Nu mă mai grăbesc

Sunt mulțumit, deși am parte de blocaj pe drumul scrisului la roman. Primăvara de afară compensează și, poate, explică asta. Amestecul de sentimente și stări, vreau să spun. Nu mă mai grăbesc. Chiar vreau să văd și eu ce poate să se întâmple. În fond, am pus în pagină trei sferturi din tot întregul. O să mai fie o zi, poate două, poate mai multe fără scris. Ei, și? Doar n-o să devin un maniac al scrisului... Nu vreau asta deloc. Aș risca, știu bine, să mă pierd în tehnică și rutină. Mai sunt și alte lucruri importante. Viața, de exemplu. Chiar așa: viața este un lucru demn de luat în seamă.