Viață filtrată prin scris

Ieri am pus punct celei de-a treia povestiri, din seria începută în decembrie. Trei proze de câte 5-6 mii de cuvinte în trei luni nu sună prea rău, aș zice. E mai mult decât nimic. Mai ales că le-am scris calm, fără deadline autoimpus, în serile acestea de iarnă din urmă care coboară devreme. Liber. Am și trimis-o unei reviste. Redactorul-șef a văzut însemnările de aici despre cum mergea și nu mergea lucrul și mi-a solicitat-o din timp pentru publicare. De ce nu? Scriu pentru publicare. Nu pentru sertar. Scriu pentru cititorii din timpul vieții mele. Mai nou, de un an, scrisul merge în paralel cu alergatul. Când alerg răsucesc în minte paginile, iar când scriu îmi temporizez ritmul ca în timpul curselor de alergare. Mâine încep povestirea a patra. Am subiectul, în fine, ideea. Voi vedea cum va merge. Nu știi dinainte. Descoperi pe parcurs. Este un pic de aventură. Un pic mai multă. Asta e și partea care mă motivează, poate. Mai sunt și alte lucruri. Nu multe, dar sunt. Este răscolirea unor resurse sufletești mai adânci, un sentiment tonic de amplificare a trăirii. Viață filtrată prin scris.