Clipe îndelungate de tăcere și privit pe fereastră

Ieri dimineață, devreme, doar reajustări de pagini la roman, refacerea unei scene, adăugiri, tăieturi, scris dificil ca o înaintare împotriva curentului, clipe îndelungate de tăcere și privit pe fereastră. Apoi, aseară, târziu, ocazia de face din nou o vizită la sanatoriul care este centrul lumii acestei cărți la care lucrez cu o anume înfrigurare. Parcul din fața pavilioanelor în întuneric, cu aleile și băncile, cu brazii, cu havuzul uscat, cu multe din clădiri în paragină acum, cu pacienții resemnați prin saloane. Este un loc al primei mele tinereți, unde izolarea, suferința și moartea m-au învățat atât de mult. Încerc să leg aceste fire invizibile de emoție și memorie, de trăire paralelă a timpului de acum și a timpului de atunci, în pagini de roman, care se cheamă parcă una pe alta, prinse între ele, ca întâmplările vieții.