Mica mea bătălie cu bătaie lungă

Am scris, am scris mai departe la roman. E o cursă de care mă țin pentru că înțeleg că sunt în întrecere cu mine însumi un pic. Mă lupt cu descurajarea pe care mi-o aduc în suflet peisajul social-politic, ca să zic așa, de la noi, bătaia de joc în care au ajuns țara și oamenii din ea, conștientizarea pericolului de pierdere a sensului și a motivației în aceste timpuri în care despre carte și despre lectură se discută numai când e Bookfest și uneori foarte puțin și atunci, modul incredibil în care, cu obediență și lipsă de judecată elementară, prin unele școli se încurajează oficial la clasă criteriul popularității înaintea celui al performanței la învățătură. E o împotrivire surdă și tăcută, prin continuarea aceasta a scrisului orb și mut, la trend-uri și tendințe, la fițe și tâmpenii, la agresivitate și mahala. Nimic eroic, totuși. În fond, îmi urmăresc propriile interese... E mica mea bătălie cu bătaie lungă. Curând-curând voi pune punct. Și doar ca să respir un pic și să încep apoi, în scurt timp, altceva, altă carte, altă cursă. Cred însă că ar fi cazul să mă opresc aici cu aceste gânduri care zburdă deja prea repede și prea departe.