Writer-in-residence, pentru a doua oară, la Heinrich-Böll-Haus Langenbroich

Recent, am primit cu multă bucurie vestea extraordinară că am fost selectat, pentru a doua oară, după douăzeci și trei de ani, pentru prestigioasa bursă „Heinrich Böll” a statului german, care înseamnă, între altele, și o perioadă de creație în casa din North-Rhein Westfalen a cunoscutului laureat Nobel.

Acest moment nu este doar o deosebit de onorantă recunoaștere din străinătate a creației mele literare, ci și o atenție venită de undeva din Vestul Europei pentru un scriitor român.
Momentul este foarte bun, îmi este limpede, însă împărtășindu-l aici simt nevoia să mai adaug ceva.
În timp, am avut parte, la fel ca acum, nu de puține alte astfel de recunoașteri, iar în ultimii ani de publicarea, de exemplu, în reviste importante din Australia sau Marea Britanie, dar trebuie să subliniez, în spiritul adevărului, că ele nu au venit, ca în alte cazuri din lumea noastră românească, pe seama susținerii și promovării instituționale din țară, cum ar fi fost firesc într-o țară normală și cum și eu aș fi fost bucuros să accept dacă s-ar fi întâmplat.
Nu, nu mi-au lipsit, vreau să spun, nici aici acasă, ca scriitor, momentele adevărate de recunoaștere, dar aproape de fiecare dată când au venit, din partea organizațiilor și instituțiilor care au legătură cu literatura, ele au fost mai mult rezultatul onestității unor personalități care au decis să susțină public valoarea și de asemenea, în aceeași măsură, au fost consecința firii mele perseverente. Oricum, foarte puțin spre deloc expresia disponibilității și receptivității mediilor literare oficiale și ale establishment-ului pentru noutate și diversitate.
Așa cum arată acum, lumea noastră literară (cu întreg sistemul ei instituțional și organizațional) încă nu este, din păcate, dispusă la deschidere, transparență, echitate și democratizare. De aceea, soluția pentru un scriitor „nealiniat” rămâne perseverența pe un drum propriu, deloc ușor, dar poate mai cinstit și mai autentic.