Partea
bună din partea rea în toată povestea aceasta cu scrisul este plăcerea
de a descoperi în propria minte idei şi gânduri pe care nu ştiai că le
ai. Scrierea unui roman este şi un instrument perfect de aflare a
naturii tale adevărate, de răscolire a unor resurse sufleteşti care,
altfel, ar fi rămas veşnic în adormire. La un moment dat, după mai multe
pagini, după mai multe cărţi, ajungi să fii
într-un fel în care nu ai fi fost niciodată fără literatură, ceea ce nu
zic că este neapărat un lucru bun în sine, căci nu ştii cum ai fi fost
având un parcurs normal, dar este sigur că aventura în care eşti atras
devine ceva extrem de special care îţi amplifică trăirea şi îţi oferă
şansa de a întrezări un sens.
Scrisul mă protejează și îmi alungă adesea fricile și neliniștile, poate datorită puterii extraordinare pe care o are de a dilata timpul.Trăiesc uneori într-un fel de cuib de protecție construit din fraze, versuri, capitole, pasaje, cuvinte și mai ales, pe seama lor, din trăiri atât de aparte încât mereu va fi nevoie de pagini noi pentru a le cuprinde.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Vasile Baghiu: Echilibru & coordonare cu ajutorul poeziei. Cronică la volumul Sindromul Joubert (Ed. Cartier, 2023)
Vasile Baghiu Echilibru & coordonare cu ajutorul poeziei ...
-
Vasile Baghiu Echilibristică po(i)etică deasupra “hăului” * Cronica este ...
-
Vasile Baghiu Clovnerii suprarealist-postmoderniste cu mesaj cifrat Cronică apărută î...
-
Vasile Baghiu Două adevăruri care se intersectează Apărut în revista Ficțiunea (n. 113/ februarie 2025), ca răspuns la o anchetă desp...
-
Vasile Baghiu Poezia liniștii interioare Cronică apărută în Observator cultural ...
-
"Alergările unui scriitor" este o carte norocoasă. Inspirată de alergările mele reale (și salvatoare) din ultimii aproape trei a...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu