Aș compara climatul literar din România cu al unui salon de spital cu ferestrele închise

Cărţile mele sunt scrise pentru cititorii de azi şi spun câte ceva și despre lumea de azi. Este adevărat, eu nu fac parte din grupurile de scriitori şi critici din jurul editurilor, revistelor sau al altor centre de putere cultural-literară moştenite în mare parte din epoca dinozauriană a dictaturii sau utilizând încă şi azi mijloace de afirmare şi promovare de atunci, însă îmi văd de treabă mai departe, scriu mai departe, cu speranţa (singura rămasă) în cititori, care vor înţelege şi de acum încolo, cred, poate chiar mai limpede, cam cum stau lucrurile cu adevărat în literatura română contemporană. Fiecare victorie, oricât de măruntă, pe care am obţinut-o în plan literar a venit cu muncă şi efort, pe cont propriu, fără sprijin instituţional sau de alt fel. Nu sunt naiv şi ştiu că lumea nu e dreaptă, dar cred că există şi în lumea literară de azi de la noi, la fel ca în politică, un climat nesănătos. Până când nu va fi o dezbatere adevărată în legătură cu imposturile, falsurile, nedreptăţile din această lume literară, nu vom avea nici o recunoaştere adevărată a literaturii române afară şi cu atât mai puţin o recunoaştere a literaturii române acasă, în faţa cititorului român. Și pentru că tot trecem printr-o pandemie, aș compara climatul literar din România cu al unui salon de spital cu ferestrele închise.