Lumina zilei m-a prins la scris, pentru că m-am hărnicit iar grozav trezindu-mă devreme cu gândul la romanul în lucru, așa cum, glumind-zâmbind, cred că îi și stă bine unui scriitor de ziua poetului național. Gânduri prea mari nu-mi fac deocamdată. În paranteză fie spus, nici peisajul literar-cultural nu prea mă ajută la asta. Doar resurse sufletești proprii și personale. Oricum, înaintez cu prudență moderată în povestea din carte, pe vreo trei planuri și încerc să înțeleg suferința de moment a personajului principal (o femeie de data aceasta) care, deși pare să aibă totul pentru fericire, nu reușește să cunoască fericirea. Și nici mulțumirea sufletească măcar. Cel puțin pentru o vreme. Cum se întâmplă uneori și în viață. Sau nu?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Dacă psihologia a putut fi adusă încetul cu încetul în zona ştiinţei, mă întreb de ce nu ar putea să se întâmple acelaşi lucru şi cu poezia....
-
Poetul Nicolae Coande, prietenul meu, se întreabă într-un e-mail pe care l-am primit zilele trecute (sper să nu se supere că îl bârfesc aici... -
Pregătiri pentru călătorii prin Europa, pentru revederea unor locuri și a unor oameni dragi, pentru inspirația pe care o voi trăi în peregri...
-
Scrisul poeziei devine nu de puține ori o ocupație care ar putea să nu aibă nici un înțeles pentru privitorul din afară. Două sau trei rându... -
"Zona literară", numărul 7-8/2012. AICI găsiţi revista în format PDF. Zon@ncheta: Curente, generaţii şi premii literare Vasile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu