"Fantoma sanatoriului"

Acesta este "muntele vrăjit" din viața mea și din scrisul meu, din aproape toată poezia primei tinereți și din romanele "Fericire sub limite" și "Ospiciul". Când am hotărât ieri să ieșim pe dealurile Sanatoriului Bisericani, am pus din mers în rucsac și antologia "Fantoma sanatoriului" cu gândul să-i fac poze la locul faptei.

Două le adaug și aici, inclusiv una cu un uimitor ceas solar de pe biserica din spatele pavilioanelor.

Aici am îngrijit bolnavi ca asistent medical și am locuit, din 1984, imediat după liceu, până în 1990. Aici am trăit învăluit în poezia bolii și a morții, dar și a prieteniei, a dragostei și a vieții, a călătoriei imaginar-himeriste și a transfigurării.

Locul și clădirile sunt într-un fel de transformare acum, unele lăsate să se ruineze, dar încă păstrează semnele acelor ani.

Am fost emoționat să le revăd. Este o lume pe care am purtat-o în suflet mereu, punctul de plecare al înțelegerii vieții și împăcării cu ea, așa cum a fost și cum îmi este dat s-o trăiesc