Răul se extinde și pe seama indiferenței celor buni

Părerile sunt diferite pe aproape toate subiectele și e normal să fie așa, dar eu cred că oamenii ar trebui să aibă mai des reacții la nedreptate și încălcarea demnității în viața de zi cu zi.
Fără atitudine din partea fiecăruia în pătrățica sa, lumea nu numai că nu se va face mai bună, dar va decădea și mai mult, moral, etic, uman, pe toate planurile.
Se pare că este adevărată vorba aceea care zice că răul se extinde și pe seama indiferenței celor buni, pentru că s-a putut constata în diferite situații că atunci când sunt mai multe voci care spun ceea ce este de spus, simplu și fără dramatizări, situația se poate schimba în bine.
Nu este nevoie de gesturi eroice, disperate la tot pasul, pentru că nu se poate trăi într-o stare de continuă revoltă, ci doar de exprimări simple din care să se înțeleagă limpede că nu acceptăm unele abuzuri și jigniri, că suntem solidari cu unii semeni de lângă noi puși la colț și nedreptățiți, că refuzăm să fim părtași la ceva care nu ni se pare în regulă.

Da, pe termen scurt te încarci astfel cu tensiuni și stres și poți pierde chiar lucruri de care depinde pe moment viețuirea ta, cum ar fi slujba, dar în timp câștigul tău va fi mult mai important, pentru că vei rămâne om, ceea ce înseamnă chiar echilibrul și mulțumirea pe care le dorești și le cauți mereu în viața de zi cu zi.
Nu este nefiresc să avem grijă să ne menținem pozițiile câștigate și interesele, dar asta nu se face chiar cu orice preț, nu pe seama acceptării umilințelor, nu prin desconsiderarea demnității fără de care calitatea vieții propriu-zise este în derivă.
Dacă încetăm să mai ținem la aceste repere simple, atunci nu prea se mai înțelege de ce ne mai trimitem copiii la școală, de ce încă mai credem că educația este importantă, de ce mai mergem la biserică și ne rugăm.
Dacă nu mai prețuim toate acestea, dacă nu mai dăm doi bani pe onoare, demnitate, dreptate, cinste, pe aceste cuvinte care sună, din păcate, tot mai straniu, dacă nu mai au niciun ecou în sufletele noastre și continuăm să zâmbim profesional în orice împrejurare, bună sau rea, fără rezerve, înseamnă că am devenit toți niște actori de mare clasă, cu rolurile de oameni binevoitori, prietenoși și din cale-afară de bine învățate.
Lumea din jurul nostru se poate duce la vale, dar noi vom continua pe acest drum să facem figurația care ne-a devenit a doua natură, sau poate chiar cea dintâi.