Dacă recunosc, jumătate din vină îmi este iertată, așa că recunosc spășit că în ultimele zile am cam părăsit disciplina. Resimt asta ca pe o mare greșeală, ca pe o delăsare de neconceput. Nu m-am mai trezit dimineața la 4,30, ca de obicei, pentru scris, nu am mai scris cele "cel puțin două pagini pe zi", nu m-am mai frământat pentru personaje și situații. Oare pot spune că am trăit, în schimb, mai intens? N-aș zice. Începe să nu-mi mai placă de mine. Măcar sunt hotărât să resetez traseul și să revin la punctul de plecare, de fapt, la punctul de continuitate.
Scrisul mă protejează și îmi alungă adesea fricile și neliniștile, poate datorită puterii extraordinare pe care o are de a dilata timpul.Trăiesc uneori într-un fel de cuib de protecție construit din fraze, versuri, capitole, pasaje, cuvinte și mai ales, pe seama lor, din trăiri atât de aparte încât mereu va fi nevoie de pagini noi pentru a le cuprinde.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Vasile Baghiu: Echilibru & coordonare cu ajutorul poeziei. Cronică la volumul Sindromul Joubert (Ed. Cartier, 2023)
Vasile Baghiu Echilibru & coordonare cu ajutorul poeziei ...
-
Vasile Baghiu Echilibristică po(i)etică deasupra “hăului” * Cronica este ...
-
Vasile Baghiu Clovnerii suprarealist-postmoderniste cu mesaj cifrat Cronică apărută î...
-
Vasile Baghiu Două adevăruri care se intersectează Apărut în revista Ficțiunea (n. 113/ februarie 2025), ca răspuns la o anchetă desp...
-
Vasile Baghiu Poezia liniștii interioare Cronică apărută în Observator cultural ...
-
"Alergările unui scriitor" este o carte norocoasă. Inspirată de alergările mele reale (și salvatoare) din ultimii aproape trei a...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu