Problema
scrierii unui roman este simplă în aparenţă. Ai un subiect, ai şi
etapele poveştii pe care vrei s-o urmezi, iar ceea ce îţi mai rămâne de
făcut nu este altceva decât să umpli pagină după pagină în fiecare zi
până la ultima frază. Scrii aşadar, urmezi un fir, urmezi uneori mai
multe fire, iar lucrul acesta are adesea aspecte tehnice descurajatoare.
Totuşi, înaintezi, intri în detaliile vieţii
pe care o trăiesc personajele, intri în lumea lor, nu te laşi. Ar fi,
aşadar, simplu dacă totul s-ar reduce la atât. Numai că tot procesul
acesta interferă întotdeauna cu viaţa ta reală şi nu neapărat în
avantajul tău, iar la final nu mai eşti acelaşi. Ai învăţat ceva, e
adevărat, dar ai şi experimentat nişte suferinţe pe care, fără scris,
le-ai fi putut evita. Abia în acest punct începe, de fapt, partea
complicată a lucrurilor.
Scrisul mă protejează și îmi alungă adesea fricile și neliniștile, poate datorită puterii extraordinare pe care o are de a dilata timpul.Trăiesc uneori într-un fel de cuib de protecție construit din fraze, versuri, capitole, pasaje, cuvinte și mai ales, pe seama lor, din trăiri atât de aparte încât mereu va fi nevoie de pagini noi pentru a le cuprinde.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Vasile Baghiu: Echilibru & coordonare cu ajutorul poeziei. Cronică la volumul Sindromul Joubert (Ed. Cartier, 2023)
Vasile Baghiu Echilibru & coordonare cu ajutorul poeziei ...
-
Vasile Baghiu Echilibristică po(i)etică deasupra “hăului” * Cronica este ...
-
Vasile Baghiu Clovnerii suprarealist-postmoderniste cu mesaj cifrat Cronică apărută î...
-
Vasile Baghiu Două adevăruri care se intersectează Apărut în revista Ficțiunea (n. 113/ februarie 2025), ca răspuns la o anchetă desp...
-
Vasile Baghiu Poezia liniștii interioare Cronică apărută în Observator cultural ...
-
"Alergările unui scriitor" este o carte norocoasă. Inspirată de alergările mele reale (și salvatoare) din ultimii aproape trei a...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu