Fără un control adevărat al întregului finalul riscă să eşueze

Înţeleg bine că pentru a încheia acest roman în lumea căruia trăiesc de mai mult de un an - o lume din care am mai şi evadat din când în când, mai ales în prima perioadă, ca să iau pulsul realităţii şi să respir pur şi simplu, ca orice om, aerul libertăţii individuale - trebuie să recitesc totul, cu caietul de însemnări alături, să-mi notez, pe măsură ce înaintez în lectură, pasajele de revizuit, de adăugat, de modificat, de completat, de schimbat, de eliminat. Ar mai fi de scris zece pagini de computer, dar simt că fără un control adevărat al întregului finalul riscă să eşueze. Iar această lectură integrală trebuie să se facă zi după zi, fără nici o zi pauză, atâtea zile câte vor fi necesare. Lucru pe care îl voi începe chiar în această seară, nu înainte de a mă ruga lui Dumnezeu să-mi dea putere şi inspiraţie. Cu un week-end prelungit înainte, sper să ies cu bine şi din această operaţiune.