Cititul decurge normal. Viața se ține și ea la pas

Sunt, în aceste zile, la recitirea celor 225 de pagini A4 ale romanului (peste 100.000 de cuvinte), cu hârtie și creion alături (pentru lista de probleme și observații), însă tot nu cred că voi putea preda manuscrisul foarte repede editurii (adică nu în două săptămâni, ci mai curând spre sfârșitul acestei luni), pentru că l-aș da înainte la citit unor persoane în care am încredere, apoi l-aș mai aștepta un timp, pentru clarificarea unor chestiuni care încă nu îmi sunt foarte clare. Plus că am învățat de acum (după experiența cu "Planuri de viață" și după aceasta în care sunt prins acum) că pot apărea mereu lucruri noi, la care nu m-am gândit nici în momentul scrierii (când nu aveam imaginea întregului), nici cu câteva zile înainte (când încercam să pun la cale finalul), amănunte care impun adesea modificări deloc minore. Cititul decurge normal. Viața se ține și ea la pas, alături, cu demnitate și speranță, atât cât este posibil în aceste vremuri.