Partea
bună din partea rea în toată povestea aceasta cu scrisul este plăcerea
de a descoperi în propria minte idei şi gânduri pe care nu ştiai că le
ai. Scrierea unui roman este şi un instrument perfect de aflare a
naturii tale adevărate, de răscolire a unor resurse sufleteşti care,
altfel, ar fi rămas veşnic în adormire. La un moment dat, după mai multe
pagini, după mai multe cărţi, ajungi să fii
într-un fel în care nu ai fi fost niciodată fără literatură, ceea ce nu
zic că este neapărat un lucru bun în sine, căci nu ştii cum ai fi fost
având un parcurs normal, dar este sigur că aventura în care eşti atras
devine ceva extrem de special care îţi amplifică trăirea şi îţi oferă
şansa de a întrezări un sens.
Viaţă, scris, citit... Viaţa îmi dă un acut sentiment al clipei, scrisul mă face să mă gândesc, din când în când, la viitor, unde nu se întâmplă niciodată nimic semnificativ, iar cititul mă duce puţin în urmă şi mă coboară încet-încetişor cu picioarele pe pământ. Cât despre "himerismul poetic", îl simt ca pe un instrument eficient prin care se poate călători, în ambele sensuri, între poezia scrisă și poezia trăită.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Vasile Baghiu: "Poezia între teorie și praxis" - cronică la volumul "Cele două capete ale tăcerii" (Ed. Eikon, 2021) de Vianu Mureșan
Vasile Baghiu Poezia între teorie și praxis Cronica a apărut în revista Familia, nr 4/ 20...
-
Vasile Baghiu Echilibristică po(i)etică deasupra “hăului” * Cronica este ...
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
Vasile Baghiu Două adevăruri care se intersectează Apărut în revista Ficțiunea (n. 113/ februarie 2025), ca răspuns la o anchetă desp...
-
Vasile Baghiu Clovnerii suprarealist-postmoderniste cu mesaj cifrat Cronică apărută î...
-
Vasile Baghiu Poezia liniștii interioare Cronică apărută în Observator cultural ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu