Mi-am amintit că Vianu mi-o dăruise în toamnă cu autograf când ne-am revăzut la Piatra și mi-a făcut şi surpriza extraordinară de a vorbi despre o carte de-a mea.
Am lăsat-o atunci deoparte, luat de viața de zi cu zi.
O descopăr acum și constat că "Bravo, campeon! (memorialul agoniei)" este o carte unică, tulburătoare, o carte a durerii și a suferinței, a bolii și a limitelor, a iubirii și a disperării, a vieții și a morții. Este jurnalul participării la îngrijirea fratelui său care se afla în ultimele lui luni de viață undeva într-un spital din Spania, iar paginile care consemnează agonia devin o mărturie a limitelor omului.
Uneori, frazele capătă sunetul și cadența pe care le poți întâlni la marii scriitori ai lumii, ceea ce este o încântare în primul rând, dar și o confirmare că avem destule prejudecăți despre valoarea scriitorilor autohtoni. Cu doar câtva timp înainte nu știam prea multe despre Vianu, dar auzindu-l conferențiind acum vreun an am avut revelația unui scriitor de mare talent.
Între timp, am văzut cât de strălucitor este în eseuri, cât de profund este în paginile de proză, cât de rafinat este în poeme. Sunt bucuros de descoperire și onorat să cunosc personal un astfel de scriitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu