Comunismul iese cam şifonat din romanul meu

În romanul Planuri de viaţă cititorul are ocazia să ia cunoştinţă, ca să zic aşa, între altele, şi de comunismul din România (plus Gulag-ul sovietic), dar nu într-un mod ostentativ, nu în manieră etic-morală-pedagogică, nu pentru că e "trendy" sau mai ştiu eu cum acum să scrii despre comunism, ci numai pe seama poveştilor de viaţă ale personajelor. Demonstraţiile de acest tip (politic-istoric) le prefer în studii şi eseuri, nu în romane. Comunismul iese cam şifonat din romanul meu, e adevărat, dar nu pentru că mie nu mi-a plăcut comunismul sau pentru că aş fi vrut să fac vreo demonstraţie, ci pentru că altfel nu poate ieşi. Iar dacă vă spun că asta m-a "costat" prietenia unui om care s-a recunoscut în roman şi nu i-a plăcut cum se vede acolo, adică un nostalgic al comunismului, cum şi este cu adevărat, poate că o să înţelegeţi cam ce fel de trăiri am în legătură cu această carte şi poate o să fiţi curioşi s-o citiţi. Şi am pus cuvântul între ghilimele pentru că dacă un astfel de motiv face o prietenie să se clatine, atunci poate că nu prea a fost adevărată.