Când nu mai înseamnă nimic și nu îți mai faci planuri în legătură cu ea,
poezia devine totul. Nu mă refer la scrisul poemelor, care e ceva
tehnic, ci la un stil de viață special pe care îl deprinzi după multe
ezitări și tatonări. Iar acest "totul" nu are nimic disperat în el. E
firescul trăirii în acord cu sensibilitatea pe care începi s-o recunoști
ca aparținându-ți și care se infiltrează în clipele tale ca un lichid
de perfuzie într-un corp bolnav.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
Vasile Baghiu Călătoria sau școala himerică a poeziei trăite Între formele de trăire poetică accesibile în epoca noastră omului himeri... -
Vasile Baghiu Oamenii și războaiele lor mici de fiecare zi Război între noi, uneori. Adesea, de fapt. Cu un război la propriu aproape, l... -
Vasile Baghiu Știința privită prin ochii poeziei sau pozitivismul liric Fascinația omului himeric pentru teritoriile științei, prea puțin ab... -
Vasile Baghiu și alergările lui himeriste (prefață) Un scriitor japonez renumit, Haruki Murakami, și-a prezentat viața, inclusiv cea de auto...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu