Câte o scenă care nu vrea să se urnească din loc

Pe parcursul scrierii unui roman dai peste câte o scenă care nu vrea să se urnească din loc. E la fel ca atunci când, în viață, pare că nu mai poți ieși dintr-un necaz. Te gândești la soluții, încerci tot felul de ieșiri, însă totul rămâne nemișcat. Din această comparație romanul iese în avantaj față de viață, firește, pentru că la scris poți lăsa lucrurile așa nedeslușite ca să începi să urmărești un fir nou, urmând să revii la pasajul dificil, pe când la trăit, chiar dacă, să zicem, pleci într-o călătorie, îți schimbi profesia și locul de muncă, emigrezi sau cine știe ce altă schimbare radicală ți se întâmplă, impasul rămâne, fiind de natură sufletească. Mai uiți, e adevărat, dar nu te vindeci niciodată.