Nu mă refer la scrisul poemelor, care e ceva tehnic

Când nu mai înseamnă nimic și nu îți mai faci planuri în legătură cu ea, poezia devine totul. Nu mă refer la scrisul poemelor, care e ceva tehnic, ci la un stil de viață special pe care îl deprinzi după multe ezitări și tatonări. Iar acest "totul" nu are nimic disperat în el. E firescul trăirii în acord cu sensibilitatea pe care începi s-o recunoști ca aparținându-ți și care se infiltrează în clipele tale ca un lichid de perfuzie într-un corp bolnav.