În
zilele în care nu scriu nu trăiesc neapărat mai mult. Cu cât mă îndepărtez de
scris, cu atât mă îndepărtez parcă și de trăit. Nu, nu spun că nu mai pot trăi
fără scris. Nici prin cap nu-mi trece o asemenea îngâmfată exagerare. Încerc
doar să înțeleg acest mecanism secret care îmi ține sub control stările de
tristețe și bucurie, de dezamăgire și entuziasm, într-o manieră umană și plină
de înțelegere, stranie și extraterestră.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Ana Blandiana : "Momentul descoperirii versurilor lui Vasile Baghiu în 1988 mi-a rămas în minte nu ca o descoperire literară, ci – oric... -
Scrisul poeziei devine nu de puține ori o ocupație care ar putea să nu aibă nici un înțeles pentru privitorul din afară. Două sau trei rându...
-
“România literară” publică o cronică la romanul Planuri de viaţă , în numărul 33/ 17 august 2012 . Ea aparţine lui Marius Miheţ. Cuprinzătoa... -
Poetul Nicolae Coande, prietenul meu, se întreabă într-un e-mail pe care l-am primit zilele trecute (sper să nu se supere că îl bârfesc aici...
-
În prefața cărții lui Vasile Baghiu, Alergările unui scriitor, Vianu Mureșan amintește de Haruki Murakami care ”și-a prezentat viața, incl...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu