Romanul
încă în stadiu de manuscris este o fiinţă imprevizibilă. În timp ce îl
recitesc conştiincios ca să-l aduc la forma finală, pasaje pe care le
uitasem sau cărora nu le dădusem poate suficientă atenţie în momentul în
care le-am scris capătă un fel de a doua viaţă, îşi reclamă dreptul la
vizibilitate şi la un loc important în toată economia textului, se
insinuează în faţă. Nu ar fi nicidecum aceasta o problemă adevărată,
numai că sfârşitul se amână iar şi iar tocmai când credeam că era
aproape.
Scrisul mă protejează și îmi alungă adesea fricile și neliniștile, poate datorită puterii extraordinare pe care o are de a dilata timpul.Trăiesc uneori într-un fel de cuib de protecție construit din fraze, versuri, capitole, pasaje, cuvinte și mai ales, pe seama lor, din trăiri atât de aparte încât mereu va fi nevoie de pagini noi pentru a le cuprinde.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ana Blandiana: Text pe coperta antologiei "Maniera sau cât de departe am mers" de Vasile Baghiu (Ed. Cartier, 2025)
Ana Blandiana : "Momentul descoperirii versurilor lui Vasile Baghiu în 1988 mi-a rămas în minte nu ca o descoperire literară, ci – oric...
-
Vasile Baghiu Echilibristică po(i)etică deasupra “hăului” * Cronica este ...
-
Vasile Baghiu Clovnerii suprarealist-postmoderniste cu mesaj cifrat Cronică apărută î...
-
Vasile Baghiu Două adevăruri care se intersectează Apărut în revista Ficțiunea (n. 113/ februarie 2025), ca răspuns la o anchetă desp...
-
Vasile Baghiu Poezia liniștii interioare Cronică apărută în Observator cultural ...
-
Onorat și foarte bucuros să fiu inclus cu un poem, "Fleeting Connections", în numărul 112 al excelentei reviste britanice ACUMEN. ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu