Ninge mereu. Îmi fac planuri pentru noul an. Mi-ar plăcea să pot publica volumul de poezie "Cât de departe am mers", să termin volumul de povestiri, să pun la punct volumul de critică, să găsesc fiecăruia câte un editor (sau acelaşi editor tuturor), editor bun şi inteligent, editor care înţelege, care ştie, care vede. Mi-ar mai plăcea să ajungem, prin august, la Düren, la prietenii noştri Anne şi Achim, aşa cum ne-am propus, să ieşim cu bine din examenele de bac şi de facultate ale Ioanei, să ies cu bine din examenele mele. Mi-ar plăcea să pot scrie în fiecare zi, să mă întâlnesc mai des cu prietenii şi să am discuţii plăcute şi interesante cu ei. Da, mie mi-ar plăcea să se întâmple toate acestea şi încă alte lucruri, dar ştiu că nu depinde numai de mine, că multe sunt în puterea bunului Dumnezeu, că timpul are stilul lui de a se strecura printre noi, că are felul lui de a fi "atent" cu unele "întâmplări" ale vieţii noastre şi de a le "ignora" pe altele. Chiar şi aşa, e plăcut să visezi, mai ales când ninge afară.