Adesea știi de la început titlul cărții pe
care urmează s-o scrii, dar sunt cazuri în care scrierea propriu-zisă
este însoțită și de o tatonare a variantelor de titluri, de căutarea a
unuia potrivit, care să cuprindă conținutul dar să nu spună
prea mult despre el. Sunt trecut binișor de jumătatea romanului și nu
m-am hotărât asupra unui titlu. Am o listă care crește pe măsură ce
adaug scene, situații, pagini și capitole noi, dar ezit și caut în
același timp, iar unele din variante trec pe o listă scurtă. Voi avea,
când voi scrie ultima frază și voi face și ultima revizuire, titlul sub
care romanul va ieși în lume, dar până atunci mai întârziem, mai
rătăcim, ne mai învârtim prin lumea personajelor, mai discutăm cu ele,
mai încercăm să înțelegem cum văd ele până la urmă lucrurile.
Scrisul mă protejează și îmi alungă adesea fricile și neliniștile, poate datorită puterii extraordinare pe care o are de a dilata timpul.Trăiesc uneori într-un fel de cuib de protecție construit din fraze, versuri, capitole, pasaje, cuvinte și mai ales, pe seama lor, din trăiri atât de aparte încât mereu va fi nevoie de pagini noi pentru a le cuprinde.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Vasile Baghiu: Echilibru & coordonare cu ajutorul poeziei. Cronică la volumul Sindromul Joubert (Ed. Cartier, 2023)
Vasile Baghiu Echilibru & coordonare cu ajutorul poeziei ...
-
Vasile Baghiu Echilibristică po(i)etică deasupra “hăului” * Cronica este ...
-
Vasile Baghiu Clovnerii suprarealist-postmoderniste cu mesaj cifrat Cronică apărută î...
-
Vasile Baghiu Două adevăruri care se intersectează Apărut în revista Ficțiunea (n. 113/ februarie 2025), ca răspuns la o anchetă desp...
-
Vasile Baghiu Poezia liniștii interioare Cronică apărută în Observator cultural ...
-
"Alergările unui scriitor" este o carte norocoasă. Inspirată de alergările mele reale (și salvatoare) din ultimii aproape trei a...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu