Abaterea de la disciplină are un preţ

De dimineaţă, în loc să trec mai întâi şi mai întâi la scris, cum îmi cam este deja obiceiul, eu m-am frăsuit prin bucătărie, pe lângă ibricul de cafea şi farfuriile cu micul dejun, a Iulianei şi a mea, o activitate plăcută altfel. Aşa am ratat începerea zilei prin scris, iar acum nu am decât să umplu paginile două-trei (poate şi mai multe, dacă dă Dumnezeu) cum voi putea. Aşa îmi trebuie! Abaterea de la disciplină are un preţ, Îmi dă oricum serios de furcă un capitol final al romanului, în care protagonistul se duce la Eforie cu nişte prieteni elveţieni veniţi în vizită, care, la un moment dat, în plimbările lor, dau peste un canal descoperit, chiar pe trotuar. Oamenii se decid să stea santinelă lângă canal pentru că se tem pur şi simplu să nu cadă vreun copil în el. Românul se duce - trebuie să facă asta! - la primărie şi vine peste vreo două ceasuri cu un lucrător, care pune şi capacul şi îl şi sudează, bodogănind în româneşte pretenţiile străinilor. Încurcătura mea este legată de descrierea pur şi simplu a scenei fără să pic nici o secundă în moralisme, riscul major. Încerc să ies cu bine şi din asta, chiar până deseară.