu, pune cu prea mare ușurință note mari... Consider că ar trebui să fie adus în discuția colectivului pentru că așa nu se mai poate...
Așa li se părea. Ca și profesoare. Ceilalți priveau cu oarecare detașare tot acel consum de energii împotriva „colegului nostru”, dar nu prea aveau la drept vorbind posibilitatea să intervină, să-i ia apărarea, așa cum poate simțeau adesea. Pentru că li se părea și lor nedrept. Să fii profesor cu un background de instruire și de viață ca al lui Radu, să ai adică lucruri bune de spus la clasă, chiar niște valori, limbaj, gândire, sensibilitate, pasiune, în fine, toate astea, iar directorul școlii și oamenii lui să te trateze cu sictir era ceva ce nu credeai că ai mai fi putut vedea. Acolo aveai însă ocazia să vezi. Să vezi cum lucrurile se moșmondeau între ele și rămâneau așa cum au fost.
Cu elevii Radu discuta normal, empatic, atât cât era și el în stare de empatie în context. Trei sferturi erau fete tinere și femei căsătorite, unele și dintre cele apropiate de vârsta lui. Iar el păstra distanța profesională, reușind să fie și familiar, și colegial. Nu făcea glume neghioabe și nici nu se ambala în discuții stingheritoare. Îl apreciau. Iar asta se vedea. De altfel, și înțeleseseră foarte repede abordările lui, chiar dacă evitau să se afișeze cu acea înțelegere de teama stăpânitoarelor științei tradiționale a nursingului.
Invitat o dată să le vorbească elevilor unei clase la care nu avea cursuri despre pasiunea lui pentru pictură, la una dintre activitățile pe care le făceau din când în când, ceva gen „școala altfel”, s-a desfășurat cum știa mai bine. Avea uneori cuvintele la el, deși nu era scriitor. Probabil că transforma, printr-o alchimie anume, combinația de culoare de pe pânze în amestec de cuvinte. Cuvinte care spuneau lucruri normale și surprinzătoare în normalitatea lor.
Când a trebuit să plece, mai precis când a decis să facă asta, țineau orele online, ceea ce a încurcat un pic comunicarea. Vreo două-trei clase ar fi vrut să facă o petiție, să protesteze, să se ducă la director și să-i ceară socoteală pentru alungarea profesorului lor. Știau și elevii de toată povestea. I-a oprit.
- Vă mulțumesc mult! le-a spus pe Zoom, mirat un pic de sunetul străin al propriului glas. Intenția voastră este foarte nobilă, dar eu nu vă încurajez să faceți asta. Trebuie să vă urmați interesul, să încheiați fără prea mari bătăi de cap școala asta așa cum e, să vă luați diploma și să ajungeți să îngrijiți pacienți așa cum vă doriți... Fie aici, fie afară ca atâția.
I-a venit clipa să plece. A părăsit viesparul. Colegele erau acum mulțumite. O ștersese imediat ce s-a ivit ocazia. Înțelegea că nu avea nicio șansă să-i schimbe în buni, inteligenți, prietenoși, umani, politicoși, empatici. Nici nu era dispus să mai încerce. A preferat să cedeze. Era locul unde totul era predestinat să rămână la fel. Așa sunt unele locuri.
S-a gândit la sănătate, la familie, la viață, la timp liber, la pictură. La stat degeaba. Îl și pusese cu adevărat la pământ toată nebunia. Aproape. Nu murise, dar era cât pe ce. Chiar înaintea ultimului Crăciun în care a mai funcționat în școala ruptă de lume, așa cum o vedea, pe fondul nesfârșitelor certuri, a agățat un Covid. Care l-a și dus la granița morții.
Îl luase poate de la biserică, de la subsolul în care se țineau slujbele fără să se aerisească și în care mai mergea în unele duminici cu Lili, soția lui, sau de la laboratorul de analize, unde se dusese să vadă ce era cu stările de rău. Sau – cine știe? – poate de la serviciul de dimineață, unde hârtiile erau plimbate pentru tot felul de semnături, avize și fotocopii, căci pandemia accelerase mașinăria avizelor, anchetelor, derogărilor și a permiselor de tot felul. Nu știe de unde ar fi putut să-l prindă, cert este că s-a simțit tot mai rău, iar când Lili se hotărâse să pună globurile în pom, în Ajun, el a căzut la pat și nu s-a mai putut ridica de acolo două săptămâni.
Așa a rămas. Lucrurile au mers mai departe, fără schimbări. Nici azi nu s-a schimbat ceva. Este un loc unde nu se schimbă nimic. Așa a fost. Așa pare că va fi.
Hărțuiala atinsese – chiar și în pandemie, când se întâlneau rar la școală, adică doar când trebuiau trecute notele în cataloage – niște cote mari. Așa că Radu a părăsit reduta. A mai apărut de câteva ori, răvășit, pe ecranul întâlnirilor Zoom de la mega-ședințe încercând să spună că atmosfera din școala lor era, totuși, bolnavă. Și că deși i-ar fi plăcut să mai rămână trebuie să plece, pentru că înțelege că directorul, care era de față, nu își va schimba purtarea și, prin urmare, motive legate de sănătate îl obligă să aleagă părăsirea acelui câmp de bătălie fără rost.
- Mi se face tot mai rău să am de a face cu răutatea dumneavoastră. Și a colegelor mele... Răutate gratuită și neghioabă... Le va veni rândul, pentru că veți ști să le faceți și lor viața grea… Sunteți de meserie! Să fiți sănătoși!
După acea ultimă apariție pe ecrane, imediat după Anul Nou s-a îmbolnăvit. Luana l-a sunat să se intereseze de soarta lui. Nu murise. A supraviețuit. Dar n-a mai fost văzut pe acolo. Au rămas manualele. Apăreau ca din senin pe băncile elevilor. Mai în secret sau mai deschis, cărțile își făceau loc pe băncile de curs. Aveau trecere. La fel ca tablourile. Rupte de soarta autorului lor. Un autor viu, dar parcă mort. Viu. Plecat. Fugit cât vedea cu ochii. Fugărit. O hologramă care trecuse, meteoric, pe holurile întunecoase și prin clasele cu tavane joase și vorbise despre cum ar trebui să fie și nu era, despre ce ar trebui făcut și nu se făcea. Despre cum ar trebui să se schimbe lucrurile și totul rămânea așa cum a fost.
</span></span><p></p><div style="color: #050505; white-space: pre-wrap;"><br /></div></div>Vasile Baghiuhttp://www.blogger.com/profile/10726295932421831554noreply@blogger.com1