Toate devin ale noastre ca și cum ar fi fost dintotdeauna

Clarificarea locului în care ajungem în călătorii este mereu misiunea Iulianei, care știe să vadă în câteva clipe într-un plan al orașului exact unde ne aflăm și pe unde trebuie să mergem ca să nu rătăcim calea spre alt reper. Uneori mai contribui și eu cu o părere sau două într-o chestiune sau alta pe acest vast subiect, dar cunoașterea orașelor și a punctelor importante de vizitat este negreșit în răspunderea ei. Se pare că în general preluăm cu naturalețe unele abilități pe care le transformăm apoi în adevărate mărci de identitate vizibile și ușor de recunoscut și pentru cei din jur. Cu hărțile și ghidurile de care face rost imediat ce ajungem undeva, orașele devin pentru ea - și desigur și pentru mine, cel norocos - atât de familiare încât orice „neliniște a călătorului” dispare așa cum a venit. Deși am călătorit destul de multișor și singur, de fiecare dată când suntem împreună (iar acest lucru s-a întîmplat, din fericire, destul de des în ultimii ani) toate devin ale noastre ca și cum ar fi fost dintotdeauna: străzile, parcurile, muzeele, terasele, piețele, cheiurile, țărmurile. Iar explorarea oricărui spațiu capătă un fel de aer de eternitate pe care doar arta mai are puterea să ni-l ofere.