Nu trebuie niciun trebuie

Lucrez la povestirea a treia, mai greu decât la celelalte. Nu mă stresez. O voi scoate la capăt. Nu am niciun deadline. Mai dificil, zic, dar cu încredere și chef de distracție. Scrisul este muncă, să fie limpede. Sau, mă rog, să fie mai bine pus accentul pe o chestiune peste care am impresia că se trece prea ușor. Muncă, dar și o fantastică sursă de entertainment. Sunt niște piedici pe care mi le pun singur uneori la scris, iar asta mă face să zâmbesc a râde când reușesc să iau un pic de distanță. Mai ales pe seama unor fixuri despre cum ar trebui. Despre ce trebuie și ce nu trebuie. Povești... Nu trebuie niciun trebuie. Totul este ca tonul să se plieze pe situații. În fine, nu totul. Ideal ar fi să nu se certe. Merg pe intuiție. Sunt dispus să greșesc de capul meu. Și nu împart asta cu nimeni.. Totul este ca tonul să se plieze pe situații. În fine, nu totul. Ideal ar fi să nu se certe. Merg pe intuiție. Sunt dispus să greșesc de capul meu. Și nu împart asta cu nimeni.