Ultimele douăzeci de pagini ale romanului sunt mai greu de scris decât toate. Încerc să le păcălesc cumva, evitând cât pot în același timp - prin răbdare, cumpănire și iar răbdare - să le dau peste cap. Există un pericol al superficialității care pândește acum, la final, la umbra dorinței ardente și legitime de a pune punct. Înțeleg că va trebui să le scriu ca și cum nu ar exista nimic mai important de făcut, ca și cum nu aș avea nici un plan, nici un scop exterior scrisului propriu-zis.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Ana Blandiana : "Momentul descoperirii versurilor lui Vasile Baghiu în 1988 mi-a rămas în minte nu ca o descoperire literară, ci – oric... -
Scrisul poeziei devine nu de puține ori o ocupație care ar putea să nu aibă nici un înțeles pentru privitorul din afară. Două sau trei rându...
-
“România literară” publică o cronică la romanul Planuri de viaţă , în numărul 33/ 17 august 2012 . Ea aparţine lui Marius Miheţ. Cuprinzătoa... -
Poetul Nicolae Coande, prietenul meu, se întreabă într-un e-mail pe care l-am primit zilele trecute (sper să nu se supere că îl bârfesc aici...
-
În prefața cărții lui Vasile Baghiu, Alergările unui scriitor, Vianu Mureșan amintește de Haruki Murakami care ”și-a prezentat viața, incl...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu