luni, noiembrie 22, 2021

"Fantoma sanatoriului"

Acesta este "muntele vrăjit" din viața mea și din scrisul meu, din aproape toată poezia primei tinereți și din romanele "Fericire sub limite" și "Ospiciul". Când am hotărât ieri să ieșim pe dealurile Sanatoriului Bisericani, am pus din mers în rucsac și antologia "Fantoma sanatoriului" cu gândul să-i fac poze la locul faptei.
Două le adaug și aici, inclusiv una cu un uimitor ceas solar de pe biserica din spatele pavilioanelor.
Aici am îngrijit bolnavi ca asistent medical și am locuit, din 1984, imediat după liceu, până în 1990. Aici am trăit învăluit în poezia bolii și a morții, dar și a prieteniei, a dragostei și a vieții, a călătoriei imaginar-himeriste și a transfigurării.
Locul și clădirile sunt într-un fel de transformare acum, unele lăsate să se ruineze, dar încă păstrează semnele acelor ani.
Am fost emoționat să le revăd. Este o lume pe care am purtat-o în suflet mereu, punctul de plecare al înțelegerii vieții și împăcării cu ea, așa cum a fost și cum îmi este dat s-o trăiesc


miercuri, noiembrie 17, 2021

Aș compara climatul literar din România cu al unui salon de spital cu ferestrele închise

Cărţile mele sunt scrise pentru cititorii de azi şi spun câte ceva și despre lumea de azi. Este adevărat, eu nu fac parte din grupurile de scriitori şi critici din jurul editurilor, revistelor sau al altor centre de putere cultural-literară moştenite în mare parte din epoca dinozauriană a dictaturii sau utilizând încă şi azi mijloace de afirmare şi promovare de atunci, însă îmi văd de treabă mai departe, scriu mai departe, cu speranţa (singura rămasă) în cititori, care vor înţelege şi de acum încolo, cred, poate chiar mai limpede, cam cum stau lucrurile cu adevărat în literatura română contemporană. Fiecare victorie, oricât de măruntă, pe care am obţinut-o în plan literar a venit cu muncă şi efort, pe cont propriu, fără sprijin instituţional sau de alt fel. Nu sunt naiv şi ştiu că lumea nu e dreaptă, dar cred că există şi în lumea literară de azi de la noi, la fel ca în politică, un climat nesănătos. Până când nu va fi o dezbatere adevărată în legătură cu imposturile, falsurile, nedreptăţile din această lume literară, nu vom avea nici o recunoaştere adevărată a literaturii române afară şi cu atât mai puţin o recunoaştere a literaturii române acasă, în faţa cititorului român. Și pentru că tot trecem printr-o pandemie, aș compara climatul literar din România cu al unui salon de spital cu ferestrele închise.

joi, noiembrie 11, 2021

Scrisul îmi alungă adesea frica de moarte

Dacă mă gândesc acum din nou la literatură și mai ales la scris, cred că munca scrisului mă protejează într-un fel interesant, îmi aduce bucurie și mulțumire tocmai atunci când nimic din lumea în care trăiesc nu pare să se plieze pe sufletul meu.
Și mai cred că scrisul îmi alungă adesea frica de moarte, iar asta se întâmplă datorită puterii extraordinare pe care o are de a dilata timpul și de a transforma micile întâmplări de zi cu zi în evenimente emoționale cu bătaie mai lungă decât linia orizontului. Trăiesc într-un cuib de protecție construit din fraze, versuri, capitole, pasaje, cuvinte și mai ales din trăiri atât de aparte pe seama lor încât mereu va fi nevoie de noi pagini pentru a le cuprinde.

duminică, noiembrie 07, 2021

Străin în spațiul în care îmi fusese dat să trăiesc

Înainte de a născoci "himerismul poetic", adică trăirea eliberatoare a unei vieți
paralele prin mijlocirea poeziei, am trecut ani la rând, în copilărie, în adolescență și în prima tinerețe, prin stări de dedublare care mă făceau să tânjesc după lumi îndepărtate și necunoscute și să mă simt străin în spațiul în care îmi fusese dat să trăiesc.
Astfel, am purtat cu mine în suflet o nostalgie răscolitoare a timpurilor și locurilor din acest univers pe care-l considerăm al nostru, un sentiment care, deși ar fi putut să-mi blocheze viața și să facă să nu se aleagă chiar nimic din planuri, visuri și idealuri, mi-a dat un fel de aripi de imaginație care mă poartă și acum uneori peste lume în întregul ei, cu diversitatea ei, așa cum este ea în capul meu, lumea din mintea mea, aceea care contează poate la fel de mult cât realitatea, cu toate nepotrivirile de nuanțe și infinitele posibilități de modificare în acord cu suferințele și fericirile trecătoare.

Trei răspunsuri despre romanul „Alergările unui scriitor” de la autorul lui, Vasile Baghiu (în Familia, "Cum?", rubrică susținută de Mircea Pricăjan)

1.  Cum s-a conturat ideea romanului „Alergările unui scriitor”? Ideea a apărut după ce începusem o serie de alergări în încercarea de a con...