Înainte de trimiterea manuscriului la editură

Am terminat de scris romanul. Îmi este limpede, e clar. Doar niște detalii ar mai fi de pus la punct înainte de trimiterea manuscriului la editură și gata. Acum că proiectul e adus la capăt și sunt relaxat, mă gândesc la vorba aceea pe care unor români le place s-o spună uneori glumind și care se potrivește, cred, și muncii de construire a unui roman: "Băutura e bună, dom'le, da' trebuie să te ții de ea..." La fel și cu scrisul. E bun, dar trebuie să te ții de el. Zilnic, disciplinat, cu obstinație, cu tenacitate. Am început să învăț asta, pe viu. Scrisul este într-un fel ca o băutură tare, cu diferența esențială că nu îți afectează sănătatea. Așa cum bieților alcoolici li se face rău când fac pauză de la consumul de băutură și le vine și mai greu când beau din nou (tocmai din cauză că s-au întrerupt din îndeletnicirea autodistructivă), tot așa și pentru un romancier pauzele de la scris devin praguri de trecut, dificultăți de depășit. Concluzia e, așadar, mai mult decât evidentă. Când începi un roman, trebuie să mergi fără întreruperi semnificative până la capăt.