Credeam că povestea asta cu cititorii care scriu scriitorilor ține de ficțiune

Primesc e-mail-uri și mesaje de la oameni care au citit "Planuri de viață". Credeam că povestea asta cu cititorii care scriu scriitorilor ține de ficțiune, dar eu mă bucur de ea și pot depune mărturie că este adevărată. Ieri, o cititoare a romanului mi-a spus că a plâns și a râs, că a parcurs situațiile de viață din carte ca și cum le-ar fi trăit, că nu a putut lăsa cartea din mână o întreagă zi, că până și gustul amar cu care zice că rămâi la final ("din cauză că este un roman al ratării") devine un punct de greutate care îl face memorabil. Prețuiesc enorm aceste mesaje și acest tip de feed-back, pentru că îmi susțin moralul în scrierea romanului pe care îl am în lucru și pentru că oferă un plus de sens întregii aventuri în care sunt prins.