Încă sunt adaptabil

Acum că am terminat romanul, mă simt eliberat, mulțumit. Am lucrat la el (timp efectiv de scris) aproape doi ani, dar proiectul lui e un pic mai întins temporal, pe vreo patru ani. Față de romanul "Planuri de viață", a cărui scriere mi-a luat cinci luni de muncă zi de zi, în 2011, undeva într-un orășel din Elveția, acesta abia încheiat mi-a solicitat mai mult resursele interioare, poate și pentru că e pentru prima dată în ultimii zece ani când scriu o carte în țară, la Piatra Neamț, unde solicitările vieții, la rândul lor, sunt la fel de puternice. Rezidențele literare pe care le-am obținut prin Europa în anii 2000 mi-au dat acel impuls necesar de a continua și mi-au permis să scriu câteva cărți de poezie și un roman, însă în cazul de față am de a face, cred, din nou, ca în anii nouăzeci, cu experiența vieții și a scrisului acasă, iar ducerea acum la capăt a acestei cărți îmi arată în plus, poate, că sunt încă adaptabil. Un alt aspect inedit în cazul acestui roman tocmai adus la final este că în paralel am ținut aici pe Facebook un fel de jurnal de creație, la care ați participat sufletește (prin like-uri, comentarii și mesaje) mulți dintre voi, prieteni FB, lucru pentru care vă mulțumesc din suflet. Săptămâna viitoare cel mai târziu voi trimite manuscrisul editurii, apoi nu-mi mai doresc decât să fie acceptat, să ajungă în librării cât mai repede și, bineînțeles, să fie deopotrivă pe placul cititorilor și al criticilor.