Ce mă leagă de Palermo?

Ei bine, acum 30 de ani, spre sfârșitul anilor optzeci, în poemele care i-au stârnit un asemenea entuziasm poetei Ana Blandiana încât a spus în prezentarea de atunci din "Familia" că reuşesc să reprezinte mările şi oceanele "cu minuție şi adevăr", am pomenit şi acest oraș. 

Le scrisesem în izolare la sanatoriul unde îngrijeam bolnavi visând la lumea întreagă. Amănuntul este important pentru mine, pentru că "himerismul" a pornit de fapt de acolo, de la tensiunea care se iscase între restricțiile în care trăiam și amploarea visurilor care mi se învârteau în cap. 

Iar întâmplarea că am ajuns după ani să respir aerul acestui loc este încă o probă că poezia - în manieră "himeristă" - poate schimba viața omului, poate fi mai mult decât nişte cuvinte adunate pe hârtie, poate fi un stil de viață. 

Am scris atunci ca şi cum aş fi fost la Palermo, iar acum trei ani, prin 2018, am ajuns să trăiesc ceea ce am scris. Viața ne oferă bune surprize.