Dacă
lași mai mult timp deoparte romanul la care lucrezi, riști să pățești ca
atunci când te întâlnești după ani și ani cu un prieten vechi și nu mai
știi cum să vorbești cu el, ce să-l întrebi, ce să-i spui. Așa cum ai
nevoie, în cazul revederii, de un răgaz pentru rememorarea unor momente
din trecut pentru a relua cât de cât firul firesc al comunicării, tot
așa trebuie să recitești toate paginile din urmă ale romanului pentru a
relansa povestea, în minte și pe hârtie. Iar bătălia pentru această
vitală continuitate se face cu viața, care este mereu de o nonșalanță
cuceritoare în raport cu gravele noastre probleme de creativitate.
Scrisul mă protejează și îmi alungă adesea fricile și neliniștile, poate datorită puterii extraordinare pe care o are de a dilata timpul.Trăiesc uneori într-un fel de cuib de protecție construit din fraze, versuri, capitole, pasaje, cuvinte și mai ales, pe seama lor, din trăiri atât de aparte încât mereu va fi nevoie de pagini noi pentru a le cuprinde.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ana Blandiana: Text pe coperta antologiei "Maniera sau cât de departe am mers" de Vasile Baghiu (Ed. Cartier, 2025)
Ana Blandiana : "Momentul descoperirii versurilor lui Vasile Baghiu în 1988 mi-a rămas în minte nu ca o descoperire literară, ci – oric...
-
Vasile Baghiu Echilibristică po(i)etică deasupra “hăului” * Cronica este ...
-
Vasile Baghiu Clovnerii suprarealist-postmoderniste cu mesaj cifrat Cronică apărută î...
-
Vasile Baghiu Două adevăruri care se intersectează Apărut în revista Ficțiunea (n. 113/ februarie 2025), ca răspuns la o anchetă desp...
-
Vasile Baghiu Poezia liniștii interioare Cronică apărută în Observator cultural ...
-
Onorat și foarte bucuros să fiu inclus cu un poem, "Fleeting Connections", în numărul 112 al excelentei reviste britanice ACUMEN. ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu