Alte vremuri, aceleași metode. Păstrând proporțiile, așa cum regimul Ceaușescu și cel care i-a urmat au căutat mereu să discrediteze protestul eroic al lui Paul Goma spunând despre el (prin vocea multor scriitori și critici) că nu ar avea talent și aplicându-i fel de fel de etichete până azi, tot așa Nicolae Manolescu spune acum despre scriitorii care am protestat împotriva neregulilor în acordarea Premiului Eminescu de anul acesta că nu am avea suficiente cărți scrise, operă, talent sau că am fi necunoscuți etc.. Nici vorbă să se refere la fondul problemei, acela legat de viciile de procedură și imixtiunile în desemnarea câștigătorului la jurizare (dezvăluite de câțiva membri ai juriului și o parte dintre protestatari) și climatul toxic din mediile literare întreținut de administrarea proastă a USR și de favorizarea unor grupuri de interese ale conducerii acestei organizații. Faptul că domnul Manolescu nu înțelege că și-a pierdut autoritatea de critic și continuă să dea verdicte critice despre scriitori pe care nu-i citește e explicabil (omul trăiește din amintiri), dar derapajele sale etice nu sunt de acceptat câtă vreme acestea afectează grav funcționarea democratică a Uniunii Scriitorilor. (Postare pe Facebook)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu