Viaţă, scris, citit... Viaţa îmi dă un acut sentiment al clipei, scrisul mă face să mă gândesc, din când în când, la viitor, unde nu se întâmplă niciodată nimic semnificativ, iar cititul mă duce puţin în urmă şi mă aduce încet-încetişor cu picioarele pe pământ. Cât despre "himerismul poetic", îl simt ca pe un instrument eficient prin care se poate călători, în ambele sensuri, între poezia scrisă și poezia trăită.
luni, ianuarie 07, 2008
Să citesc, să scriu, să fiu cu cei dragi ai mei şi cu prietenii, să călătoresc dacă se poate, acestea ar fi lucrurile care mă fac fericit. Totuşi, scrisul este, între toate, ceva cu totul special. Scrisul şi în mod particular scrisul poeziei (cu tot ce presupune) îmi oferă atât de mult, în termeni strict umani, încât dacă ar fi după mine nici nu mi-aş mai bate capul cu publicarea. Nu e însă numai după mine. Este zumzăiala lumii din jur, agitaţia, tentaţia ieşirii din anonimat şi a succesului, dorinţa perfect legitimă de a împărtăşi bucuria poeziei cu ceilalţi, frica de a nu fi singur, de a nu rămâne "în afară", "pe margine", nevoia unei confruntări a imaginii mele despre mine însumi cu imaginea oamenilor despre mine, nevoia unei recunoaşteri (de care încerc să nu-mi fie ruşine), toate acestea schimbă viaţa, clinteşte fericirea. Când încep să caut editori, când ies în lume, când mă pun în mişcare, ca să zic aşa, pentru "a fi", acolo, şi dincolo, şi dincolo, când îmi încordez forţele pentru a-mi revendica locul, colţul, pătrăţelul, atunci apare şi inconfortul, stinghereala, dezamăgirea, lehamitea. Poate că de aceea scriu aici, construiesc site-uri, pun CV-uri pe Wikipedia şi cine mai ştie pe unde, scriu în engleză, trimit - parcă tot mai rar - pe la reviste. Aşa, ca să nu mă uite... Să ştie ei că exist... Să ţină cont, ei, ceilalţi, cei care cunosc mai bine care pătrăţel cui aparţine, mereu, fără greş... Să fiu între ei, cu ei, de-al lor, să fiu în rând cu lumea... Nu pot uita, de pildă, amărăciunea pe care am resimţit-o în momentul în care am aflat că "Dicţionarul general al literaturii române", cel mai larg dicţionar de scriitori apărut vreodată, mă omisese. Am scris şi eu câteva cărţi în toţi anii aceştia tulburi... Eram undeva în străinătate şi mă bucuram de apariţia unei antologii americane care, aceea, mă inclusese, iar faptul că omisiunea fusese, de fapt, intenţionată, m-a pus pur şi simplu la pământ, aşa cum sunt puşi la pământ boxerii învinşi. Atât de păcătos şi de bicisnic îmi este sufletul încât am suferit cu adevărat. Mi-a mai trecut, dar întâmplarea m-a înstrăinat şi mai mult... Acum aş vrea din nou să scriu critică literară, aşa cum scriam prin anii nouăzeci în "Poesis" şi în "Vatra", în stilul acela detaşat şi zâmbitor care atrăsese atenţia şi lui Nicolae Manolescu şi lui Al. Cistelecan. Şi totul ar trebuie să fie simplu. Mă tem însă că nu este char aşa de simplu, pentru că mă întreb unde este acea revistă, vizibilă cât de cât la nivel naţional, care să-mi ofere o pagină sau măcar o jumătate de pagină, ca să scriu săptămânal despre cărţi. Hei, directori de reviste şi redactori, sunt aici! Exist! Respir! Îmi pasă de literatura română! Nu rataţi ocazia! Glumesc, fireşte... Încerc să glumesc... Nu-mi iese... Aşa că mă întorc la scrisul meu, pe hârtie, pe blog, pe carnete secrete, pe site-uri, în limbile timpului, în gând şi în suflet, cu drag...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Întâlnire cu Abdulrazak Gurnah
FILIT, strălucitorul festival de literatură de la Iași, este și despre întâlniri uluitoare. Am fost norocos astfel, pe lângă invitația de a ...
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
Vasile Baghiu și alergările lui himeriste (prefață) Un scriitor japonez renumit, Haruki Murakami, și-a prezentat viața, inclusiv cea de auto...
-
Vasile Baghiu Acolo unde inteligența nu prea mai are acces “Poezia reușește să ajungă și acolo unde inteligența nu prea mai are acces”,...
-
Mi-am trăit fabulos prima tinerețe în lumea poeziei din capul meu, undeva la un sanatoriu din munții Neamțului, unde am îngrijit bolnavi de ...
-
V asile Baghiu Numitorului comun al trăirii poetice Încerc, între altele, să găsesc, prin ,,himerism”, un fir de legătură al situațiilor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu