Viaţă, scris, citit... Viaţa îmi dă un acut sentiment al clipei, scrisul mă face să mă gândesc, din când în când, la viitor, unde nu se întâmplă niciodată nimic semnificativ, iar cititul mă duce puţin în urmă şi mă coboară încet-încetişor cu picioarele pe pământ. Cât despre "himerismul poetic", îl simt ca pe un instrument eficient prin care se poate călători, în ambele sensuri, între poezia scrisă și poezia trăită.
joi, ianuarie 24, 2008
Se spune că poezia ar aparţine numai tinereţii. Aceasta poate fi adevărat. La patruzeci şi doi nu mai sunt chiar tânăr. Poate că de aceea nu mai scriu poezie aşa cum scriam odată, scriind pur şi simplu un întreg poem pe o foaie de hârtie pe un colţ de masă. Acum scriu după îndelungi reflecţii şi dialoguri cu mine însumi, după zile în care simt că un fel de sentiment confuz ar vrea să se familiarizeze cu mine, după ce un vers devine suficient de bun încât să fie spus şi scris. Sunt tentat să dau vina pe lipsa inspiraţiei, dar cred că ar trebui mai curând să iau în considerare acest nou “mecanism” care încearcă să mă facă atent la propria sensibilitate, care încearcă să mă menţină viu. Voi vedea…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Vasile Baghiu: "Poezia între teorie și praxis" - cronică la volumul "Cele două capete ale tăcerii" (Ed. Eikon, 2021) de Vianu Mureșan
Vasile Baghiu Poezia între teorie și praxis Cronica a apărut în revista Familia, nr 4/ 20...
-
Vasile Baghiu Echilibristică po(i)etică deasupra “hăului” * Cronica este ...
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
Vasile Baghiu Două adevăruri care se intersectează Apărut în revista Ficțiunea (n. 113/ februarie 2025), ca răspuns la o anchetă desp...
-
Vasile Baghiu Clovnerii suprarealist-postmoderniste cu mesaj cifrat Cronică apărută î...
-
Vasile Baghiu Poezia liniștii interioare Cronică apărută în Observator cultural ...
daca Bachelard are dreptate ca "Poezia cauta clipa", alegerea nu mai este a ta! :))
RăspundețiȘtergereDa, are dreptate Bachelard, nimic de zis... A citit multe cărţi şi ştie mai bine... :) Dar mă gândesc că dacă până acum m-aş fi lăsat în baza lui, nu ştiu dacă mai discutam eu acum pe blog cu o cititoare... N-ar fi fost rău nici aşa, pentru că înseamnă să fii lipsit de imaginaţie ca scriitor să pui totul pe seama scrisului şi să-ţi construieşti viaţa numai învârtindu-te în jurul scrisului, a literaturii şi a chestiilor de acest fel... Ca să nu mai spun că ar presupune chiar să fii un pic cam nătâng să te lipseşti de bucuria de a trăi. Oricum, cred că totul este sub control... Sau cel puţin aşa cred... Îmi văd de treaba mea înainte. Nici capul nu mă doare! Am la îndemână pixuri, carnete... Când poezia va găsi "clipa", eu voi fi pregătit... Nimic dramatic. Mai fac şi eu fiţe, aşa, ca scriitorii, ca artiştii...
RăspundețiȘtergere