Adesea rezolvarea se găsește întâmplător

Uneori avem senzația că târâm barca pe uscat și nu știm ce-ar trebui să facem. Soluțiile nu sunt miraculoase și nici nu există o rețetă universală, pentru că problemele țin de caracterul particular al situațiilor și de fiecare persoană în parte.

Adesea rezolvarea se găsește întâmplător, într-o discuție banală în care povestim ce ni se întâmplă. Nu de puține ori apare cheia problemei la capătul unor eșecuri și suferințe, ca și cum trebuia obligatoriu să trecem prin ele pentru a ajunge la un liman acceptabil și de la care se poate merge mai departe. Se mai ivește lămurirea necazurilor, posibil, și în continuarea muncii și în disciplina și perseveranța prin care ducem la capăt planurile și proiectele lăsate o vreme deoparte. La fel, mergând poate la psiholog, la biserică și mai ales ținând legătura cu oamenii pe care îi cunoaștem și sunt dispuși să se vadă cu noi. Și încă pe alte căi, nebănuite și izbăvitoare, descoperite de multe ori în mers, pe drum, în timpul căutării neliniștite.

Toate pot fi cu folos, pentru că omului i-a fost dat să caute, să fie luptător, să încerce să pună din nou pe valuri barca de fiecare dată când eșuează, indiferent dacă exemplele de succes nu au fost prea numeroase.

Iar dacă în încercarea noastră de revenire la linia de plutire mai avem parte și de sprijinul necondiționat al câtorva persoane dragi, al familiei și al prietenilor, dacă avem acest noroc pe care e înțelept să-l prețuim, atunci merită să nu abandonăm și să ne mișcăm în direcția care să ne pună din nou în stare de funcționare. Pentru că dacă răul vine de la oameni, binele tot de la ei ar trebui să-l așteptăm și să-l primim.