Când nu mai înseamnă nimic și nu îți mai faci planuri în legătură cu ea,
poezia devine totul. Nu mă refer la scrisul poemelor, care e ceva
tehnic, ci la un stil de viață special pe care îl deprinzi după multe
ezitări și tatonări. Iar acest "totul" nu are nimic disperat în el. E
firescul trăirii în acord cu sensibilitatea pe care începi s-o recunoști
ca aparținându-ți și care se infiltrează în clipele tale ca un lichid
de perfuzie într-un corp bolnav.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
Vasile Baghiu Echilibristică po(i)etică deasupra “hăului” * Cronica este ... -
Vasile Baghiu Clovnerii suprarealist-postmoderniste cu mesaj cifrat Cronică apărută î... -
Vasile Baghiu Două adevăruri care se intersectează Apărut în revista Ficțiunea (n. 113/ februarie 2025), ca răspuns la o anchetă desp... -
Cinci zile de FILIT Iași în care am văzut, din nou, pe viu, că literatura contează pe bune în viața oamenilor, inclusiv în aceea a adolesce...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu